Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"SĂ NU UITĂM NICIODATĂ, SĂ NE AMINTIM MEREU!

Redau mai jos câteva fragmente din scrisorile unor participanţi la Marele Război pentru Reîntregirea Ţării din anii 1916 – 1918.

Scrisoarea lui Ion Ghervasie, sublocotenent în Regimentul 27 Infanterie
„Dragă tată, îţi scriu ţie pentru că eşti bărbat şi pentru că nu vreau s-o supăr pe mama. (...)Diseară atacăm. Vom răzbate. Mi-e inima plină de mândrie şi de încredere că o sarcină atât de importantă ne-a fost încredinţată. Vom învinge, vei vedea. Timp de mai multe zile nu veţi primi veşti (...). Fii sigur că fiul tău se va comporta cu cinste. Vă sărut. Mă gândesc mult la mama şi o plâng.”
Pe 27.07.1917 sublocotenentul Ghervasie participă la atacul împotriva unor poziţii germane puternic întărite din apropiere de Mărăşti. Rănit grav moare din cauza rănilor în 05.09.1917. Împlinise 20 de ani pe 15.08.1917.

Scrisoarea lui Marin Constantin, soldat în Regimentul 32 Infanterie
„Nu plângeţi citind aceste rânduri, fiul vostru moare pentru ca România să fie mare, puternică şi respectată (...) marele meu necaz gândindu-mă la moartea mea e că veţi suferi din cauza ei. (...) Am căzut după ce am eliberat un petic din pământul ţării. Poate fi o moarte mai frumoasă?
Îi sărut cu drag pe fraţii şi surorile mele, pe care-i iubesc atât, şi-i rog să nu mă uite. Rămâi cu bine măicuţă dragă! Nu mai pot continua, dacă aş continua aş plânge poate şi-n bătaia tunului nu se plânge...”
Pe 22.08.1917 soldatul Marin Constantin cade la Mărăşeşti rănit grav de schijele unei grenade şi moare câteva zile mai târziu. Avea 22 de ani.

Scrisoarea lui Grigore Oprea, locotenent Regimentul 27 Infanterie
„Fiţi tari dragi mei părinţi şi dacă voi cădea, consolaţi-vă cu gândul că mi-am făcut datoria până la capăt. Să nu plângeţi, nu e de plâns cel care moare pentru Patria sa.”
Pe 19.08.1917, la Oituz, locotenentul Grigore Oprea este secerat de o rafală de mitralieră în timpul unui contraatac asupra poziţiilor germane şi moare pe 01.09.1917. Împlinise 25 de ani cu o zi înainte de a muri.

Să nu uităm niciodată sacrificiul înaintaşilor, să ni-l amintim mereu

Sacrificiul cetăţeanului pentru fraţi săi seamănă cu sacrificiul suprem săvârşit de Hristos pentru mântuirea omului şi a omenirii.
Sfântul evanghelist Ioan spunea undeva, citez din memorie: „Cine moare pentru patrie îşi mântuie sufletul, căci acela care moare pentru fraţii săi se oferă jertfă vie lui Dumnezeu şi-L urmează pe Hristos, care şi El şi-a sacrificat viaţa pentru fraţii săi.”
„Ce cetăţean demn de acest nume ar ezita să moară cu bucurie, dacă moartea sa ar fi în folosul patriei?”, se întreba Cicero.
Deviza lui Cato era „Pugna pro patria”(„Lupt pentru patrie.”).
Partea care nu se armonizează cu ansamblul căruia îi aparţine este depravată, membrul care refuză să-şi susţină corpul este inutil şi aproape paralitic. Oricine refuză să susţină naţiunea şi ţara, şi prin aceasta să se susţină chiar pe sine însuşi, nu-i decât un membru inutil şi aproape paralitic al corpului naţional." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[Radu32]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

