Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 29.05.2011, 22:17:35
Cineva27 Cineva27 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 29.05.2011
Mesaje: 4
Implicit Strigat de ajutor

Gandurile-mi devin din ce in ce mai negre si simt nevoia sa spun cuiva. Sa incerc si asta, sa nu zic ca nu i-am dat o sansa vietii. Da, stiu, unii din voi poate chiar au o viata si lucruri mai bune de facut in aceasta seara de duminica... Si totusi scriu. Si am sa scriu. Doamne, daca existi, eu inca nu cred in Tine, nu Te simt, dar daca existi, trimite-mi un raspuns prin oamenii acestia de aici. Mi-am pierdut gustul pentru viata. Ma oboseste viata. Tot. As vrea numai sa dorm. Dar nici asta nu mai pot bine. M-am pierdut pe mine insumi, daca m-am gasit vreodata...Ce mai, deja devin incoerenta in exprimare. Nu stiu cum sa dau glas unei dureri atat de reale in mine, nu stiu cum sa o transpun in cuvinte putine. Oameni buni, nu ma mai motiveaza nimic in mod real. Ma tarai de pe o zi pe alta prefacandu-ma ca sunt bine, normala, functionala, zambesc, dau binete, etc. Dar de fapt traiesc o profunda nemultumire. Si nici nu am o cauza exterioara imediata, o drama recenta,un deces, sau ceva. Nu. E drept, ai mei sunt divortati, iar fratele meu e bolnav psihic, dar nu pot spune ca astea sunt raspunzatoare pentru cum ma simt eu acum. Am nevoie sa cred in ceva. Am nevoie de o motivatie. Cum sa fac sa cred in Dumnezeu? Cum se face sa simti in interior? Daca as crede in El, probabil ca nu as deznadajdui acum. Toate imi merg prost. Colac peste pupaza, ca sunt si in sesiune. Nici abilitatea de a invata nu o mai am. Intru in panica ca am examene si cred dinainte ca oricum nu sunt in stare sa le fac fata.Si cand ma gandesc ca am terminat cu 10 anul trecut. dar stiu, a fost din ambitie, nu real, pentru mine si pt a deveni buna in ce fac. Toata viata mea de pana acum pare sa fi fost o amagire. Lucrurile in care credeam se dovedesc perisabile. Imi pierd acusi si abilitatea de a ma mai bucura. Si maine am examen. Altadata stresul dinaintea examenelor ma motiva, puneam mana pe carte, acum ma indeamna la renuntare. Da,asta e cel mai grav simptom: RENUNTAREA. Imi vine sa renunt la lupta. De ce as mai lupta? DAca nu cred in mantuire? De ce nu simt ca Dumnezeu ma iubeste? De ce nu e deajuns soarele si natura ca dovada a existentei lui? De ce nu e de ajuns mama si fratele? Si ma simt si singura, nu prea am prieteni. Desi zic eu, nu mi lipseste nimic. Dumnezeu imi refuza bucuria asta. Ma simt seaca si inutila. Doar familia ce ma apreciaza, dar asta nu ma consoleaza, pt ca stiu ca asa e firesc, si ei o vor face neconditionat. Mi-ar placea si un iubit, la o adica...dar ce sa te faci...cu baietii de acum...Cei din mediul meu studentesc imi par prea copii, beau si practica lucruri care nu ca nu ma atrag, dar parca ceva inca ma tine departe de ele... baietii seriosi..ha...N am cunoscut niciunul! Oare exista? Doamne, incep sa judec, stiu...Ma simt fara rost. Ma simt uneori bogata si ca n-am cui sa dau. Imi cer iertate daca v-am tulburat. va invidiez pe toti cei care v-ati gasit sensul, linistea si pacea. Mie majoritatea oamenilor imi par chinuiti de viata. n am vazut om care in ciuda greutatilor sa fie fericit...poate doar aia pe la televizor..dan puric, maica siluana...dar si la ei as putea spune, pai da, ca sunt ei mai cu stea in frunte, i-a dat dumnezeu mai deosebiti...ce sa faca muritoarea de mine?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 29.05.2011, 22:32:30
Ilinca Ilinca is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.05.2011
Mesaje: 43
Smile

