Cea mai buna postare

[cristiboss56]

zaharia_2009
Senior Member
Data înregistrării: 05.07.2009
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.228



Citat:
În prealabil postat de Jennyy
Daca inca se naste intrebarea frate drag, e semn ca suntem vii! Si unde exista viata exista si nadejde.
Oare cati dintre noi nu am dat spre inmormantare frati, prieteni, parinti? Oare nu aceste evenimente ar trebui sa ne schimbe viata? In fata gropii..devii neputincios. Te vezi..cine esti, tu, omule..
Ma gandesc.. ce bine ar fi sa lasam ceva in afara..cum spunea vredincul de pomenire parinte Arsenie Papacioc! ce putem lasa noi in afara daca nu copilasii nostri (trupesti sau duhovnicesti)? Ce putem lasa noi afara? sa ne analizam vietile, sa gasim ceva in viata noastra, "ceva" ce merita sa ramana in afara...cand vom fi in umbra gropii..

Dupa mintea si inima mea de mama, CRED ca familia crestina este ceea ce putem lasa in afara gropii.. Asa cum spuneam si pe un alt topic, copii sunt "cartea noastra de vizita" spre RAI!
Sa ne ajuta Domnul si Maicuta Domnului sa devenim cu adevarat FAMILE CRESTINA. Asa vom fi vii de-a pururi!

Mare subiect ai atins, cu aceste vorbe, sora draga... mare de tot!
Marirea sau marimea lui este indoit semnificativa.
In primul rind ca desi noi ne nevoim cu rivna (vorbesc desigur despre acei crestini care cauta in permanenta sa vietuiasca dupa legile lui Hristos), stim, constientizam perfect Adevarul, avem exemple vi la indemina, chiar dovezi inmarmuritoare, totusi, atunci cind trebuie sa aplicam toate acestea la copiii nostrii... ei, atunci lucrurile incep sa scirtie si de cele mai multe ori ne musca tare ispita ca nu cumva sa lezam oarecum pe prunci cu nevointele, si atunci slabim "educatia".
O slabim astazi, un pic si miine, si tot asa pina cind si copii nostrii ajung sa il caute pe Dumnezeu, cu adevarat si din toata inima, tot ca si noi: mai la virsta adulta si deobicei din cauza strimtorarilor si a esecului, in orice domeniu al vietii ar fi el.
In al doilea rind, ca noi insine suntem ca exemplu pt. ei atit de departe de trairea adevarata incit orideciteori altcineva ne arata micimea noastra ne si umplem de nervi si ne tulburam!
Noi umblam, vedem, pelerinam, auzim despre, cugetam, ne uimim si ne promitem insine ca de miine vom fi altii... numai ca miinele adevarat nu mai vine niciodata. Niciodata, pt ca viata in Hristos este grea! F. frumoasa dar foarte anevoioasa, ori crestinul de cele mai multe ori nu vrea sa puna osul lui in noroi si sa il sece.
Este cea mai frecventa drama, rareori cunoscuta si recunoscuta de insusi crestinul si aproape nemarturisita sincer niciodata.
Este asanumita "drama a intelectualului", sau a omului care a citit ceva "leteratura" la viata lui: intelege multe, pricepe multe, "crede mult", este mult umblat si mult citit, dar cu facutul... mai putin!

