Bucuria postului

[Marius22]

Nu de putine ori am auzit in cantarile bisericesti din aceasta perioada a Triodului, premergatoare Postului Mare, invitatia la a fi partasi "bucuriei postului".

Dar ce bucurie poate fi aceasta, intemeiata pe infranarea unor pofte si pe imputinarea unor placeri trupesti? Intreb, deoarece, trebuie sa recunostem, ca tocmai in ele, ne gasim, astazi, mai mult ca oricand, prilej de bucurie.

Ori, prin renuntarea la ele, Biserica, ne pune de fapt inainte, calea catre adevarata bucurie, cea duhovniceasca. Postul inseamna intr-adevar "imputinare", dar este una care aduce castig duhovnicesc, inseamna renuntare, insa una care este prilej de usurare a sufletului si trupului.

De fiecare data cand postul ni se pare greu, sa avem in minte urmatoarele cuvinte: "Nu postul in sine este greu de tinut sau fara folos, ci il face greu lipsa de smerenie, de cainta, de obisnuinta, de intelegere si nerecunoasterea pacatelor noastre, trufia si putinatatea duhovniceasca a celui care nu se marturiseste ca pacatos si vinovat inaintea lui Dumnezeu, dator cu umilinta si cu indreptare."

Nu postul este greu, ci noi, dupa cum spune psalmistul, suntem "grei la inima".