Citat:
În prealabil postat de Cineva27 Vezi mesajul
Gandurile-mi devin din ce in ce mai negre si simt nevoia sa spun cuiva. Sa incerc si asta, sa nu zic ca nu i-am dat o sansa vietii. Da, stiu, unii din voi poate chiar au o viata si lucruri mai bune de facut in aceasta seara de duminica... Si totusi scriu. Si am sa scriu. Doamne, daca existi, eu inca nu cred in Tine, nu Te simt, dar daca existi, trimite-mi un raspuns prin oamenii acestia de aici. Mi-am pierdut gustul pentru viata. Ma oboseste viata. Tot. As vrea numai sa dorm. Dar nici asta nu mai pot bine. M-am pierdut pe mine insumi, daca m-am gasit vreodata...Ce mai, deja devin incoerenta in exprimare. Nu stiu cum sa dau glas unei dureri atat de reale in mine, nu stiu cum sa o transpun in cuvinte putine. Oameni buni, nu ma mai motiveaza nimic in mod real. Ma tarai de pe o zi pe alta prefacandu-ma ca sunt bine, normala, functionala, zambesc, dau binete, etc. Dar de fapt traiesc o profunda nemultumire. Si nici nu am o cauza exterioara imediata, o drama recenta,un deces, sau ceva. Nu. E drept, ai mei sunt divortati, iar fratele meu e bolnav psihic, dar nu pot spune ca astea sunt raspunzatoare pentru cum ma simt eu acum. Am nevoie sa cred in ceva. Am nevoie de o motivatie. Cum sa fac sa cred in Dumnezeu? Cum se face sa simti in interior? Daca as crede in El, probabil ca nu as deznadajdui acum. Toate imi merg prost. Colac peste pupaza, ca sunt si in sesiune. Nici abilitatea de a invata nu o mai am. Intru in panica ca am examene si cred dinainte ca oricum nu sunt in stare sa le fac fata.Si cand ma gandesc ca am terminat cu 10 anul trecut. dar stiu, a fost din ambitie, nu real, pentru mine si pt a deveni buna in ce fac. Toata viata mea de pana acum pare sa fi fost o amagire. Lucrurile in care credeam se dovedesc perisabile. Imi pierd acusi si abilitatea de a ma mai bucura. Si maine am examen. Altadata stresul dinaintea examenelor ma motiva, puneam mana pe carte, acum ma indeamna la renuntare. Da,asta e cel mai grav simptom: RENUNTAREA. Imi vine sa renunt la lupta. De ce as mai lupta? DAca nu cred in mantuire? De ce nu simt ca Dumnezeu ma iubeste? De ce nu e deajuns soarele si natura ca dovada a existentei lui? De ce nu e de ajuns mama si fratele? Si ma simt si singura, nu prea am prieteni. Desi zic eu, nu mi lipseste nimic. Dumnezeu imi refuza bucuria asta. Ma simt seaca si inutila. Doar familia ce ma apreciaza, dar asta nu ma consoleaza, pt ca stiu ca asa e firesc, si ei o vor face neconditionat. Mi-ar placea si un iubit, la o adica...dar ce sa te faci...cu baietii de acum...Cei din mediul meu studentesc imi par prea copii, beau si practica lucruri care nu ca nu ma atrag, dar parca ceva inca ma tine departe de ele... baietii seriosi..ha...N am cunoscut niciunul! Oare exista? Doamne, incep sa judec, stiu...Ma simt fara rost. Ma simt uneori bogata si ca n-am cui sa dau. Imi cer iertate daca v-am tulburat. va invidiez pe toti cei care v-ati gasit sensul, linistea si pacea. Mie majoritatea oamenilor imi par chinuiti de viata. n am vazut om care in ciuda greutatilor sa fie fericit...poate doar aia pe la televizor..dan puric, maica siluana...dar si la ei as putea spune, pai da, ca sunt ei mai cu stea in frunte, i-a dat dumnezeu mai deosebiti...ce sa faca muritoarea de mine?