Si pt. parintii care se indoiesc (desigur, fiecare este liber sa aibe orice pozitie fata de aceste cuvinte !) de cele scrise sa incercam sa facem o aducere aminte la un lucru care pe mine m-a uimit absolut din momentul in care i-am inteles tilcul: marele Constantin Brincoveanu, in clipa in care a fost dus la Constantinopol, nu numai ca nu s-a plins de situatie, nu ca ar fi incercat sa dea orice sultanului ca sa scape, nu ca ar fi invatat pe copii sa se salveze in cine stie ce chip, sau cine mai stie ce stratageme sa invoce sau sa puna in aplicare. Ci din contra, si-a trimis copii la moarte de trup, cu buna stiinta si fara tagada, fiind convins ca numai asa pot dobindi imparatia cerurilor .
Multa vreme nu am stiut cum sa inteleg acest tilc si am crezut ca este un caz izolat in ortodoxie, sau in orice caz, f. rar. Numai ca de curind am citit o carte despre sfintii secolului XX din pravoslavnica Rusie.
Acolo am citit despre parinti de copii care si-au indemnat copii sa se lase deportati si sa traiasca in conditii limita, in lagare, in gulaguri, tocmai pt a dobindi mintuirea. Si au crescut la casele lor astfel, sfinti si sfinte!! (Ier. IacovTupikov: Staretele ascete in lume). Pina in ziua de astazi exista parinti care "fabrica" sfinti din copii lor. Si paradoxal, nu din cei cu multa carte(si parintii si si copiii) ci doar din cei care traiesc cu adevarat in Hristos! Acestia intr'adevar lasa in urma lor CEVA!
Doua lucruri mai am de adaugat :
- care dintre noi, umblatii la biserica... sau pe la biserici, parintii acestor timpuri isi invata si isi cresc copii astfel?
- acesti copii, ajunsi sfinti, ne vor judeca pe noi parintii de astazi, si vor fi de fata la judecata cind ne va intreba Hristos ce am facut cu pruncii pe care ni ia dat! Ce am facut cu ei, altceva decit bursieri la Harvard, masteranzi la Cambridgi, high manager la BRD, s.a.m.d. Raiul nu este plin, in primul rind, de intelectuali, ci de sfinti !


NB : in cele din urma, te rog sa ma ieri ca am incercat sa iau ca punct de plecare ideile tale si sa scriu si eu citeva pareri . Stiu ca tacerea este de aur si ca mai buna este nevointa in taina dar uneori cedez f. usor .

[Yasmina]

[SIZE=5]florin.oltean75[/SIZE]
Senior Member
Data înregistrării: 23.03.2011
Locaţie: Ardeal
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.727



Sinuciderea nu aduce usurare.

Ci, de fapt, este trecerea unui prag catre dureri atroce, cu mult mai patrunzatoare si insuportabile decat cele prezente.

Sinuciderea este o demonita deghizata in linistire, care ademeneste sufletul
sa se arunce de buna voie in chinuri infioratoare.

Sinuciderea ne lasa fara optiune. Dincolo doar o durere covarsitoare.

Vai de cel ce se sinucide!

Cand omul simte in aceasta viata dureri intense, gandul sinuciderii incolteste in inima lui. Daca nu-l alunga si nu i se impotriveste il cuprinde progresiv ca un cancer.

Atata vreme cat omul nu se sinucide inca are optiune. Si nu e putin lucru posibilitatea alegerii.

Viata in acest trup este foarte pretioasa.
Fiindca prin patimirile prezente putem strange comori de fericire vesnica.

Indiferent de pacatele savarsite, oricat de mari si grozave ar fi, cand omul accepta sa-si poarte suferinta, cand isi accepta destinul asa cum este el, cand isi accepta circumstantele actuale cu toate durerile din zi si din noapte - cu nadejde in Dumnezeu - incepe sa urce din intuneric spre cer.
__________________

Topicul deschis de Cristian despre Parintele Galeriu aici .

[cristiboss56]

Mihnea Dragomir
Senior Member
Data înregistrării: 15.02.2010
Locaţie: Ţinuturile Loirei, Franţa
Religia: Catolic
Mesaje: 5.994



Nu stiu de ce, atunci cand vine vorba de fapte bune, toata lumea se gandeste la a da un ban saracilor.
Ce-i drept, meteahna asta nu este intalnita numai intre credinciosi. A intrat cumva si in "logica" limbajului politic. De exemplu, cand spui "ajutor social", te gandesti la ajutorarea celor mai lipsiti din punct de vedere material. Termenul de "social" a ajuns sa insemne "ceva despre saraci", in loc sa insemne "ceva legat de oameni in raport cu ceilalti oameni".
Convingerea mea este ca, asa cum banii nu aduc fericirea, nici nenorocirea nu e ceva limitat la saraci. Si bogatii plang. Si bogatii au nevoie de ajutor. Si ei pot fi instrainati, raniti, cazuti, deznadajduiti. Si ei pot fi bolnavi, insetati, flamanzi, in inchisoare. Desigur, pe bogati nu-i vom ajuta cu bani, fiindca au mai multi ca noi. Pe bogati, insa, ii putem ajuta altfel, fiindca de alt ajutor au nevoie.

