Cea mai buna postare

[cristiboss56]

Pelerin spre Rasarit
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.303



O lucrare foarte interesanta,pe care vroiam mai demult sa o recomand,atat prin structura cat si prin bibliografia care a stat la baza ei, este cartea domnului profesor Martin Hengel intitulata: ,,Between Jesus and Paul:Studies in the Earliest History of Christianity".Cartea este o lucrare de nivel universitar,nu stiu sa se fi tradus in romana si prin urmare se poate aduce prin comanda,ea fiind destinata in general celor cu studii in domeniu sau macar pasionati de acest tip de cercetare.

Domnul profesor Martin Hengel Ph.D (14.12.1926-02.07.2009) a fost profesor emerit de Noul Testament si Iudaism timpuriu la Universitatea din Tubingen:,,Acum cateva luni editorul meu american m-a intrebat:De ce esti asa de conservator?".La acel moment i-am raspuns simplu: ,,De ce nu?" Poate ar fi trebuit sa adaug:aceste distinctii intre conservator si liberal, sau chiar progresist sunt in ultima instanta lipsite de sens.Suntem preocupati numai de adevar, teologic si istoric.Adevarul este singura noastra obligatie,el trebuie cautat si aratat.La final el va triumfa peste toate conjuncturile,peste toate dorintele noastre de a fi corecti,peste toate constructiile noastre imaginare si nelinistile noastre: ,,Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar." II Corinteni 13.8".(Profesor Martin Hengel)

[tabitha]

În prealabil postat de cristiboss56

Mihailc
Senior Member
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 2.718



E specific iubirii să fie pur şi simplu, atunci când această înfiinţare este posibilă. Şi nu mai stai atunci să calculezi dacă e condiţionată sau necondiţionată, se hrăneşte din calităţi sau din absenţa noncalităţilor, că e o achiziţie a ego-ului sau o emanaţie a unei simţiri purificate de orice interes meschin. Te bucuri de ea şi o faci să crească în Duhul Sfânt. Cred că în viaţa duhovnicească trebuie să fim realişti, deci oneşti şi să pornim de la ceea ce suntem nu să ne văicărim gândindu-ne la ceea ce ne-ar place nouă să fim.

Si tot de la el citire :

În prealabil postat de Mihailc

Dragii mei, o să vă cer în primul rând iertare pentru că nu am posibilitatea acum să scriu răspunsuri personale, deşi sunt conştient că intervenţiile voastre ar merita cu prisosinţă asemenea răspunsuri.

Aduc doxologie din toată fiinţa mea Domnului, nu doar pentru că am supravieţuit fizic situaţiei limită de joia trecută, ci mai ales datorită faptului că, în mila Lui nesfârşită, mi-a arătat cu această ocazie, pe care ezit acum să o caracterizez ca nefericită, zorii unei altfel de vieţi. În mod paradoxal, este exact ceea ce mi-am dorit, este acea modificare substanţială a fiinţei, despre care până acum am vorbit mai mult decât am experimentat. Din această cauză, şi nu numai, am numit această experienţă şoc metanoetic.
Desigur, sunt conştient că abia acum începe greul şi adevărata luptă, fiindcă dracii nu sunt sub nicio formă de acord cu asemenea salturi de nivel ontologic. Mai ştiu că am de echilibrat teoria cu practica, de înlăturat multe frâne ale învierii numite patimi, pe scurt, am treabă multă cu mine însumi.

Cu toate recomandările medicilor, nu voi renunţa să încerc şi să învăţ să iubesc din ce în ce mai curat şi mai adânc. Pentru că nu iubirea era să mă ucidă, ci tristeţea refuzului ei. Sau/şi tristeţea constatării că sunt incapabil încă să o transfer din trăire în faptă în aşa fel ca ea să fie recunoscută fără echivoc drept realitate a vieţii şi nu doar a cuvintelor.

Acum o oră am discutat cu maestrul meu, la telefon, această chestiune. Mi-a spus ceva de care ar trebui să ţinem cont cu toţii. Iubirea, deşi este pomenită inflaţionar ca entitate lexicală, este atât de străină de lumea aceasta încât realitatea ei existenţială este aproape insuportabilă pentru omul căzut. Asta arată, printre altele, şi cât suntem de nepregătiţi pentru modul de existenţă al Împărăţiei. Ne place să vorbim despre iubire, dar nu o suportăm în realitatea noastră cotidiană. La impasul acesta, spune maestrul meu, o soluţie este învăţarea, concomitent cu agonisirea puterii de a iubi care este un dar nu de la ci din Dumnezeu, meşteşugului traducerii şi dozajului ei atâta cât poate duce şi suporta fiecare.
Şi mi-a mai spus că în lumea aceasta iubirea este vectorul şi pregustarea Împărăţiei, iar în cealaltă este cel mai mare chin pentru cei care n-au dobândit-o, şi, mai rău, pentru cei care au refuzat-o atunci când erau în situaţia de beneficiari ai ei.