De ce sa renunti la lupta cand insasi viata este o lupta apriga cu sinele ...stiu pana si eu sunt trista...dar incearca sa gasesti armonia in orice zi,in orice lucru pana si intr-o raza de soare,o floare un om..gaseste-ti un prieten adevarat care sa te ajute si sa te inteleaga la nevoie si treci cu bine peste examene caci tu esti viitorul si esti tanara si ai nevoie de o cariera si un sprijin in viata trebuie sa treci peste si vei vedea ca se va schimba ceva nici macar nu stii cand se va intoarce roata in favoarea ta,problemele sunt apasatoare si simti uneori ca pierzi lupta dar eu asa te-as sfatui sa vezi putin cu alti ochi viata si ai incredere ca se va schimba.Te imbratisez cu drag si ai grija de tine mult succes in viata
Reply With Quote
  #3  
Vechi 29.05.2011, 22:37:44
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Strigătul tău e al unui suflet însetat de sens, de viață, de iubire. Cunosc bine starea pe care o descrii. Încercând să mă smulg din ea, am înțeles că nu voi putea găsi în afară răspunsul sau apa de care aveam nevoie. Am înțeles că inima mea e însetată și am încercat să văd ce este cu ea, ce fel de apă are nevoie și unde o pot afla. Am simțit că iubirea e cea care mă poate salva. Și anume iubirea mea pentru cineva, dăruirea de sine.
Am ajuns, în căutările mele, atât afective cât și intelectuale, spirituale, mai bine zis, să citesc despre imensa iubire a lui Dumnezeu pentru noi. Am citit Evangheliile lăsând deoparte reticențele pe care le aveam și am înțeles că ceea ce au mărturisit acolo Apostolii și ucenicii Domnului este adevărul adevărat. Inima mea a început, atunci, să-L iubească pe Hristos. Nu poți să nu-L iubești când auzi cu câtă dragoste ne-a vorbit și cât de mult ne-a dăruit, cât de mult ne-a iubit și ne iubește.
Am dorit, atunci, să-L cunosc mai bine, să-L simt, să mă împărtășesc mai mult de dragostea Lui și să pot și eu, la rândul meu, să o dau mai departe.
Am început să mă rog. Mai întâi spunându-I toate durerile mele, toate nevoile, neliniștile și rugămințile. Pentru că ne-a încredințat că toate câte le vom cere în numele Său le vom primi. Fiecare rugăciune era ca un balsam pe inima mea. Mă liniștea deplin, mă însenina, îmi dădea putere
Viața a început să aibă sens indiferent de ceea ce se întâmpla în jur. Nu mă mai simțeam singur.
Apoi am căpătat o deschidere mai mare a inimii. Mă bucuram să văd oameni, să fac prietenii. A venit, apoi, și iubirea.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 29.05.2011, 22:40:56
vintage
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Cineva27 Vezi mesajul
Gandurile-mi devin din ce in ce mai negre si simt nevoia sa spun cuiva. Sa incerc si asta, sa nu zic ca nu i-am dat o sansa vietii. Da, stiu, unii din voi poate chiar au o viata si lucruri mai bune de facut in aceasta seara de duminica... Si totusi scriu. Si am sa scriu. Doamne, daca existi, eu inca nu cred in Tine, nu Te simt, dar daca existi, trimite-mi un raspuns prin oamenii acestia de aici. Mi-am pierdut gustul pentru viata. Ma oboseste viata. Tot. As vrea numai sa dorm. Dar nici asta nu mai pot bine. M-am pierdut pe mine insumi, daca m-am gasit vreodata...Ce mai, deja devin incoerenta in exprimare. Nu stiu cum sa dau glas unei dureri atat de reale in mine, nu stiu cum sa o transpun in cuvinte putine. Oameni buni, nu ma mai motiveaza nimic in mod real. Ma tarai de pe o zi pe alta prefacandu-ma ca sunt bine, normala, functionala, zambesc, dau binete, etc. Dar de fapt traiesc o profunda nemultumire. Si nici nu am o cauza exterioara imediata, o drama recenta,un deces, sau