Astazi , cea mai mare porunca din lege

[arriel]

În prealabil postat de dobrin7m

``Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau, din tot cugetul tau, din toata inima ta, din toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti``

Aproapele nostru este chiar si cel care nu e in religia crestin-ortodoxa?
Cum iubim pe cei care nu sunt pe calea ortodoxa?

Pilda samariteanului milostiv spune tot

[arriel]

În prealabil postat de colaps

Dacă tot te-ai ostenit să scrii urăște și toți cu literă mare, măcar de ai fi scris și Dumnezeu cu D mare.
Nu mă impun, dar trebuie să arătăm totuși și respect față de Dumnezeu.

A gresit ,se mai intampla[si mie,poate si tie...nu?]Intre respectul fata de Dumnezeu si "litera mare" simt orgoliul care nu prea ii "vine bine" unui crestin...

[un.simplu.gand]

În prealabil postat de colaps

Dacă tot te-ai ostenit să scrii urăște și toți cu literă mare, măcar de ai fi scris și Dumnezeu cu D mare.
Nu mă impun, dar trebuie să arătăm totuși și respect față de Dumnezeu.

Mai greseste si omul,nu cred ca a scris intentionat cu litera minca.

[codana]

În prealabil postat de gabriela8

Era o completare sau o corectare? Am zis eu de impunere si tiranie?

completare

[codana]

În prealabil postat de colaps

Dacă tot te-ai ostenit să scrii urăște și toți cu literă mare, măcar de ai fi scris și Dumnezeu cu D mare.
Nu mă impun, dar trebuie să arătăm totuși și respect față de Dumnezeu.

la ortografia scrisa cu tastatura calculatorului accept nota 2.
ca scriu cu d mic sau mare este problema mea iar tu nu trebuie sa te impiedici de ea.bine?

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de dobrin7m

... in urma unei discutii cu un penticostal , atunci cand i-am spus ca greseste ,m-a acuzat ca urasc pe cei care nu sunt ortodocsi.
Ceea ce m-a socat de-a dreptul pentru ca eu nu urasc pe nimeni.
De asemenea m-a acuzat ca il judec si deci incalc porunca nu judeca ca sa nu fi judecat.

Deci cum iubim pe acestia? Vorbindu-le si deci sfarsind prin a fi acuzati sau tacand si tolerandu-i?

Ati dialogat cu un penticostal care v-a acuzat. Sper sa nu fi fost eu :)

• [1]Cred ca ar trebui verificata motivatia, Cateva intrebari:

- in timpul discutiei dragostea crestina m-a calauzit sa-i spun ceea ce i-am spus?

- sau am avut alte motivatii?

• [2]Atunci cand ai dragoste crestina si pentru oamenii din alte confesiuni, te expui unor riscuri.

Trebuie sa fii pregatit sa platesti un pret: sa fii acuzat sau sa fii jignit de ei, sa fii neinteles de cei din confesiunea ta, sa-ti fie rastalmacite vorbele, etc. Nu ar trebui sa va surprinda ca ati fost acuzata. Dragostea costa. Pe Dumnezeu l-a costat ceea ce a avut mai scump: Fiul Sau. Pe Domnul Iisus l-a costat Crucea. Ce mare lucru ca ne costa si pe noi cateva acuzatii pe nedrept? Sunt dureroase dar...continuam sa iubim.

• [3]Nu cred ca e datoria unui crestin sa convinga pe cineva.

Convingerea oamenilor este atributul Duhului Sfant. Ceea ce puteti face dumneavoastra este sa-i prezentati penticostalului, cu tact si dragoste, Adevarul. Nu incercati sa-l convingeti dumneavoastra. Pentru ca atunci veti pune patima in conversatie si va fi posibil sa faceti unele greseli care vor atrage acuze pe drept.

[I.Calin]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Ati dialogat cu un penticostal care v-a acuzat. Sper sa nu fi fost eu :)

• [1]Cred ca ar trebui verificata motivatia:

- in timpul discutiei chiar am avut eu in inima mea o dragoste crestina dezinteresata?

- aceasta dragoste m-a calauzit sa-i spun ceea ce i-am spus?

- sau am avut alte motivatii?

• [2]Atunci cand ai dragoste crestina si pentru oamenii din alte confesiuni, te expui unor riscuri.