Domnul nostru i-a ajutat pe oameni in general. Cu precadere pe saraci. Dar si pe cativa bogati.
Casa din Capernaum unde locuia Domnul si ucenicii Lui, in afara de desele lor calatorii, era casa femeii bogate. Si noi putem sa-l aducem pe Cristos in casele celor bogati si nu numai ale celor saraci.
Fariseul Nicodim era superbogat, ca si prietenul lui, Iosif din Arimateea. Lui Nicodim, venit noaptea pe Muntele Maslinilor, Domnul ii aduce cel mai mare ajutor: il lumineaza asupra importantei nasterii din nou. Si noi putem sa vorbim bogatilor despre acest lucru, si inca si mai bine ar fi daca le-am putea oferi exemplul nostru de eficienta a Botezului.
Putem presupune ca si Iair, celui caruia ii murise fiica, era bogat. Era mai marele sinagogii. Si Domnul nu ii spune "ntt, pe fiica-ta n-am sa o rechem la viata, ca tu esti om bogat!". Si noi putem sa-i ajutam pe bogatii care au un necaz. Nu avem capabilitati sa inviem pe cei dragi ai lor, dar putem sa-i vizitam, sa le oferim consolare, sa vada ca nu sunt singuri.

Post cu folos!

[cristiboss56]

Jennyy
Member
Data înregistrării: 21.11.2013
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 76



Da! sant vremuri grele..dar cand nu au fost?
Nu mai vor religie in scoli? Sa ne transformam casutele si timpul petrecut cu copilasii nostri in ore de religie!
Fratilor, sa nu stam si sa ne plangem de mila! sa nu uitam ca pe un copil educat crestineste in familie greu il doboara "vremurile". Mamelor, tatilor, avem datoria sa dam timpul nostru copiilor!!

Sa ii invatam credinta noastra stramoseasca. Cu hrana cu care ii hranim cu aceea vor creste. Da! Nu mai vor religie in scoli! Poate ca meritam acestea..meritam vremurile pe care le traim..
Sa ne trezim parintilor! Sa ne trezim si sa devenim noi insine profesori adevarati ai copiilor nostri. Ei sunt cartea noastra de vizita...
Cu ce ii vom hrani cu aceea vor creste!
Sa nu plangem. Sa nu ramanem intr-un punct mort, sa ne lamentam. Inima nu o poate lua nimeni! NICIODATA!

[cristiboss56]

dobrin7m
Senior Member
Data înregistrării: 02.08.2010
Locaţie: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.443



Mireanul casatorit, pe langa razboiul duhovnicesc al lui insusi mai are un razboi de dus: razboiul cel dimpreuna in care cand unul razboieste , cand celalalt, cand amandoi, cand cade unul, cand celalalt , cand amandoi. Atacurile ispitei tintesc si mintea ta si mintea celuilalt, cand nu reuseste cu unul, incearca cu celalalt. Uneori sunt ispite prin tine indreptate spre celalalt, si invers. Este atacata insasi unitatea celor doi in "trup si suflet", unitatea in iubire de Dumnezeu si de oameni.
Nimic nu se masoara, aici, caci de masori si compari rugaciunea sau faptele bune intre cei doi, deja ai despartit unitatea celor doi. Deja nu mai esti trup si suflet.

Instrainarea de lume, inseamna fuga de pacat si de duhul lumii, a te instraina de tovarasii partasi la pacat, a fugi de locurile pacatoase. In familie, fuga trebuie sa fie impreuna, altfel intervine cum am spus, departarea, fiecare cu diferitele lui preocupari, mai mult sau mai putin pacatoase, Nu vorbesc aici de preocupari normale, cum ar fi serviciul de exemplu sau daca unul picteaza avand acest talent nu trebuie sa picteze si celalalt. Preocupari, in sens duhovnicesc, la acestea m-am referit.

Asadar avem aceleasi trepte ale scarii de urcat, asa cum ne invata Sf. Ioan Scararul insa , fiind in lume, un pic mai diferit: fazele lepadarea, despatimirea si isihia trebuie urcate atat de unul cat si de celalalt.