ceva. Nu. E drept, ai mei sunt divortati, iar fratele meu e bolnav psihic, dar nu pot spune ca astea sunt raspunzatoare pentru cum ma simt eu acum. Am nevoie sa cred in ceva. Am nevoie de o motivatie. Cum sa fac sa cred in Dumnezeu? Cum se face sa simti in interior? Daca as crede in El, probabil ca nu as deznadajdui acum. Toate imi merg prost. Colac peste pupaza, ca sunt si in sesiune. Nici abilitatea de a invata nu o mai am. Intru in panica ca am examene si cred dinainte ca oricum nu sunt in stare sa le fac fata.Si cand ma gandesc ca am terminat cu 10 anul trecut. dar stiu, a fost din ambitie, nu real, pentru mine si pt a deveni buna in ce fac. Toata viata mea de pana acum pare sa fi fost o amagire. Lucrurile in care credeam se dovedesc perisabile. Imi pierd acusi si abilitatea de a ma mai bucura. Si maine am examen. Altadata stresul dinaintea examenelor ma motiva, puneam mana pe carte, acum ma indeamna la renuntare. Da,asta e cel mai grav simptom: RENUNTAREA. Imi vine sa renunt la lupta. De ce as mai lupta? DAca nu cred in mantuire? De ce nu simt ca Dumnezeu ma iubeste? De ce nu e deajuns soarele si natura ca dovada a existentei lui? De ce nu e de ajuns mama si fratele? Si ma simt si singura, nu prea am prieteni. Desi zic eu, nu mi lipseste nimic. Dumnezeu imi refuza bucuria asta. Ma simt seaca si inutila. Doar familia ce ma apreciaza, dar asta nu ma consoleaza, pt ca stiu ca asa e firesc, si ei o vor face neconditionat. Mi-ar placea si un iubit, la o adica...dar ce sa te faci...cu baietii de acum...Cei din mediul meu studentesc imi par prea copii, beau si practica lucruri care nu ca nu ma atrag, dar parca ceva inca ma tine departe de ele... baietii seriosi..ha...N am cunoscut niciunul! Oare exista? Doamne, incep sa judec, stiu...Ma simt fara rost. Ma simt uneori bogata si ca n-am cui sa dau. Imi cer iertate daca v-am tulburat. va invidiez pe toti cei care v-ati gasit sensul, linistea si pacea. Mie majoritatea oamenilor imi par chinuiti de viata. n am vazut om care in ciuda greutatilor sa fie fericit...poate doar aia pe la televizor..dan puric, maica siluana...dar si la ei as putea spune, pai da, ca sunt ei mai cu stea in frunte, i-a dat dumnezeu mai deosebiti...ce sa faca muritoarea de mine?
Draga "Cineva27",
Nu-ti scriu ca sa-ti dau un sfat... din pacate... Doar as vrea sa sti ca ti-am citit mesajul si m-am intristat si mi-as dori sa vorbim fata in fata. Sau sa tacem impreuna...
Multi tineri trec prin astfel de momente si sunt multi care le trec cu bine. Sa ai curaj! Si mai ales nadejde in Dumnezeu. Chiar daca tu nu il cunosti El te cunoaste foarte bine si nu-ti da o povara mai grea decat ai putea duce... asta e sigur! Chiar daca tu nu sti multe despre Dumnezeu, El stie totul despre tine...
Am spus ca nu-ti dau sfaturi... insa unul tot iti dau: incearca sa te rogi si daca nu sti cum, aseaza-te in genunchi si taci... doar gandeste-te la El,priveste-L cu mintea si El te va privi cu dragostea Lui.
Sunt multe rugaciuni deja scrise de Sfint, foarte folositoare. Prietenii de pe forum iti vor indica cu dragoste care sunt cele mai potrivite starii tale.
Te og sa ai curaj si nadejde in Dumnezeu, in Maicuta Lui si totul va trece...
Eu si nu numai eu, sunt alaturi de tine cu sufletul si rugaciunile mele!
Sa te ajute Dumnezeu sa treci cu bine de aceasta stare!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 29.05.2011, 22:50:39
Ilinca Ilinca is offline
Banned
 