Trebuie sa fii pregatit sa platesti un pret: sa fii acuzat sau sa fii jignit de ei, sa fii neinteles de cei din confesiunea ta, sa-ti fie rastalmacite vorbele, etc. Nu ar trebui sa va surprinda ca ati fost acuzata. Dragostea costa. Pe Dumnezeu l-a costat ceea ce a avut mai scump: Fiul Sau. Pe Domnul Iisus l-a costat Crucea. Ce mare lucru ca ne costa si pe noi cateva acuzatii pe nedrept? Sunt dureroase dar...continuam sa iubim.

• [3]Nu cred ca e datoria unui crestin sa convinga pe cineva.

Convingerea oamenilor este atributul Duhului Sfant. Ceea ce puteti face dumneavoastra este sa-i prezentati penticostalului, cu tact si dragoste, Adevarul. Nu incercati sa-l convingeti dumneavoastra. Pentru ca atunci veti pune patima in conversatie si va fi posibil sa faceti unele greseli care vor atrage acuze pe drept.

Mă faci să mă întreb câteodată ce te-a făcut să devii penticostal? Nu-mi trebuie un răspuns.
Dumnezeu să te aibă în pază!

[Nicole_Alma]

În prealabil postat de MariS_

Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? (Mat.5:46)

Inca multe am a va spune, dar acum nu puteti sa le purtati. (Ioa.16:12)

Fiecare om are o anumita capacitate de a primi Adevarul, dar are capacitati
nelimitate de a Iubii. De aceea la Judecata ni se cer fapte ale Iubirii, si nu
demonstratii ale Adevarului. Nu inteleg de ce incercam sa turnam adevarul
nostru ortodox celor ce nu vor sa-l primeasca. Eu spun ca e suficient sa-l
afirmi. Atat. Dar si cand il afirmi trebuie imbracat in multa dragoste pentru
ca altfel nu are valoare lucrativa, nu poate incolti in inimile unde e sadit.
Impresia ca ei sunt pe o cale gresita si ca nu se mantuiesc, iar noi trebuie
sa-i salvam de la osanda cea vesnica si sa-i punem pe calea cea dreapta, mi
se pare ca nu tine seama de preceptul care spune: "orb pe orb de calauzeste
ajung in prapastie". Adica, eu nu stiu daca ma mantuiesc eu, dar uite ca stiu
sigur ca tu nu te mantuiesti si mi s-a facut asa mare mila de tine ca vreau sa
te trec strada pe partea dreapta. Oare nu e ceva din atitudinea fariseului aici?
Ia uitati la mine ce de adevar detin, eu nu sunt ca astilalti ce stau in intuneric!
"Celui ce i s-a dat mult, mult i se va si cere", asa ca atentie la acest precept!
Fiecare ar trebui sa ne vedem de pacatele noastre si, daca afirmam credinta
ortodoxa, s-o facem cu decenta si cu dragoste ca sa fim EXEMPLU pentru altii.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumos spus!
Trebuie sa fim cumpatati in toate, inclusiv in afirmarea credintei. Multi crestini uita acest fapt si devin ca fariseul care ii judeca pe cei care nu erau ca el.

Eu am o prietena atee, care trece printr-o perioada de depresie acuta din pricina unor probleme de sanatate. Fata aceasta are un suflet extraordinar, e o mama si sotie minunata si o prietena de incredere. Intr-o seara in timpul unei crize (de depresie) mi s-a plans de toate problemele ei. Am sfatuit-o sa vorbeasca cu un psiholog si sa incerce sa se roage la Dumnezeu, dar ea mi-a zis ca nu poate pt ca nu crede ca exista Dumnezeu (logic). I-am argumentat cu putinele cunostinte pe care le poseda mintea mea pacatoasa ca exista Dumnezeu, dar n-am insistat pt ca nu voiam s-o pierd, ea a apelat la mine ca la o prietena, iar eu in loc s-o sustin, veneam cu tot felul de povesti (in mintea ei).
Mi-a spus ca eu sunt o fericita pt ca in clipele grele il am pe Dumnezeu de partea mea, iar ea e singura, nu are pe nimeni si sufera enorm. (deci simte lipsa lui Dumnezeu, practic).
Ea are un frate f credincios (ortodox) pe care ea il considera un ciudat din pricina asta, si sunt sigura ca fratele ei se roaga pt ea. Ma rog si eu, atat cat pot si sper ca intr-o zi i se vor deschide ochii.

Aveti cumva vreun sfat data fiind aceasta situatie?

[dobrin7m]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Ati dialogat cu un penticostal care v-a acuzat. Sper sa nu fi fost eu :)

• [1]Cred ca ar trebui verificata motivatia, Cateva intrebari:

- in timpul discutiei dragostea crestina m-a calauzit sa-i spun ceea ce i-am spus?

- sau am avut alte motivatii?

• [2]Atunci cand ai dragoste crestina si pentru oamenii din alte confesiuni, te expui unor riscuri.

Trebuie sa fii pregatit sa platesti un pret: sa fii acuzat sau sa fii jignit de ei, sa fii neinteles de cei din confesiunea ta, sa-ti fie rastalmacite vorbele, etc. Nu ar trebui sa va surprinda ca ati fost acuzata. Dragostea costa. Pe Dumnezeu l-a costat ceea ce a avut mai scump: Fiul Sau. Pe Domnul Iisus l-a costat Crucea. Ce mare lucru ca ne costa si pe noi cateva acuzatii pe nedrept? Sunt dureroase dar...continuam sa iubim.

• [3]Nu cred ca e datoria unui crestin sa convinga pe cineva.

Convingerea oamenilor este atributul Duhului Sfant. Ceea ce puteti face dumneavoastra este sa-i prezentati penticostalului, cu tact si dragoste, Adevarul. Nu incercati sa-l convingeti dumneavoastra. Pentru ca atunci veti pune patima in conversatie si va fi posibil sa faceti unele greseli care vor atrage acuze pe drept.

Nu sunteti dvs.
A fost o discutie doar despre credinta. El aducea un argument, eu aduceam altul si in final, in loc de un nou argument mi-a spus ca urasc pe cei care nu sunt ortodocsi si ca ii judec. Cert este ca in mintea mea nici o secunda nu a trecut un asemenea gand. Iar motive, altele decat credinta nu existau. Ceea ce m-a durut a fost si faptul ca nu am vazut , eu cel putin, nici un ortodox sa acuze pe alta persoana din alta confesiune ca o uraste dar invers da.
In ceea ce priveste iubirea fata de aproapele, la cei de alte confesiuni se arata clar ca isi iubesc doar semenii din propria confesiune. Penticostalii se ajuta intre ei si atat, cu bani, alimente, case, pe cei mai saraci din comunitatea lor, la fel baptistii, etc, se stie ajutorul din afara tarii, pentru doar cei din confesiunea lor. Si cunosc exemple concrete nenumarate. Conditia principala sa fi ajutat de ei este botezarea in confesiunea respectiva. Un fel de schimb fariseic. Te dai noua si te ajutam.
La bisericile ortodoxe romane, s-au facut ajutoare, iar la usa lor a venit oricine sa ridice uleiul sau faina, si nimeni nu i-a intrebat daca sunt ortodocsi sau nu. Au luat toti, chiar si cei de alta confesiune.
Adevarat, nu e datoria nimanui sa convinga pe nimeni, dar totusi scopul discutiei intre doua persoane de confesiuni diferite in esenta care e? Bun. Spuneti ca ortodoxul urmareste sa convinga pe celalalt. dar scopul celuilalt care e? Daca nu a arata cat de bine intelege el si cata dreptate are el? cu scop final a ce? Deci nu ar mai avea sens discutiile intre ei altfel. Daca vrem sa ne exprimam dragostea fata de Dumnezeu asta nu o facem prin contraziceri nesfarsite, care in final duc la astfel de acuze cum am trait chiar eu.
Aceasta tema eu o vad extrem de profunda, si chiar daca pilda din Biblie este atat de concludenta in realitatea de zi cu zi doar unii o aplica.
Am avut o colega Martorii lui Iehova, de atatea ori am vazut rautatea pe fata ei, ca de multe ori evitam sa o mai privesc. Vorbeam cu ea strictul necesar si atat.
Aici pe forum, discutiile intre doua persoane de confesiuni diferite degenereaza aproape intotdeauna, desi toti spunem ca avem iubire fata de aproapele. In realitate, exista multa mandrie de sine.
Aceasta este motivul pentru care am pus intrebarea sincera si din suflet cum iubim pe cei de alte confesiuni?
Este o intrebare profunda si zic eu grea. Pentru ca daca gasim reteta acestei iubiri aici pe forum si oriunde unde exista discutii de acest gen nu vor mai fi contraziceri care de multe ori duc la jigniri.

E vremea de care ne-a prevenit Mantuitorul,zicand:,,Bagati de seama sa nu fiti amagiti,caci multi vor veni in numele Meu,spunand:<<Eu sunt Mesia si ceasul e aproape!>>Nu va luati dupa ei!''(Luca 21,8)