"In pronia Sa divina, Dumnezeu a oranduit de la inceputuri aceasta unire intre barbat si femeie si a grait de cei doi ca de una: barbat si femeie El i-a creat si nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca., pentru ca voi toti sunteti una in Iisus Hristos. (Gal. 3:22). Nu exista relatie intre semeni mai adanca decat aceea dintre barbat si femeie, daca ei sunt uniti asa cum ar trebui.

"Casatoria vine de la Dumnezeu – Mai întâi în instituirea sa primara apoi în înaltarea ei prin Iisus Hristos la demnitatea de Taina. Dumnezeu alegând pentru creaturile sale drumul potrivit pentru fiecare în parte, în doua stari: una mai sublima, fecioria; cealalta mai accesibila multimii, casatoria. Celor mai tari el le deschide imensitatea si porunceste dezvoltarea spre starile îngeresti ale cumpatarii. Pentru cei mai slabi El construieste cuibul casatoriei unde ele îsi vor griji slabiciunea lor.
Insa acest cuib el îl face înca sublim! El îl înconjoara cu legislatia care-i înnobileaza si-l apara: “Dumnezeu este legiuitorul asezarii ei”. El o ridica pâna la demnitatea de Taina. Si ca ultima si nespusa maretie, El o face imaginea cuprinzatoare a unirii Cuvântului sau cu natura omeneasca." Sf. Ioan Gura de Aur

Acestea fiind zise, sa stam sa ne gandim pe unde ne aflam, si sa vedem daca mai avem curajul sa atacam casnicia oricarui om de pe acest pamant. Suntem noi oare asa cum ar trebui sa fim?

[Yasmina]

Vechi 20.12.2014, 20:14:55
CristianR's Avatar CristianR CristianR is online now
Senior Member Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 583

Implicit

--------------------------------------------------------------------------------

Duhovnicii recomandă, din câte știu și eu, ca în astfel de situații să strecori, măcar, binele, dacă nu-l poți face pe față. Sunt cazuri în care, pentru a face un bine trebuie să minți (cum au fost, spre exemplu, cei care au trebuit să ascundă niște nevinovați de cei ce căutau să-i ucidă. Și nu e cazul să ai mustrări de conștiință pentru așa ceva).

Nu e omul pentru sâmbătă, ci sâmbăta pentru om, a spus Domnul. Cu alte cuvinte, legea nu este imuabilă, nu trebuie idolatrizată, nu este o regulă căreia să i ne supunem fără a mai discerne între bine și rău. Suntem datori să facem binele cum putem.

Este dureros când nu poți fi una (în credință, întâi de toate) cu cel pe care-l iubești și te-ai căsătorit, și cred că aceasta este sabia pe care Domnul a spus că a venit să o aducă. Sau piatra de care se va zdrobi cel care nu Îi urmează Lui, și se sfărâmă.

Iar dacă lipsește unitatea în credință, acea căsătorie nu poate fi numită creștină. Ce unitate mai ai, atunci, de apărat? Față de care unitate a soților păcătuiești?

[cristiboss56]

dobrin7m
Senior Member
Data înregistrării: 02.08.2010
Locaţie: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.448



Cea mai mare lectie pe care o sotie trebuie sa se sileasca sa o invete in casnicie este rabdarea.
Daca exista iubirea dintre soti, atunci cu blandete , prin rugaciune va invata rabdarea. Domnul o va intari in rabdare si va incepe apoi sa lucreze cu cei doi.
Tot ceea ce vine de la cel rau trebuie alungat din familie: minciuna, viclenia, ganduri ascunse, razbunarea.
Aseaza in inima ta seninatatea si atunci seninatatea va fi si pe chipul tau. Imposibil ca sotul tau , care te iubeste, sa nu vada seninatatea ta si curatia ta sufleteasca.
In tot cea ce faci respecta cuvantul lui Dumnezeu iar daca cel de langa tine, nu stie sau nu simte asta, spune-i lui Dumnezeu: Doamne eu te iubesc , Tu sti inima mea, da-i intelepciune sotului meu, ca sa Te poata iubi si el . Te rog Doamne nu ne lasa, ajuta-ne sa ajungem la Tine.
Invata sa taci , vei avea timp sa te rogi mai mult. Rugăciunea este maică şi împărăteasă peste toate faptele bune spune Par. Cleopa
Iata deci, de ai un sot necredincios, cu rugaciunea practici credinta.
__________________

[cristiboss56]

Mihnea Dragomir
Senior Member
Data înregistrării: 15.02.2010
Locaţie: Ţinuturile Loirei, Franţa
Religia: Catolic
Mesaje: 6.007



Citat:
În prealabil postat de maria.15
Voua care va e cea mai draga? Si de ce? Poate este locul in care manastirea e asezata,linistit si retras,poate e arhitectura ei,marimea impresionanta, poate e vorba despre monahii sau monahiile care traiesc acolo...povestiti totul,ca sa ne folosim si ceilalti.