Data înregistrării: 12.05.2011
Mesaje: 43
Smile .....

Suntem toti cu tine orice ar fi si crede in tine ca poti mai mult,poti face lucruri marete daca vrei dupa cum ai demonstrat avand 10 pe linie.:)Incredere ca se poate si mai mult optimism,te rog,e nevoie de asa ceva.
P.S.Putina filozofie nu strica niciodata...:)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 29.05.2011, 22:53:16
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Cineva27 Vezi mesajul
Gandurile-mi devin din ce in ce mai negre si simt nevoia sa spun cuiva.
Spuneți, surioară ! Pentru asta suntem aici, pe forum, să ne vorbim unul altuia.

Citat:
Sa incerc si asta, sa nu zic ca nu i-am dat o sansa vietii. Da, stiu, unii din voi poate chiar au o viata si lucruri mai bune de facut in aceasta seara de duminica...
Lucruri mai urgente se găsesc mereu. Dar mai bune decât să încurajăm o soră apucată de brațele deznădejdii, nu cunosc.

Citat:
Si totusi scriu. Si am sa scriu. Doamne, daca existi, eu inca nu cred in Tine, nu Te simt, dar daca existi, trimite-mi un raspuns prin oamenii acestia de aici.
Dumnezeu răspunde mereu rugăciunilor noastre stăruitoare. Nu mereu așa cum am vrea noi, nici atât de repede cum am vrea noi, dar răspunde întotdeauna. De exemplu, dacă Îi vom cere pește, în mod sigur nu ne va da șarpe. Dar s-ar putea să ne dea...brânză.

Citat:
Mi-am pierdut gustul pentru viata. Ma oboseste viata. Tot. As vrea numai sa dorm. Dar nici asta nu mai pot bine. M-am pierdut pe mine insumi, daca m-am gasit vreodata...Ce mai, deja devin incoerenta in exprimare. Nu stiu cum sa dau glas unei dureri atat de reale in mine, nu stiu cum sa o transpun in cuvinte putine. Oameni buni, nu ma mai motiveaza nimic in mod real. Ma tarai de pe o zi pe alta prefacandu-ma ca sunt bine, normala, functionala, zambesc, dau binete, etc. Dar de fapt traiesc o profunda nemultumire. Si nici nu am o cauza exterioara imediata, o drama recenta,un deces, sau ceva.
Starea aceasta era numită de cei dinaintea noastră: "urâtul". Ca în propoziția: "m-a cuprins urâtul". Sau "răul", dacă preferați. E normal. Numai Dumnezeu este bun și rele sunt toate câte nu vin de la El. Gustați ! Bun este Domnul !

Citat:
E drept, ai mei sunt divortati, iar fratele meu e bolnav psihic, dar nu pot spune ca astea sunt raspunzatoare pentru cum ma simt eu acum.
Sunt, desigur, circumstanțe. Dar răspunzătoare, nu sunt. Răspunzătoare sunteți numai dv !


Am nevoie sa cred in ceva. Am nevoie de o motivatie. Cum sa fac sa cred in Dumnezeu? Cum se face sa simti in interior? [/quote]
Eh, pe aici suntem mulți teoreticieni ai credinței ! Dar cel mai bine este să vă spună El. I-ați vorbit despre asta ? E simplu: trebuie doar să vă așezați în genunchi, să spuneți "Tatăl nostru", apoi să îi vorbiți liber. Cereți-i să vă arate cum să credeți în El.

Citat:
Daca as crede in El, probabil ca nu as deznadajdui acum. Toate imi merg prost. Colac peste pupaza, ca sunt si in sesiune. Nici abilitatea de a invata nu o mai am. Intru in panica ca am examene si cred dinainte ca oricum nu sunt in stare sa le fac fata.Si cand ma gandesc ca am terminat cu 10 anul trecut. dar stiu, a fost din ambitie, nu real, pentru mine si pt a deveni buna in ce fac.
Dacă sesiunea e așa mare nenorocire, să știți că vine doar de două ori pe an. În mod normal, desigur se poate să vină mai des.

Citat:
Toata viata mea de pana acum pare sa fi fost o amagire.
Sincer, e foarte probabil ca să fi fost chiar așa.

Citat:
Lucrurile in care credeam se dovedesc perisabile.
Puține sunt neperisabile. Dumnezeu. Sufletul nostru. Și comorile pe care le adunăm pentru acestea două.


Imi pierd acusi si abilitatea de a ma mai bucura. Si maine am examen. Altadata stresul dinaintea examenelor ma motiva, puneam mana pe carte, acum ma indeamna la renuntare. Da,asta e cel mai grav simptom: RENUNTAREA. Imi vine sa renunt la lupta. De ce as mai lupta? DAca nu cred in mantuire? [/quote]
Adevărul e că fără Dumnezeu nimic nu are sens. Și nici măcar lumea nu are haz.

