Sfanta Cruce si vrajitoria

[florina_drossu]

Mâine este a treia duminică din Postul Mare, a Sfintei Cruci.

Sfânta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos S-a răstignit pentru a ne duce în Împărăţia Cerurilor. Şi cum putem ajunge acolo? Urmând Lui. Iar Mântuitorul spune: “Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie.” (Sfântă Evanghelie după Marcu 8, 34).

Deci, ispitele şi greutăţile sunt inerente în această viaţă. Trebuie să luptăm cu ispitele şi să acceptăm cu bucurie greutăţile pe care le întâmpinăm, ştiind că Hristos, fără păcat fiind, a suferit multe chinuri şi moarte pe cruce. Iar noi, păcătoşi fiind, fugim de suferinţă! Şi cum vrem atunci să ne mai mântuim?

Fuga de cruce, de suferinţă este caracteristica epocii noastre. Oamenii sunt egoişti şi mândri, vor să scape repede şi prin orice mijloace de suferinţă, chiar dacă acceptarea acesteia i-ar curăţi. Foarte mulţi au intrat pe acest blog căutând “ghicitoare”, “vrăjitoare”, “paranormal”. Aceştia ar trebui să ştie că ghicitul şi vrăjitoria reprezintă un păcat. În Vechiul Testament, Dumnezeu îi spune lui Moise: ” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea”. (Deuteronomul 18, 10-12).

Iar în Noul Testament, în Apocalipsă, Mântuitorul refuză categoric primirea celor păcătoşi în Împărăţia Cerurilor: “Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” (22,15).

Pe cei ce doresc să aprofundeze ceea ce spune Sfânta Scriptură despre vrăjitorie, îi invit să citească mai multe aici: http://bibliaortodoxa.ro/cautare-rez...ext=vr%E3jitor.

Mai mult, în Vieţile Sfinţilor vedem cum Sfânta Cruce a biruit puterile demonilor şi ale vrăjilor. Un exemplu, viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina.

Noi, în necazuri şi ispite, să ne rugăm Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor şi îngerilor şi, făcând cu evlavie semnul Sfintei Cruci, să răbdăm cu bucurie totul, căci privirea noatră trebuie aţintită la Hristos şi la viaţa cea veşnică, de care să ne învrednicească Domnul pe toţi. Amin!

http://www.youtube.com/watch?v=v-yy0EGB5So

[georgeval]