PENTRU CEI CARE NE-AU CRITICAT

„În felul lui patriotul este un îndrăgostit.
Patriotismul e un sentiment, e iubire. Iubire de patrie, iubire de neam.
Să-i ceri unui îndrăgostit să vadă defectele iubitei lui, să n-o idealizeze, e crud şi aberant.
La fel de crud şi aberant e să-i pretinzi unui patriot să fie critic la adresa patriei lui, a naţiunii lui şi sa nu le idealizeze.
Vă lăsăm pe dumneavoastră să apreciaţi dacă noi suntem patrioţi sau nu. Vă rugăm însă să ne credeţi că suntem sincer ataşaţi de patrie şi naţiune. O spunem cu mâna pe inimă în faţa lui Dumnezeu.” – Tomescu Ionuţ

e foarte bine ca sunteti asa patrioti, cine oti fi voi, astia, cu tot felu' de nume, ce va perindati pe aici !
insa sunteti o biata insula intr-un ocean de nepasare romaneasca, uitati-va putin in jur !
eu ma uit tot timpu ,si nu vad picior de patriot !

Pentru mine faptele patriotului valoreaza mai mult decat retorica lui sforaitoare !

Eu unul incerc mereu cand merg in natura sa nu las mizerie,si o consider o fapta patriotica !
Eu unul as activa in asociatii de voluntariat care sa repare strazi,sa munceasca pentru comunitate...da nu vad niciuna !

Singura initiativa de-a strange gunoaiele din tara, in mod voluntar, a fost facuta la Cluj, de un ungur din secuime !
Unde-i patriotismul romannilor de azi ?!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Radu32

Unde-i patriotismul romannilor de azi ?!

La Muzeul de Istorie !

[Ostasul]

În prealabil postat de Radu32

e foarte bine ca sunteti asa patrioti, cine oti fi voi, astia, cu tot felu' de nume, ce va perindati pe aici !
insa sunteti o biata insula intr-un ocean de nepasare romaneasca, uitati-va putin in jur !
eu ma uit tot timpu ,si nu vad picior de patriot !

Pentru mine faptele patriotului valoreaza mai mult decat retorica lui sforaitoare !

Eu unul incerc mereu cand merg in natura sa nu las mizerie,si o consider o fapta patriotica !
Eu unul as activa in asociatii de voluntariat care sa repare strazi,sa munceasca pentru comunitate...da nu vad niciuna !

Singura initiativa de-a strange gunoaiele din tara, in mod voluntar, a fost facuta la Cluj, de un ungur din secuime !
Unde-i patriotismul romannilor de azi ?!

Suntem patrioti prin tot ce facem bine - sa oferi un model de familie societatii in care traiesti, sa-ti faci datoria la locul de munca, sa sadesti macar un pom, sa salvezi pe cineva- fie si la modul spiritual, sa-ti cinstesti inaintasii , sa dai o educatie buna copiilor tai ...si am putea continua. Multi dintre noi o facem, fara pretentia de a ne numi patrioti, pentru ca astazi nu mai suntem chemati sa ne slujim tara cu arma- din alte puncte de vedere exista decaderea.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"PATRIE ŞI NAŢIUNE


Iubirea de patrie, o iubire firească

Literar, patria este pământul părinţilor noştri. Este deci teritoriul de care suntem ataşaţi prin instinctul nostru vital. Dar nu e doar teritoriul gol, o dată geografică. Patria este un pământ cu caracteristicile sale naturale, cu munţii săi, câmpiile sale, râurile sale, pământ pe care au trăit strămoşii noştri, pământ pe care ei şi-au lăsat amprenta, pe care l-au cultivat, pe care au construit sate, oraşe, biserici şi pe care au dat lupte.
Patria este deci o realitate concretă, palpabilă. Această realitatea a patriei este atât de puternică încât ne face s-o iubim dintr-un elan firesc. Aşa cum n-am ales să ne naştem în patrie, tot aşa nu am ales s-o iubim. Patria este, sau ar trebui să fie, sursa unei afecţiuni spontane.
Iubirea de patrie este proslăvită de Sfânta Scriptură. Numeroase pagini din Biblie vorbesc despre iubirea poporului evreu pentru pământul strămoşilor săi. Iuda, cel din Vechiul Testament, nu cel care l-a vândut pe Hristos, îşi îndeamnă fraţii să moară pentru patrie cerându-le să se roage pentru cei ameninţaţi să-şi piardă ţara şi luptă el însuşi pentru salvarea poporului său.
În Noul Testament se pomeneşte de nenumărate ori despre iubirea lui Hristos pentru patria sa şi se menţionează că Iisus a deplâns soarta Ierusalimului, care urma să fie distrus.
Iubirea de patrie este prin urmare legitimă. Ea nu este deplasată, lipsită de sens. Ea este din contră firească şi perfect de înţeles, în ciuda a ceea ce afirmă unii gânditori. Aceştia din urmă refuză o realitate totuşi simplă, aceea că fiecare ne naştem pe un pământ demn, prin aceasta, de iubirea noastră. Pământul unde ne-am născut are un întreg patrimoniu artistic, spiritual şi material de care beneficiem cu toţii.
Patria este deci o moştenire de la strămoşii noştri.


