Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 08.01.2016, 14:45:56
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
[

Este perfect adevarat, Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit.

In budism este o etapa din Stadiul de Generare (Vajrayana) - se numeste "Impartasirea cu Nectar" - caci Dumnezeu este ca un nectar, Nectarul Vietii.

Scopul acesteia este apropierea din ce in ce mai mult de Dumnezeu chiar prin perceptia acestei lumi - ea nu este speculativa, conceptuala - ci efectiv senzoriala, "haric-senzoriala".

Deci avem totusi si un echivalent al practicii crestine pentru Stadiul de Generare. Imi retrag afirmatia anterioara, cum ca nu ar fi nicio asemanare pe acest palier.


Scuze pentru interventie (interferare cu crestinismul).

342. Ce intelegem prin energiile necreate ale lui Damnezeu, dupa invatatura Bisericii Ortodoxe ?

Prin cuvintele " energii necreate ale lui Dumnezeu " se inteleg lucrarile felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza si a lucrat din veac la facerea si conducerea lumii vazute si a celei nevazute. Despre aceste energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu sa se vada in disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol ( 681 ), in care se arata clar despre cele doua firi si cele doua vointe ale firii dumnezeiesti si umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrari necreate, Dumnezeu misca creatia Sa si Se misca si El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile necreate izvorasc din dumnezeirea comunl a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se impartaseste omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta.

Nu te mai lasa dus de nas de aburelile asa zis "budiste" (o filosofie relativ moderna care nu are treaba cu budhismul lui Budha care de altfel era ...ateu).
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 08.01.2016, 15:27:41
Misuar Misuar is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 04.01.2016
Mesaje: 146
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
Binenteles ca Dumnezeu se poate manifesta si poate interactiona cu lumea creata, altfel nici nu ar fi putut-o crea de la bun inceput.
Pe de alta parte, ramane transcendent, nu devine parte a Creatiei.

Pe de alta parte Creatia poate reflecta perfectiunea divina, aceasta fiind modul prin care ea se "indumnezeieste".

Asa cum o oglinda reflecta Soarele, desi ea in sine ramane o oginda, poate transmite lumina si caldura Soarelui dar asta numai in masura in care este bine slefuita.

Continuand aceasta paralela, Soarele fiind Dumnezeu, este mai presus de o interactiune directa cu omul. Omul nu poate atinge Soarele, nu poate fi una cu Soarele, in schimb ii cunoaste prezenta si binefacerile prin lumina si caldura care vin de la El.

Ceea ce vine de la Soare este si nu este parte a lumii materiale.
Este, pentru ca poate interactiona cu ea si nu este, pentru ca au ca Sursa ceea ce este necreat, fara inceput si sfarsit.

Caracterul exact al acesteui "mediu" nu poate fi definit exact, poate interesanta dualitate particula/unda a luminii sa ofere o palida imagine a acestei dileme, dar care in esenta ultima nu poate fi solutionata intelectual, dintr-un motiv foarte simplu: nu poti reduce ceea ce este mai presus de experienta materiala, la ea.

Ortodoxia foloseste termenul de "energii necreate" pentru a-i sublinia caracterul transcendent, supra-material, in ciuda capacitatii lor de a interactiona cu lumea creata.
Paralela e interesanta, dar mi se pare ca exista cel putin 2 motive pentru care nu cred ca functioneaza.
In primul rand, Dumnezeu e infinit, in timp ce soarele este finit. Una din 'caracteristicile' infinitatii este ca el cuprinde tot. Nu exista "loc" de altceva pe langa infinitate.
In al doilea rand, soarele si pamantul sunt separate, e adevarat, dar exista ceva dincolo de ele, si anume substanta din care sunt facute, suportul pe care exista. Nu cred ca exista o "substanta", un "mediu" dincolo de Dumnezeu.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 08.01.2016, 16:50:09
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Misuar Vezi mesajul
Paralela e interesanta, dar mi se pare ca exista cel putin 2 motive pentru care nu cred ca functioneaza.
In primul rand, Dumnezeu e infinit, in timp ce soarele este finit. Una din 'caracteristicile' infinitatii este ca el cuprinde tot. Nu exista "loc" de altceva pe langa infinitate.
In al doilea rand, soarele si pamantul sunt separate, e adevarat, dar exista ceva dincolo de ele, si anume substanta din care sunt facute, suportul pe care exista. Nu cred ca exista o "substanta", un "mediu" dincolo de Dumnezeu.
O paralela nu are pretentia sa fie perfecta in toate detaliile. Nici nu poate fi.
Concentreaza-te pe cele care conteaza pentru subiectul discutiei.

