Am strans comori in aceasta lume

[Ioan_Ciobota]

WILIAM SLOVIG

“Pe parcursul vietii am strans comori in aceasta lume. Ma refer la aur si argint.”

“inainte am avut tot ceea ce ne-a trebuit, dar pacea si linistea pe care ne-a dat-o Dumnezeu acum este mai mult decat orice.”

Wiliam slovig este cel de-al treilea membru al grupului muzical „sonor”

Wiliam slovig:
- Trei dintre colegii mei au fost cercetati de Dumnezeu, rand pe rand, la interval de sase luni. Ei au facut un legamant cu Domnul, dar eu am continuat sa cant cu o alta formatie, din lume, bineinteles. Pentru ca eram legat de acele patimi de a canta sambata de sambata, duminica de duminica, aproape 20 de ani.
La un moment dat am crezut ca eu n-am sa ma pot rupe de aceste seri in care ne gaseam placerea, fiecare traind in pacat, unii mai mult, altii mai putin. acei bani pe care ii primeam ne-au legat foarte mult.
N-am crezut ca va veni o zi in viata mea in care Dumnezeu sa-mi schimbe traiectoria, sa-mi schimbe viata. N-am crezut acest lucru si mi-am pus diferite semne de intrebare: „De ce, de ce si iarasi de ce au facut ei pasul acesta?”, prietenii mei care odinioara isi duceau viata in desfrau, in chefuri si in betii.
intr-o duminica, prietenii mei au venit la mine si m-au rugat sa-i ajut cu acompaniamentul la o nunta crestina care urma sa aiba loc in orasul Deva.
a fost o nunta deosebita, la care pentru prima data am simtit un loc de o liniste deplina, o liniste unde Dumnezeu iti ofera cercetare si poti sa te gandesti la viata ta. am fost tare impresionat cand pe masa n-am mai vazut bauturile alcoolice. in cladirea respectiva, in localul acela nu se fuma si pentru mine a fost o noutate.
intr-una dintre discutiile cu fratele Octavian Luncan, el m-a intrebat, printre altele:
„iti place cu noi?”
„Da imi place!”
„Uite, avem un Dumnezeu care doreste ca si tu sa-l lauzi pe El pentru ca darul acesta de a canta este de la El. si noi l-am folosit atatia ani spre slava unui alt stapan, am avut alt stapan. Uite, noua Dumnezeu ne-a schimbat vietile. Gandeste-te.”
M-am tot gandit. N-am putut sa-i dau raspunsul pe moment, dar la un moment dat am zis: „Daca Dumnezeu nu-mi vorbeste, nu-mi spune, eu nu pot sa fac pasul acesta.”
Eu am fost un om mai retras, un om mai moral, pentru ca lucram intr-o institutie de invatamant si luni dimineata trebuia ca la ora 8 sa fiu treaz. asta m-a obligat ca in timpul nuntilor sa fiu lucid si sa nu folosesc atata alcool. Dar anturajele si momentele acelea parca te obligau. toti am fost partasi la pacat.
Fratele Octavian mi-a spus: „Ceea ce-ti lipseste tie, roaga-te Domnului si Domnul iti va da.” asta deoarece eu la un moment dat am spus: „tavi, nu pot sa fac pasul acesta pentru ca cred ca imi lipseste ceva, dar nu stiu ce.”
a fost o intrebare care m-a urmarit timp de trei zile, dupa care Dumnezeu mi-a vorbit intr-un chip atat de minunat. Vedeti, eu cred ca fiecare om are o zi in care Dumnezeu ii vorbeste. si pentru ca El cunoaste caracterele noastre si felul nostru de a fi, El stie unde sa lucreze.
Una dintre marile minuni este ca toti ne-am lasat de pacat rand pe rand, dar si cu sotiile. acel ajutor potrivit pe care Dumnezeu ni l-a dat, asa a considerat El de cuviinta ca sa fie de partea noastra. si Dumnezeu a vorbit fiecaruia in parte si sotiilor noastre la fel.
am ajuns acasa, au trecut doua zile. incercam sa gasesc raspunsul, nu l-am gasit. „Roaga-te Domnului si Domnul iti va da ceea ce-ti lipseste!” a fost pentru prima data cand m-am pus in genunchi si m-am rugat Domnului, ca Domnul sa-mi vorbeasca. si a doua zi am primit raspunsul. Un raspuns care m-a facut sa realizez cine sunt si ce pot sa fiu daca traiesc cu Dumnezeu.