Citat:
De ce nu simt ca Dumnezeu ma iubeste? De ce nu e deajuns soarele si natura ca dovada a existentei lui?
Dar v-a dat un suflet. Și un trup. Prin Botez, a dat viață sufletului dv ! V-a dat inteligență. V-a dat libertate. V-a dat să trăiți atâta cât va trăi și El, adică o veșnicie întreagă ! V-a hrănit și v-a dat să beți.

Citat:
De ce nu e de ajuns mama si fratele? Si ma simt si singura, nu prea am prieteni. Desi zic eu, nu mi lipseste nimic. Dumnezeu imi refuza bucuria asta. Ma simt seaca si inutila.
Dacă e așa, e un bun început drumului dv. El a spus: "Fără Mine, nu puteți face nimic", și uneori, ca să ne înfrângă necredința, ne mai demonstreză fiecăruia, teribil de concret, că e chiar așa.

Citat:
Doar familia ce ma apreciaza, dar asta nu ma consoleaza, pt ca stiu ca asa e firesc, si ei o vor face neconditionat.
Tot așa și cu Dumnezeu. Vă iubește necondiționat și vă așteaptă oricât de mult, gata să taie vițelul cel gras.

Citat:
Mi-ar placea si un iubit, la o adica...dar ce sa te faci...cu baietii de acum...Cei din mediul meu studentesc imi par prea copii, beau si practica lucruri care nu ca nu ma atrag, dar parca ceva inca ma tine departe de ele...
Ceea ce vă ține departe se numește, simplu: conștiință. Este vocea lui Dumnezeu din noi. Dacă vă deprindeți a o auzi, e suficient ca să vă dați seama încotro vă cheamă.

Citat:
baietii seriosi..ha...N am cunoscut niciunul! Oare exista?
Cred că în aceeași măsură ca și fetele serioase. Sunteți serioasă ? Atunci există, chiar în clipa asta, un băiat care se întreabă: "ce rost are, când nu mai există nicio fată serioasă ?"

Citat:
n am vazut om care in ciuda greutatilor sa fie fericit...
Nu ați văzut niciun sfânt ? Uitați-vă, măcar, la cei zugrăviți în icoane și veți întrezări, pe chipul lor, ceea ce căutați.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #7  
Vechi 29.05.2011, 23:17:19
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.884
Implicit

Draga cineva27
Strigatul tau de ajutor m-a facut sa plang. Ma gandesc la tine si imi doresc sa fiu acum langa tine, sa te iau in brate , sa te linistesc asa cum face o mama buna si sa iti spun ca Dumnezeu e cu tine. Dar pentru ca eu nu pot asta, decat virtual, as vrea sa te rog ceva: goleste-ti mintea incarcata de deznadejde, linisteste-ti sufletul si spune-i lui Dumnezeu: Doamne vreau sa primesc si eu dragostea ta.
Ai un prag mare de trecut, care la inceput este ca un zid greu de strapuns. Acela de a te lasa in voia Domnului si de a invinge deznadejdea. Atunci El iti va randui totul. Vei primi liniste si pace, vei cunoaste persoane sincere si curate si viata ta se va schimba.
Domnul comunica cu noi prin gandurile bune. insasi faptul ca ai cautat aici ajutor pe un forum ortodox, nestiind incotro sa iti indrepti strigatul inseamna ca Dumnezeu are grija de tine. Tot ce trebuie sa faci este sa ii acorzi incredere.
Nici eu nu am avut prietene sau prieteni niciodata. La inceput m-am simtit singura si uitata si inutila. La fel am cautat si eu pe Dumnezeu. Si nu l-am gasit decat in clipa cand l-am recunoscut. In clipa cand am zis: Doamne iarta-ma stiu ca existi , ajuta-ma si calauzeste-ma. Fie voia Ta, cu mine. Si atunci s-a facut voia Lui. Dumnezeu lucreaza treptat, nu dintr-o data. Invata rabdarea si iubirea. El asteapta sa vada ca te intorci, ca te indrepti spre El. Invata iubirea fata de Domnul si fata de semeni. Adevarata iubire, sincera si curata.
Incarca-tu sufletul cu speranta, cazi in genunchi si roaga-te. Spune-i tot ce simti Domnului si el te va ajuta si linisti. El este rabdator si iubitor.