Vouă, tuturor, mulţumiri şi metanie de recunoştinţă de la cel care a primit atâta iubire de la voi!

Mihai

[Yasmina]

Frumoase postari,sublime as putea spune...

Din pacate,o parte dintre ele nu sunt decat niste postari frumoase,ba chiar"cele mai bune"dintre postari dar asa si raman ,niste idei frumoase scrise de idealisti si de indragostiti de intelectualitate(de propria intelectualitate daca vreti).

Idei frumoase in virtual,care vor cadea la primele incercari in practica iubirii,intelegerii,acceptarii si iertarii aproapelui.
La primele neintelegeri,la primele discutii in contradictoriu cu alti frati intru credinta!

[cristiboss56]

Mosh-Neagu
Senior Member
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.094



Parerea celorlalti? Depind de parerea celorlalti cam in aceiasi masura in care si ceilalti depind de parerea mea. Nu pot sa spun ca nu-mi pasa fiindca ar insemna sa fiu egoist, infatuat, penibil in ultima insrtanta. Trebuie sa iau in serios si ceea ce cred ceilalti, dar acei "ceilalti", in principiu, inseamna cel putin "ceva", daca nu "enorm de mult"!

[Mosh-Neagu]

Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin:
https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf

[Corinusha]

Vaii, ce dragut e filmuletul :X:X:X

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin:
https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf

Desigur ca aveti postari foarte bune si echilibrate,este foarte adevarat!
Ca si de data asta cand ati postat filmuletul :)
Multumim pt momentul plin de zambet !

[cristiboss56]

Pelerin spre Rasarit
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.304


Ferestrele istorice ale Bibliei
Despre ce este vorba. Acest topic are drept scop mici prezentari istorico-teologice, dar in special istorice, despre diverse evenimente, date sau personaje biblice.Intentia este de a aduce in fata celor mai putin familiarizati cu aspecte de acum aprox 2000 de ani si chiar mai mult scurte si concise opinii care sa-i ajute sa inteleaga mai bine contextul Vechiului Testament precum si pe cel al Noului Testament.Desi ne imaginam, de multe ori, ca putem aduce acele timpuri exact in forma lor in prezent ar trebui sa stim ca de multe ori acele timpuri au avut specificul si particularitatile lor si daca doresti sa le intelegi corect atunci trebuie sa intelegi contextul lor, cine erau acei oameni si de ce gandeau asa, ce factori i-au influentat si in ce mod experienta lor istorica poate fi tratata ca un mesaj viu si nu doar ca o relicva a trecutului.Insa mai trebuie precizate doua aspecte:

1.Acest topic se bazeaza pe ceea ce am eu drept lucrari la dispozitie si prin urmare va avea o sfera limitata insa este un topic facut din pasiune si prin urmare este deschis postarilor oricarui membru care considera ca are ceva interesant de prezentat.

2.Analiza istorica a acelor timpuri este departe de a se fi incheiat,ea este, de fapt, in plina expansiune si prin urmare luati opiniile care vor fi postate drept rodul cercetarilor la acest moment.Ele, in viitor,pot suferi modificari dar, din cat le-am analizat eu,deschid ferestre interesante spre acele timpuri.Sunt foarte multe lucrari de acest tip si intrucat nu sunt un profesionist m-am gandit la mici sinteze,clare,la obiect si cu detalii cat mai interesante.M-am gandit ca nu toti au resursele necesare pentru a-si procura acest gen de analize ( deloc ieftine daca este sa ma intrebati pe mine dar munca de calitate costa) si atunci de ce nu as aduce ceea ce am eu in speranta ca cei ce vor citi,poate manati si ei de credinta si pasiune vor cauta mai mult, pentru propriul lor folos.Oricum m-am gandit ca rau nu are cum sa faca :)

Cam aceastea ar fi gandurile de inceput,sa ne auzim cu bine la primul episod pe care l-am ales din Noul Testament.Dumnezeu sa ne calauzeasca.

[cristiboss56]

Demetrius
Senior Member
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 1.174



Citat:
În prealabil postat de iliegh
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.

Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...

[cristiboss56]

Demetrius
Senior Member
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 1.174



Citat:
În prealabil postat de iliegh
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.

Demetrius:
Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...