"Prin desacralizare şi magie se ratează înţelesul duhovnicesc al Crucii

Asistăm în ziua de astăzi la o utilizare nu numai în sens eclezial, să spunem aşa, a Sfintei Cruci. Întâlnim, spre exemplu, reprezentarea Sfintei Cruci pe tot felul de obiecte, pe vestimentaţie sau ca accesoriu al acesteia. Cum vedeţi această schimbare şi micşorare a sensului Sfintei Cruci?
Da, acum civilizaţia în care trăim este o civilizaţie a imaginii şi mai mult a abuzului de imagini şi de simboluri, scoase din context şi devenite simple accesorii ale vestimentaţiei şi ale modei. Această vehiculare la nivelul prezenţei publice a acestor semne religioase vine dintr-o dorinţă, inconştientă oarecum, a omului de a manipula sensurile şi simbolurile religioase. Un risc a existat, şi trebuie să spunem şi acest lucru, chiar şi în civilizaţia tradiţională creştină, de a folosi de multe ori şi icoanele şi semnul Sfintei Cruci cu rost şi fără rost. O încercare de manipulare magică a simbolurilor creştine a existat chiar şi la nivelul tradiţiei creştine populare. Există astăzi o tentaţie de a folosi magic nu numai semnul Sfintei Cruci, ci şi ierurgiile şi Sfintele Taine, este o tentaţie a omului de a capta el forţa Sfintelor Taine, a icoanelor, a Sfintei Cruci, în serviciul lui propriu, de a folosi crucea şi la magie şi la alte lucruri. Este şi dimensiunea aceasta negativă a cinstirii Sfintei Cruci pentru că nu toţi creştinii au avut conştiinţa aceasta curată pe care o propovăduieşte Biserica, mulţi au acceptat creştinismul, dar au încercat să se folosească de elemente din creştinism tot pe fondul existenţei magice cu semnul Sfintei Cruci, cu apă sfinţită, cu icoane. Există - trebuie să recunoaştem - şi o patologie religioasă de tip magic; este o degradare a religiosului, care trage simbolurile creştine spre religiile păgâne, şi există manipularea aceasta în societăţile moderne care se vor secularizate, postcreştine, o manipulare desacralizată, profanizată, în care vedem crucile apărând pe cercei, pe vestimentaţie; o pervertire care se face prin desacralizare. Este o formă de reducere a simbolurilor religioase la rangul de simple semne, de accesorii şi de comunicări superficiale între oameni. Biserica trebuie să-şi apere tradiţia ei liturgică şi religioasă de aceste două ispite, atât de pericolul magic, cât şi de pericolul desacralizării simbolurilor religioase. Sunt două moduri în care oameni ratează de fapt înţelesul duhovnicesc al simbolurilor religioase, de pildă cinstirea Sfintei Cruci. Aceasta trebuie să ne ducă la o mai bună şi intensă cateheză în viaţa Bisericii, prin care trebuie să explicăm oamenilor care sunt semnificaţia şi sensul Sfintei Cruci: că Sfânta Cruce nu este un simbol magic şi nu poate fi bagatelizată şi scoasă din context; Crucea poate fi mântuitoare în Biserică pentru oamenii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi au o viaţă duhovnicească; Crucea devine Pom al vieţii doar atunci când se află în mijlocul raiului, iar raiul pe pământ este Biserica. Este un apel să ne întoarcem la recuperarea sensului adevărat al simbolurilor religioase în Biserică, fiindcă în Biserică ele îşi primesc toate sensurile, fără ca ele să se degradeze sau să cadă în derizoriu".

În prealabil postat de florina_drossu

Mai mult, în Vieţile Sfinţilor vedem cum Sfânta Cruce a biruit puterile demonilor şi ale vrăjilor. Un exemplu, viaţa Sfinţilor Ciprian şi Iustina.

Acest pasaj m-a facut curios si am cautat sa le cunosc povestea . Am mai cititi eu despre "rataciti", care s-au cait si au dus mai tarziu o viata modesta si smerita intru Hristos, dar povestea Sfantului Ciprian m-a cutremurat de-a dreptul. Peste tot se vorbeste despre focul iadului si despre niste pedepse ingrozitoare, de multe ori pentru niste slabiciuni trupesti care nu afecteaza viata nimanui, dar Sf. Ciprian a slujit multi ani numai diavolului, avea rang de "boier" si pana si dintre ei se cutremurau de rautatea si inteligenta lui Ciprian. Iar dupa atatea rautati, vraji, crime si lucrari diavolesti, el este primit la Dumnezu ca si pe "Fiul risipitor", avansand in rang uluitor de repede, pana la a fi... episcop, oferindu-i el insusi Iustinei sansa sa conduca o manastire de maicute.
Nu stiu, pentru mine unele lucruri par desul de greu de digerat, cel putin in contextul intregii invataturi lasate de Sfintii Parinti. Daca poti ajunge sfant, dupa ce mai bine de jumatate din viata ti-ai petrecut-o constient la masa cu diavolul, atunci inseamna ca ceva nu-i in regula cu dogma crestina. Inteleg ca Dumnezeu are dragoste nemerginita, dar nu inteleg de ce ni se prezinta unele lucruri ca o perspectiva ingrozitoare!...

[florina_drossu]

Una e sa nu cunosti crestinismul si sa ratacesti, cu totul alta e sa il cunosti si SA FACI CONSTIENT acele fapte!

Sfantul Ciprian NU cunoscuse crestinismul decat din exterior, ca despre o religie noua, NU fusese botezat si impartasit cu Trupul si Sangele Domnului!