De departe, Dragomirna. O arhitectura absolut geniala, care imbina clasicul, stiinta proportiilor, cu indrazneala care i-a dat un chip zvelt, o infatisare elansata parca spre cer, un fel de "gotic rasaritean". Piatra la vedere (e netencuita, in cea mai mare parte) ii da o amprenta a vesniciei. Iar vesnicia se reflecta pana si in termometre, facand-o racoroasa vara si calda iarna. Cand aud urarea curenta "casa de piatra" am in fata ochilor Manastirea Dragomirna...Scarile, oarecum secrete, dintre ziduri, adica dintre peretele exterior de piatra si peretele interior (tot de piatra), atat de inguste incat permit accesul unui singur om tupilandu-se duc spre celule in care faceau penitenta calugari condamnati de judecati canonice. Astazi, Dragomirna e o manastire de maicute. O intamplare amuzanta din vremea cand eram adolescent. Nu departe de manastire, dar evident nu in incinta ei, e un lac. Apele lui curate, m-au imbiat cand eram calator intr-o zi de vara. Am profitat ca aveam slipul la mine ca sa fac o baie buna. Buna, o scurta vreme. Ceea ce nu prevazusem era ca acest lac e in proprietatea manastirii (odinioara foarte bogate, avand mosii si robi). Un colectiv ad-hod format din trei maicute, condus de una mai varstica ce avea chip si aere de stareta m-a interpelat cand eram in mijlocul lacului, chemandu-ma la mal. Mi s-a explicat ca nu se face baie in lacul manastirii si am fost intrebat daca nu mi-e rusine. Adevarul e ca nu-mi era de loc rusine, doar eram in costum de baie. In schimb un mare bat, mai degraba un fel de bata pe care o purta o maicuta mai tanara (cred ca vroia sa ma bata) a fost argumentul care m-a convins sa-mi intrerup baia si sa dispar din raza lor vizuala spre locul unde imi lasasem prosopul si hainele de oras.

Alta data, eram in campingul manastirii (exista un camping cu colibe in apropiere, e frumos vara). Tatal meu si cu mine ne scosesem merindele sa mancam. Era si un caine de pripas pe acolo, cum se intampla invariabil in orice camping din Romania. Am scos pachetul de unt sa imi ung o felie. Am raschetat putin unt cu cutitul, pe urma m-am intors o clipa sa ung felia. Dupa doar cateva secunde, tatal meu ma intreaba unde am pus pachetul de unt. "Ce, nu-vezi ?" l-am intrebat, aratand cu cutitul spre locul unde fusese o clipa mai devreme. "Nu, nu-l vad!" declara tata. Adevarul e ca nici eu nu-l mai vedeam. In schimb, am vazut un caine lingandu-se pe bot la picioarele mesei. Cand a avut timp sa-l inhate fara sa-l vedem doi oameni asezati fata in fata, cand a avut timp sa infulece un pachet intreg de un sfert de kil de unt si cum de nu i s-a facut rau, ramane si azi un mister.

[cristiboss56]

Parascheva16
Senior Member
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.706



Botezul ortodox nu il face pe om ortodox. Botezul este doar inceputul, mai ales ca majoritatea romanilor sunt botezati de mici. Cand bine vb de oameni care au devenit ortodox la 40 de ani, e putin diferit.

Taina Cununiei nu te face nici ea ortodox, mai ales in felul cum se face azi. Cati dintre cei care se cununa in Biserica, se spovedesc inainte? Cati sunt cununati de duhovnicul lor? Cati preoti tin o mica cateheza celor doi inainte de cununie? Cati preoti nu ciuntesc Taina Casatoriei? Stiti ca in Taina Casatoriei exista juramant, cu mana pe Biblie? Cati dintre cei casatoriti au facut acest juramant in timpul cununiei?