Daca vrei pot sa fiu eu prietena ta. Atata timp cat vei voi. Un minut, un ceas, o ora, o zi, o luna, un an, mereu. Vreau sa fiu alaturi de tine si cu siguranta ca aici mai sunt multi care vor sa fie alaturi de tine.

Viata este darul primit de la Domnul. Ce faci cu un dar ? Il pui la loc de cinste si te bucuri de el. Pune viata ta in sluba Domnului si bucura-te de ea. Si atunci Domnul iti va trimite baiatul potrivit, vei avea copilasii tai si viata ta va avea sens.
Iata cat de multe motive ai sa nu renunti. Iata cat de multe motive ai sa il primesti pe Dumnezeu.

Cu drag Mihaela
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #8  
Vechi 29.05.2011, 23:46:39
anisoara anisoara  is offline
Member
 
Data înregistrării: 28.02.2010
Mesaje: 79
Implicit Roagate la DUMNEZEU mereu

Si eu am trecut prin momente grele dar viata mi-a zambit inca odata.M-am rugat la Dumnezeu si anul acesta mi-a dat cat altora in 10.El are grija de noi dar trebuie sa fim buni crestini: sa ne rugam ,sa mergem la biserica,sa ne spovedim ,sa postim ,sa sporim dujovniceste si el are grija de viata nostra si de cei dragi.
Roagate cu credinta la DUMNEZEU.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 29.05.2011, 23:50:23
ElisabetaM
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Iti simt deznadejdea ta.

Eu am senzatia ca pana si duhovnicul meu se scarbeste de mine.
Poate e o ispita si asta....

Este bine ca familia te apreciaza... Fii recunoscatoare si multumeste-i lui Dumnezeu si roaga-L sa ii tina sanatosi.
Mama mea nu mai e iar tatal meu imi face numai reprosuri.

El inca traieste, sa-i dea Dumnezeu cat mai multe zile... dar ne vedem rar acum.
Cerea lui e: un nepot.

Ma face sa ma simt ca o ratata cand ne vedem.. Stiu ca il doare ca nu are o fiica mai vrednica.

Dar stii ce?

Eu sunt o nevrednica si o neputincioasa si ma rog Preasfintei Fecioare nu ma lase..
Spune Parintele Arsenie Papacioc: "Maica Domnului.. e suparata pe aceia care nu-i cer niciodata nimic".

Uite aici filmuletul: http://www.youtube.com/watch?v=6Rv14urzfEQ
Reply With Quote
  #10  
Vechi 29.05.2011, 23:55:49
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Cineva27 Vezi mesajul
De ce nu simt ca Dumnezeu ma iubeste? De ce nu e deajuns soarele si natura ca dovada a existentei lui? De ce nu e de ajuns mama si fratele? Si ma simt si singura, nu prea am prieteni.
Nu-i asa, fata mosului, iacata ca Dumnezeu te iubeste si, in cateva minute, la strigatul tau, ti-a dat o mica familie care vad ca te-a si adoptat cu toata dragostea. No, nu-i bai, o sa vina el si prietenu, da' ala al tau ii o tara mai timid si astepta sa fie impins ca sa se prezinte in fata ta. No, io ti-am spus ca sa stii, sa nu-ti faci probleme daca mai intarzie si el si sa nu-l certi prea tare cand apare. Si daca te rogi Bunului Dumnezeu iti descopera si sensul vietii. Da' sa stii ca nu vin toate odata, trebuie rabdare, rabdare, rabdare... si in timpul asta ... rugaciune. Si sa ne mai impartasesti si noua, celor care te-am adoptat aici pe forum, gandurile si sentimentele tale, sa mai stam de taifas. No, s-acu curaj, s-auzam c-ai luat zece la igzamenu' ala buclucas (si daca no fi zece nu-i bai).
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ajutor! zriyac Generalitati 18 16.10.2010 16:47:38
Doamne, strigat-am Carmen FUNIERU Despre Vecernie 1 05.10.2010 15:10:27