Naţiunea , familia noastră

Ideea de naţiune este de altă natură. Naţiunea exprimă ideea de naştere, de înrudire. Naţiunea are în vedere, deci, moştenitorii, nu moştenirea.
Naţiunea este într-adevăr constituită de comunitatea vie a generaţiilor care-şi transmit moştenirea primită de la strămoşi. Naţiunea este succesiunea oamenilor patriei, uniunea generaţiilor, comunitatea morţilor, a celor în viaţă şi a copiilor ce se vor naşte. Ea nu este doar suma celor vii pe un teritoriu: naţiunea a existat cu mult înaintea lor şi va continua să existe după moartea lor.
Naţiunea se caracterizează printr-un „noi” comun. Este o comunitate vie de care suntem legaţi prin naştere şi care acţionează asupra noastră prin mentalităţi, educaţie, cultură... Naţiunea este, deci, ceea ce face să trăiască moştenirea, patrimoniul, ceea ce-l întreţine şi-l îmbogăţeşte.


Naţiunea, mijloc de dezvoltare

În acest stadiu apare clar că nişte datorii sunt ataşate de ideea de naţiune, de apartenenţa la o naţiune. Existenţa acestor datorii este legată de faptul că naţiunea este locul necesar dezvoltării şi echilibrului fiecărei fiinţe umane. Omul nu poate fi avut în vedere doar în existenţa sa individuală, el are o dimensiune socială. Dezvoltarea persoanei nu se poate realiza decât în comunităţi.
Aceste comunităţi sunt familia, ansamblul unor grupuri diverse cărora oamenii le aparţin prin implantare geografică (comună, judeţ...), prin starea lor (întreprindere, grupuri profesionale...) şi naţiunea.
Naţiunea răspunde nevoii de viaţă socială a oricărui individ. Ea este cea mai mare comunitate naturală în care individul poate trăi în armonie cu semenii săi, o comunitate mare asigurându-i, după familie, dezvoltarea materială şi spirituală. De aceea naţiunea este nu doar un fapt, după cum am văzut, ci şi o binefacere de care fiinţa umană nu s-ar putea lipsi. În afara familiei, naţiunii omul este de neconceput.


Păstrarea identităţii naţionale

Păstrarea identităţii naţionale este un drept legitim.
Apărarea identităţii naţionale se face înainte de toate prin transmiterea patrimoniului.
Această transmitere a patrimoniului nu-i posibilă decât dacă fiecare este conştient de identitatea naţională şi-o promovează. De aceea este de datoria fiecăruia dintre noi să apere interesele naţionale, să se pună în serviciul ţării prin munca sa, prin contribuţia sa de fiecare zi la viaţa cetăţii şi prin angajamentul său în serviciul comunităţii. Orice individ are deci un rol de jucat în societate prin însăşi apartenenţa sa la comunitate şi aceasta fie că este politician, intelectual, muncitor, tată de familie, militar, om de afaceri...


Dreptul la păstrarea specificului cultural

Fiind o binefacere naţiunea generează îndatoriri, dar are şi drepturi.
Primul dintre drepturile naţiunilor este dreptul de li se respecta specificul cultural. Este legitim ca fiecare naţiune să trăiască după obiceiurile, tradiţiile sale şi să fie mândră de valorile sale culturale.
Naţiunea şi cultura sunt intim legate. Sunt chiar inseparabile. Într-adevăr o naţiune căreia i s-ar confisca teritoriul şi suveranitatea ar putea totuşi supravieţui dacă ar reuşi să-şi păstreze identitatea culturală. Cultura permite unei naţiuni să supravieţuiască pierderii independenţei politice.
Cultura şi suveranitatea naţională merg mână în mână.


Concluzie

Patria şi naţiunea sunt o bogăţie fabuloasă care se cuvine păstrată. Cadru al dezvoltării omului ele sunt şi garantele păcii în lume dacă li se respectă suveranitatea.
În ciuda atacurilor împotriva lor, patria şi naţiunea trebuie să trăiască. Primul mijloc pentru aceasta este de a le iubi aşa cum Hristos şi-a iubit propria sa patrie şi naţiune. Dar ca să le iubim trebuie să le cunoaştem, de unde nevoia de a ne cunoaşte istoria, patrimoniul şi de a le transmite mai departe." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[andreicozia]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Dar ca să le iubim trebuie să le cunoaştem, de unde nevoia de a ne cunoaşte patrimoniul şi de a le transmite mai departe." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

Pai asta au si facut oligarhii gen Adrihan Nash-tase, mare patriot de altfel :))) care a trimis "mai departe" PATRIMONIUL prin ELVETIi, sau dracu mai stie pe unde l-a trmis...si ascuns... pentru ca nimeni din NEAM DE neamul lui de securisti sa nu mai munceasca VREODATA.!!!

[TINERI PENTRU ROMANIA]

"PATRIA E UN TERITORIU PROTECTOR, UN SPAŢIU DE SIGURANŢĂ PENTRU POPORUL NOSTRU

"Nu merită să mori pentru un pumn de ţărână!" a răspundea ostentativ cineva întrebat dacă şi-ar da viaţa pentru Patrie. Sunt sigur însă că respectivul, călcat de hoţi, s-ar lupta şi chiar şi-ar da viaţa ca să-şi apere casa. Casa e adăpostul familiei lui şi i-o ocroteşte.
Patria nu e doar locul unde ne-am născut ci şi casa noastră a tuturor, o casă clădită cu trudă şi sacrificii. Gândindu-ne la Patrie nu putem să nu ne gândim la şirul nesfârşit al acelora care şi-au dat viaţa ca ea să existe, să fie unită, independentă şi mare. Pe oasele celor care au murit pentru Patrie s-a aşezat şi stă tot pământul României. Cei mai superficiali şi cei mai subversivi dintre noi sunt şi cei mai indiferenţi la jertfa înaintaşilor.
Patria, asemenea casei fiecăruia dintre noi, e un teritoriu protector, un spaţiu de siguranţă pentru poporul nostru." - Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NU UITA CĂ EŞTI ROMÂN

Nu uita că eşti român,
Că sus în deal la tine-n sat
Popa Ioan te-a botezat
Şi nana Stanca te-a ţinut un an la sân.

Pe la noi au viscolit mii de păgâni
Dar am rămas până-n sfârşit totuşi stăpâni
A mai trecut o iarnă grea
Nu e nimic vom aştepta
Căci vine vara după ea.

Nu uita că eşti român
Că dacă-i tată-l tău cioban
Bunicul tău a fost Traian
Şi-n ţara asta te-a lăsat să fii stăpân.

Nu uita că eşti român,
Că rădăcina ta de veacuri
Stă înfiptă în ogor
Şi nu o poate smulge-un vifor trecător

[TINERI PENTRU ROMANIA]

VENIŢI ROMÂNI!

http://www.youtube.com/watch?v=6HmWaoswheI

[Radu32]

in orice caz, dupa vorbele voastre pareti oameni de isprava ,cel putin in intentii !
io va urez un singur lucru : "la mai multi " !