Inima mea era legata de o comoara, pentru ca aveam rude in statele Unite, si pe parcursul vietii am strans comori in aceasta lume. Ma refer la aur si argint. Pentru noi cei din lume era o fala ca sotiile noastre sa umble cu lantisoare, cu inele. Le prezentam in fata multimii, pe unde cantam la nunti sau revelioane, sa aratam ca intr-adevar sunt sotiile noastre si noi avem bani. Era o fala pamanteasca, dar am tinut foarte mult la acele bogatii, pe care acum le socotesc ca un gunoi.
Cu o seara inainte i-am cerut Domnului si Domnul mi-a raspuns a doua zi. in casa mea au intrat niste hoti care mi-au furat acele bogatii. Ma refer la aurul care ani de zile l-am strans si care nu avea practic nici o valoare in casa mea. il transmiteam la urmasi, la copiii mei si era ca un gunoi. Un lucru pamantesc de care totusi inima mea era legata.
a fost un moment in care am simtit ca asa a ingaduit Dumnezeu. atunci am simtit ca intr-adevar Dumnezeu doreste ca eu sa fac pasul acesta. a fost raspunsul la intrebarea lui tavi: „Roaga-te Domnului si Domnul iti va da ceea ce-ti lipseste!”
sotia mea, in momentul in care a aflat ca in casa mea s-a intamplat un astfel de act de jefuire, a izbucnit in stari de nervozitate si am avut momente de cearta impreuna. I-am spus: „sa stii ca de astazi Dumnezeu este Domn si stapan in casa noastra ”
„Nu se poate” mi-a raspuns ea. „Uite, am sa ma duc si eu la biserica si daca Dumnezeu imi va vorbi si mie atunci am sa ma gandesc.”
A doua zi s-a dus la biserica. Domnul a cercetat-o intr-adevar. Acolo a auzit: „Doamne nu vreau comoara, aur sau argint, Vreau sa fiu sigur de cer si ca sunt mantuit, in cartea ta, afla-se al meu nume?”
in momentele acelea, eu n-am fost la biserica, dar in toata perioada aceea am stat in rugaciune si m-am rugat: „Doamne, fa sa inteleaga si ea ceea ce am facut eu si ceea ce tu doresti sa fie in casa noastra.” N-am crezut, pentru ca asa suntem noi, de multe ori slabi. Dar in momentul in care a intrat in casa mi-a spus: „Wili, sa stii ca ai dreptate. Noi de astazi vom sluji doar lui Dumnezeu.”
Ne-am bucurat si ne bucuram de ani de zile ca acum avem pace si liniste in casa. am doi copii care merg la biserica, doi copii care cresc in spiritul acesta al crestinatatii si ne straduim sa fim parinti dupa voia lui Dumnezeu.
inainte am avut tot ceea ce ne-a trebuit, dar pacea si linistea pe care ne-a dat-o Dumnezeu acum este mai mult decat orice. Chiar daca nu avem pe plan material ceea ce am avut inainte, acum avem ceea ce este mai important in viata fiecaruia in parte, in inima fiecaruia, in viata de familie, mantuirea pe care ne-a dat-o numai Dumnezeu tatal, prin Domnul Isus.

[BotosRemusEmilian]

Iarta-ma frate, ar trebui sa mai pui si o conluzie de final la cele postate de tine. Observ ca evidentiezi multele pacate ale oamenilor, hai sa incercam insa sa lasam si un cuvant de inceput bun, un sfat sau o parere personala, care sa apropie pe cititor de Hristos desi vede acele pacate ale oamenilor incercati. Eu spre exemplu pentru cel ce si-a adunat comori pe pamant, i-as raspunde prin foarte frumoasele cuvinte ale Mantuitorului, insa care nu imi amintesc de unde sunt : Vinde averile tale, imparteti bogatiile saracilor, iati Crucea si urmeaza-mi Mie. Sau iarasi : mai usor intra camila (franghie de corabie) in urechile acului, decat bogatul in Imparatia Cerurilor. Alergati la Hristos, dragii mei, caci jugul Lui nu e grea si povara Lui este usoara, si El va va odihni pe voi. Doamne ajuta.