Argumentul cu "infinitatea" se leaga cu niste definitii care sunt stabilite prin conventii relativ la anumite realitati si capacitatea umana de a le experimenta, nu poti pe baza lor sa tragi concluzii absolute.

In ceea ce priveste "substantele", ele exista, insa numai din ele se poate intersecta cu capacitatea umana de perceptie.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 08.01.2016, 22:01:50
Intrarea Vagonului
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
În dialogul cu Horia-Roman Patapievici, pe marginea „Cărții simțurilor“, care au fost părțile esențiale dezbătute? Nu știu dacă este cazul și în ce măsură aș putea să o sintetizez în câteva cuvinte. În primul rând, s-a punctat faptul că Dumnezeu este, într-un anume fel, accesibil omului pe cale senzorială. Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit. Desigur, în condiții cu totul speciale, de nevoință și asceză și în temeiul adevărului că El ni se împărtășește în Duhul Sfânt. Istoria biblică, vechi și nou-testamentară, dar și istoria de două mii de ani a Bisericii susține acest adevăr, ilustrat în carte printr-o serie de mărturii provenind și de la monahi contemporani cu noi. Vorbirea despre Dumnezeu, teologia, s-a făcut întotdeauna pe temeiul experienței nemijlocite a vederii Lui, a trăirii, a experierii dialogului omului cu El. Așa cum mărturisește unul din marii asceți ai veacului XX, Cuviosul Siluan Athonitul, „oamenii desăvârșiți nu vorbesc niciodată nimic de la ei, ci numai ceea ce au văzut și au trăit“. În contrast cu această teologie a experienței, s-a dezvoltat și o teologie speculativă, care presupune riscurile închiderii realității dumnezeiești în categoriile gândirii umane și, prin urmare, riscurile închiderii omului în cercul strâmt al imanenței. Mărturiile vederii lui Dumnezeu, ale vederii și împărtășirii de lumina dumnezeiască personală sunt numeroase și se confirmă unele pe altele, constituind un puternic fundament teologic pentru viața și credința noastră. S-a insistat mult asupra cunoașterii nemijlocite a lui Dumnezeu, prin intermediul experienței personale, tocmai pentru că în zilele noastre pare să se fi dezvoltat în exces discursul speculativ despre Dumnezeu și despre relația oamenilor cu Dumnezeu, adică discursul care se vrea o dezvoltare riguros logică a unui sistem de adevăruri teoretice, abstracte, pe care vorbitorul sau scriitorul nu le mai verifică în propria experiență sau în experiența semenilor săi. Omul nu este limitat la simțurile sale naturale, ci are șansa împărtășirii de Duhul lui Dumnezeu, de energia dumnezeiască, care-i potențează în consecință simțurile firii sale.

Este perfect adevarat, Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit.

In budism este o etapa din Stadiul de Generare (Vajrayana) - se numeste "Impartasirea cu Nectar" - caci Dumnezeu este ca un nectar, Nectarul Vietii.

Scopul acesteia este apropierea din ce in ce mai mult de Dumnezeu chiar prin perceptia acestei lumi - ea nu este speculativa, conceptuala - ci efectiv senzoriala, "haric-senzoriala".

Deci avem totusi si un echivalent al practicii crestine pentru Stadiul de Generare. Imi retrag afirmatia anterioara, cum ca nu ar fi nicio asemanare pe acest palier.


Scuze pentru interventie (interferare cu crestinismul).
Florin Oltean, budismul, care priveste depersonalizant mantuirea/eliberarea/justificarea, e cel mai neadecvat instrument pentru a aborda pe Dumnezeul-Persoana Intreita al crestinilor. E socanta afirmatia dvs., si pentru un crestin, nu mai zic pentru un budist. Dumnezeu NU poate fi pipait. Ingerii sau demonii au fost si pot fi simtiti material. Alte fiinte transdimensionale, la fel. Nu mai vorbesc de lumea vie de aici. Insa Facatorul e dincolo de tot ce se poate numi, atinge ori concepe. Ce stim despre Ei Trei, este din ce Tatal a binevoit sa ne releve prin Torah si Legea Firii date de el, si Evanghelia data de Fiul si Biserica intemeiata de Sf. Spirit la Pentecost. Atat.
Of, cand vor lasa unii intelectuali altfel onesti si profunzi, ca dvs., hibrizii spirituali imposibil de definit, balta?
Reply With Quote
  #15  
Vechi 08.01.2016, 23:29:22
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Intrarea Vagonului Vezi mesajul
Florin Oltean, budismul, care priveste depersonalizant mantuirea/eliberarea/justificarea, e cel mai neadecvat instrument pentru a aborda pe Dumnezeul-Persoana Intreita al crestinilor. E socanta afirmatia dvs., si pentru un crestin, nu mai zic pentru un budist. Dumnezeu NU poate fi pipait. Ingerii sau demonii au fost si pot fi simtiti material. Alte fiinte transdimensionale, la fel. Nu mai vorbesc de lumea vie de aici. Insa Facatorul e dincolo de tot ce se poate numi, atinge ori concepe. Ce stim despre Ei Trei, este din ce Tatal a binevoit sa ne releve prin Torah si Legea Firii date de el, si Evanghelia data de Fiul si Biserica intemeiata de Sf. Spirit la Pentecost. Atat.
Of, cand vor lasa unii intelectuali altfel onesti si profunzi, ca dvs., hibrizii spirituali imposibil de definit, balta?
Este o afirmatie a teologului și profesorului Constantin Coman - In dialogul cu Horia-Roman Patapievici, pe marginea "Cărții simțurilor"€œ, care au fost părțile esențiale dezbătute? Nu știu dacă este cazul și în ce măsură aș putea să o sintetizez în câteva cuvinte. În primul rând, s-a punctat faptul că Dumnezeu este, într-un anume fel, accesibil omului pe cale senzorială. Dumnezeu poate fi văzut, auzit, gustat, pipăit, mirosit. Desigur, în condiții cu totul speciale, de nevoință și asceză și în temeiul adevărului că El ni se împărtășește în Duhul Sfânt. http://adevarul.ro/cultura/spiritual...0f2/index.html

-------------

Aceasta experiere prin simturi a Lui Dumnezeu este dificil de explicat.
Pentru ca in mod necesar trebuie patrunse cognitiv-apofatic cele cinci simturi si cele cinci obiecte corespondente lor. Adica realizarea goliciunii lor de orice esenta materiala si imateriala.

Este o falsitate a spune ca iL pipaim pe Dumnezeu atunci cand mintea nu cunoaste ca pipaitul este lipsit de o esenta proprie. Insa atunci cand realizam direct vacuitatea pipaitului, lipsa unei esente intrinseci a senzatiei de pipaire - a spune ca iL pipai pe Dumnezeu nu mai este o falsitate - pentru ca in mod esential nu pipai nimic, nu atingi nimic. Actul pipairii nu exista in sine (dificil de inteles daca nu imposibil fara studiul metodic al doctrinei vacuitatii).

Atunci se poate spune ca Dumnezeu se face cunoscut prin fiecare pipaire a acestei realitati. Orice atingere iL descopera. Orice atingere devine extatica.

Pentru a intelege aceasta extraordinara cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu, eu cred ca in mod necesar trebuie bine inteles apofatismul extins nu doar referitor la Dumnezeu ("Dumnezeu nu face parte din existente" - