Mesajul REGELUI MIHAI I de Craciun !

[laurastifter]

Raoul şi Ştefan Florin,

Doamne ajută!

Cred că ultimul rege al României nu poate fi judecat atât de dur şi acuzat de "laşitate", căci a fost obligat să abdice. Să ne gândim logic: criminalii şi anticreştinii comunişti, după ce au pus mâna în mod nelegitim pe puterea politică, ar mai fi putut tolera prezenţa Regelui în ţară? Oare ei ar mai fi putut accepta monarhia, după ce au reuşit să creeze regimul totalitar?
Nu, ci l-ar fi ucis pe Rege, dacă s-ar fi opus ordinului de abdicare şi, mai grav, i-ar fi asasinat şi pe acei monarhişti pe care-i arestaseră.
Ce trebuia să facă Mihai I, să se lase omorât, susţinând copilăreşte că el nu-şi părăseşte ţara?
Este foaarte uşor să judecăm astăzi, nefiind implicaţi în acele evenimente dramatice din istoria ţării noastre.
Republica a fost impusă ca formă de guvernare în România de către regimul totalitar comunist, în data de 30 decembrie 1947. Forma de guvernare aleasă de către români în mod liber încă din sec. al XIX-lea fusese monarhia constituţională.
Cât despre condamnarea şi executarea mareşalului Ion Antonescu, aceasta a fost săvârşită tot de către "amicii" comunişti care, ca orice reprezentanţi ai totalitarismului, îşi ucideau fără cruţare adversarii politici.

Regele Mihai I al României şi-a mărturisit clar, în acest mesaj, adeziunea la credinţa noastră creştină, fiind, aşa cum frumos remarca domnul M. Dragomir, un adevărat monarh creştin. În schimb, comuniştii au fost atei şi păgâni şi anticreştini declaraţi.
Aşa că... cine au fost cu adevărat trădătorii ţării?

În privinţa lui I. Antonescu, este, de asemenea, foarte dificil de discutat, contextul istoric din acea perioadă fiind deosebit de complex. Nu contest faptul că el a condus România într-un moment critic (Războiul al II-lea Mondial). Totuşi, cred că ar fi bine să nu idealizăm regimul său de dictatură militară. Ce-a avut împotriva evreilor? De ce a deportat oameni paşnici în Transnistria (în 1941), lăsându-i să moară de frig şi de foame? Doar pentru a fi consecvent politicii lui Hitler? Dar Hitler de ce a ucis milioane de oameni nevinovaţi, motivându-şi genocidul doar prin apartenenţa victimelor la poporul evreu?

Aceasta este opinia mea, dar, desigur, este posibil să mă înşel.

Vă doresc o seară binecuvântată şi sărbători minunate în continuare!

[DragosP]

@Ştefan Florin: adică tu ţi-ai făcut o părere despre Majestatea Sa, citind din scrierile şi spusele bastardului aşa-zis prinţ?
Halal!
@Teddy: "popor ales" până L-au răstignit pe Mântuitor.

[stefan florin]

În prealabil postat de laurastifter

Raoul şi Ştefan Florin,

Doamne ajută!

Cred că ultimul rege al României nu poate fi judecat atât de dur şi acuzat de "laşitate", căci a fost obligat să abdice. Să ne gândim logic: criminalii şi anticreştinii comunişti, după ce au pus mâna în mod nelegitim pe puterea politică, ar mai fi putut tolera prezenţa Regelui în ţară? Oare ei ar mai fi putut accepta monarhia, după ce au reuşit să creeze regimul totalitar?
Nu, ci l-ar fi ucis pe Rege, dacă s-ar fi opus ordinului de abdicare şi, mai grav, i-ar fi asasinat şi pe acei monarhişti pe care-i arestaseră.
Ce trebuia să facă Mihai I, să se lase omorât, susţinând copilăreşte că el nu-şi părăseşte ţara?
Este foaarte uşor să judecăm astăzi, nefiind implicaţi în acele evenimente dramatice din istoria ţării noastre.
Republica a fost impusă ca formă de guvernare în România de către regimul totalitar comunist, în data de 30 decembrie 1947. Forma de guvernare aleasă de către români în mod liber încă din sec. al XIX-lea fusese monarhia constituţională.
Cât despre condamnarea şi executarea mareşalului Ion Antonescu, aceasta a fost săvârşită tot de către "amicii" comunişti care, ca orice reprezentanţi ai totalitarismului, îşi ucideau fără cruţare adversarii politici.

Regele Mihai I al României şi-a mărturisit clar, în acest mesaj, adeziunea la credinţa noastră creştină, fiind, aşa cum frumos remarca domnul M. Dragomir, un adevărat monarh creştin. În schimb, comuniştii au fost atei şi păgâni şi anticreştini declaraţi.
Aşa că... cine au fost cu adevărat trădătorii ţării?

În privinţa lui I. Antonescu, este, de asemenea, foarte dificil de discutat, contextul istoric din acea perioadă fiind deosebit de complex. Nu contest faptul că el a condus România într-un moment critic (Războiul al II-lea Mondial). Totuşi, cred că ar fi bine să nu idealizăm regimul său de dictatură militară. Ce-a avut împotriva evreilor? De ce a deportat oameni paşnici în Transnistria (în 1941), lăsându-i să moară de frig şi de foame? Doar pentru a fi consecvent politicii lui Hitler? Dar Hitler de ce a ucis milioane de oameni nevinovaţi, motivându-şi genocidul doar prin apartenenţa victimelor la poporul evreu?

Aceasta este opinia mea, dar, desigur, este posibil să mă înşel.

Vă doresc o seară binecuvântată şi sărbători minunate în continuare!

Doamna, Antonescu a deportat in Tranznistria doar evreii adusi in Basarabia de Stalin ca sa inlocuiasca populatia romanesca si care nu stiau un cuvant romanesc. Exista vre-un document oficial care sa ateste ca Antonescu si Romania a participat la holocaust? In legatura cu fostul rege, nu este judecat dur.Fratele bunicii dupa tata, a fost luat prizonier tocmai datorita loviturii de stat data de Mihai (asta o stiu de la unchiul meu dupa ce am stat de vorba cu el in 1994). Si nu a fost fortat sa abdice.El si-a negociat abdicarea, a vadut-o pe bani, masini (2 Buick) si 40 de tablouri apartinand statului roman. Daca doriti va dau si lista acestor tablouri, si numele celor 2 tablouri pe care Mihai a incercat sa le vanda in 1993, dar casa de licitatii la presiunile statului roman a refuzat sa le vanda, El care a declarat ca nu a plecat cu NIMIC din tara. Daca nu a plecat cu nimic de valoare din tara, cum a ajuns sa detina aceste tablouri care au apartinut patrimoniului statului roman? Doamne ajuta!

[solentina]

Fratiilor este inutil sa ne mai contazicem pe marginea acestui subiect ,intotdeauna vor fi pareri pro si contra si este pacat sa ne razboim intre noi.Cind ne apasa alte probleme mai prezente si mult mai dureroase.Sa nu ne stricam aceste zile de Craciun cu astfel de remarci si sa ne aratam !"muschii".Important sa ne rugam unii pentru atii pentru pace ,sanatate si zile senine.Pentru tine Florin-Stefan sa traiesti cu numele sa fii sanatos si cu multe implinirii in anul care vine.La multi Ani.

[stefan florin]

În prealabil postat de solentina

Fratiilor este inutil sa ne mai contazicem pe marginea acestui subiect ,intotdeauna vor fi pareri pro si contra si este pacat sa ne razboim intre noi.Cind ne apasa alte probleme mai prezente si mult mai dureroase.Sa nu ne stricam aceste zile de Craciun cu astfel de remarci si sa ne aratam !"muschii".Important sa ne rugam unii pentru atii pentru pace ,sanatate si zile senine.Pentru tine Florin-Stefan sa traiesti cu numele sa fii sanatos si cu multe implinirii in anul care vine.La multi Ani.

multumesc mult
Doamne ajuta!

Raspunsul Laurei face inutila vreo precizare de-a mea. Laura a spus mai bine decat vroiam sa scriu eu. As mai putea, probabil, sa adaug totusi unele amanunte, as putea sa argumentez, sa folosesc surse bibliografice etc.
Dar consider ca nu are rost.
Si asta din urmatoarele motive: nu sunt pasionat atat de mult de disputele pe teme istorice + istoria si interpretarile istoricilor au fostmereu un teren lunecos, iar stiinta istorica este extrem de rafinata (ori eu nu sunt istoric) + mi-am facut deja impresia subiectiva ca tu ai o socoteala personala cu Regele Mihai si in acest caz nu doresc sa iti (mai) ranesc sentimentele, caci am observat ca te implici foarte mult pe tema asta.

In definitiv, nu cred ca e aici locul sa hotaram noi imaginea Regelui Mihai in istorie, in Romania, in lume. Avem fiecare opinii si atitudini personale fata de Rege. Foarte bine. Eu ma simt apropiat in aceasta privinta de CristiBoss, de Dr. Dragomir, de Laura si de toti cei care nu au o pozitie de atac agresiv, "la desfiintare", fata de Regele Mihai. Daca ai alta pozitie, aceasta tine de persoana ta si nu ma vad silit sa te combat la nesfarsit. A fost un schimb de opinii, hai sa o lasam asa, ca nu facem noi aici socoteala finala a istoriei Romaniei.

Cat priveste adevarul, am citit si meditat in ultimii 25 de ani la aceasta problema, am studiat filosofie, epistemologie, psihologie, istorie si astazi spun doar atat: orice adevaruri iesite din mana oamenilor sunt mai mult sau mai putin irelevante, mai devreme sau mai tarziu vor fi inlocuite tot cu adevaruri care si ele vor fi inlocuite cu noi adevaruri etc.
Ceea ce ma intereseaza cu adevarat pe mine azi este doar Adevarul, Persoana Iisus Hristos, mai exact cum ma plasez eu ca om fata de Dumnezeu. ce fel de om sunt, asta ma intereseaza, la asta incerc, ca vai de mine, sa lucrez, cu ajutorul lui Dumnezeu si, de ce nu, al altor oameni, de pilda al celor de aici de pe forum.
Daca trebuie sa sacrific o pasiune momentana fata de vreun adevar, oricare ar fi el, sunt gata sa o fac, cata vreme, altminteri, risc sa ma indepartez de problema centrala a existentei mele astazi: apropierea de Adevar (pe care o realizez ca vai de mine, uneori chiar in contraperformanta, de fapt cel mai adesea...).
Asa ca sacrific disputa noastra si nu voi continua sa aduc un argument sau altul, sper sa accepti pozitia mea.
Toate cele bune! Multumesc pentru dialog, care nu a fost chiar asa de rau cum pare la prima vedere... In fond ne-am mai lamurit, sper, fiecare, in unele privinte.

[stefan florin]

În prealabil postat de DragosP

@Ştefan Florin: adică tu ţi-ai făcut o părere despre Majestatea Sa, citind din scrierile şi spusele bastardului aşa-zis prinţ?
Halal!
@Teddy: "popor ales" până L-au răstignit pe Mântuitor.

Nu prietene.Daca ai fi citit mesajele mele cu atentie ai fi vazut "sursele mele". Si apropos Paul nu e un bastard. Casatoria lui Carol cu Ioana Maria Valentina Lambrino (Zizi Lambrino) a fost perfect legala, chiar daca la inceputul lui 1918 tribunalul Ilfov a anulat-o (ciudat nu, un tribunal din Romania a anulat o casatorie oficiata intr-o tata straina si anume Rusia. Doar la noi se putea intampla asa ceva!), iar pe baiatul rezultat din acesta casatorie, Carol Mircea Grigore, viitorul Carol al 2-lea l-a recunoscut ca fiu legitim. Atunci cum este Paul un bastard? Cred ca ar fi mai bine sa consulti DEX-ul. Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Singurul supravietuitor dintre sefii de stat din Europa celui de-Al Doilea Razboi Mondial, este prezentat de presa spaniola in termeni elogiosi, intr-un material publicat in a doua zi de Craciun.

Discutia jurnalistilor de la El Pais cu fostul suveran roman a avut loc la resedinta acestuia din apropiere de Geneva, prilej pentru regele Mihai sa "isi reaminteasca, la varsta de 90 de ani, scurta sa domnie si lungul sau exil."

"Mihai I este martorul putin cunoscut, dar exceptional al uneia dintre perioadele cele mai tragice din istoria recenta in Europa", apreciaza gazetarii spanioli, care se declara marcati de intalnirea din luna noiembrie cu regele.

Cabana acestuia, continua autorii materialului, este marginita de pajisti verzi, intr-un sat de pe malul lacului Geneva, Aubonne, la o jumatate de ora distanta de oras.

Textul continua cu un scurt portret fizic al fostului suveran roman: inalt, slab, poarta pantaloni si sacou in carouri, potrivite cu cravata. Ochii albastri ai regelui, spun spanioli, sunt in alerta continua, desi suveranul a implinit, in urma cu doua luni, varsta de 90 de ani.

Jurnalistii fac si o scurta incursiune in istorie: "Regele Mihai I a abdicat la 30 decembrie, in anul 1947. Romania a devenit in acea noapte o republica socialista, condusa de un partid comunist la ordinele Moscovei. Doar cateva zile mai tarziu, tanarul suveran a parasit tara impreuna cu mama sa, regina Elena, o mana de functionari, patru masini si cateva lucruri".

"Nici Hitler si nici Mussolini nu si-ar fi imaginat ca acest monarh tanar si fara experienta a fost in masura sa schimbe cursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cu o lovitura de stat. Sau cel putin, sa scurteze carnagiul cu jumatate de an", apreciaza autorii materialului.

"Oficial, ce am facut a fost eliminarea Romaniei din razboi, in speranta de a evita varsarea de sange, chiar daca am stiut ca germanii nu ar accepta. In aceeasi zi ne-au bombardat", le-a povestit regele Mihai I.

Intalnirea cu Hitler

Dupa mai bine de sase decenii de la aceste evenimente, regele nu mai tine minte detaliile primei sale intalniri cu Hitler, din anul 1938.

"Imi amintesc totusi ca am luat masa cu Hitler in 1941, la Berlin. Nu vorbeam germana, asa ca tot greul conversatiei a fost dus de mama mea", le-a spus monarhul gazetarilor de la El Pais.

Desi avea doar 20 de ani cand a luat masa cu Fuhrer-ul, regele le-a mai spus ca "intalnirea cu Hitler nu i-a lasat o impresie speciala. M-a impresionat la modul negativ si nu mi s-a parut a fi un mare orator. Hitler nu purta uniforma, ci pantaloni si jacheta kaki.

Langa Hitler au mai fost patru oameni, iar el a fost rece si distant. A strigat in mod constant si a monopolizat discutia, a fost rece si rigid", a adaugat regele Mihai.

In aceeasi calatorie, regele a povestit ca el si mama sa au fost insotiti de un asistent pe nume Jacques Vergotti.

Asistentul, care si-a scris memoriile, si-a amintit ca a vazut-o pe mama monarhului, regina Elena, impodobita cu o orhidee, un cadou din partea lui Hitler. Tot Hitler ii mai daduse acesteia un flacon de pastile de Pervitin, antidepresiv fara de care, dupa cum a marturisit, nu putea trai.

"Mama mea avea de rezolvat cateva chestiuni personale la Florenta si atunci Antonescu a intrebat-o de ce nu merge sa ii intalneasca pe Hitler la Berlin intai, apoi pe Mussolini", povesteste regele Mihai contextul in care au avut loc intrevederile.

Despre Mussolini are amintiri mult mai prietenoase, le-a marturisit jurnalistilor, "intr-o engleza perfecta", fostul monarh.

"Diferenta dintre el si Hitler era enorma. In primul rand, vorbeam italiana si puteam comunica mult mai usor. Mussolini era mai deschis si mai cald, la fel cum sunt toti italienii. Imi amintesc ca mama mea l-a intrebat cum au ajuns italienii sa traiasca cu toate lipsurile unui razboi de cucerire. El a spus scurt: 'strangand un pic cureaua'", a adaugat regele.

Nu il va ierta pe Churchill

Cat despre premierul de atunci al Marii Britanii, regele spune ca nu il poate ierta pentru ca a abandonat Romania.

"Desigur ca inteleg de ce Churchill a crezut ca era singura posibilitate strategica sau cel putin din perspectiva britanica. Dar nu pot sa-l iert, nici sa accept alegerea sa", mai spune fostul suveran.

"Mihai de Romania a intrerupt povestea pentru a-l mangaia pe Bianco, unul din cainii sai, care s-a strecurat in salon. Constanta Iorga, secretara generala a Casei Majestatii Sale, prezenta la interviu, l-a alungat cu delicatete. Iorga il trateaza cu devotament de fiica pe Majestatea Sa", mai scriu jurnalistii spanioli.

[laurastifter]

Sunt întru totul de acord cu Ioan Cezar şi cu Solentina. N-are sens să intrăm în polemici într-o problemă pe care, oricum, fiecare o înţelege în mod subiectiv pentru că, aşa cum foarte pertinent remarca domnul Neagu Djuvara în primul capitol al "Istoriei românilor povestite celor tineri", doar ştiinţele exacte pot fi studiate în mod obiectiv, iar cele umaniste este firesc să fie cercetate subiectiv, ca unele care tratează despre persoane, nu despre obiecte. În Antichitate, istoria avea o muză - Clio - ştiut fiind că, doar artele erau patronate de muze... de unde rezultă, cred, faptul că istoria era percepută atunci mai mult ca o artă decât ca o ştiinţă strict obiectivă. :)

Doamne ajută!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

În Antichitate, istoria avea o muză - Clio - ştiut fiind că, doar artele erau patronate de muze... de unde rezultă, cred, faptul că istoria era percepută atunci mai mult ca o artă decât ca o ştiinţă strict obiectivă. :)

Istoria e ştiinţă socială, ca şi psihologia. Cum să fie obiective acestea ? Sunt ştiinţe despre oameni, făcute de oameni pentru alţi oameni, adică sunt culmea subiectivităţii, fiindcă oamenii sunt subiectivi. Şi medicina este în situaţie asemănătoare: este Ars Medica. Jumătate artă, jumătate ştiinţă, zeul ei este Asklepios, conceput din Apollo (prin acesta, fratele muzelor) cu o pământeancă (şi prin ea, muritor). Cine spune că istoria, ca şi medicina, ar fi obiectivă, a încasat, fără poate a-şi da seama, o doză prea mare de marxism.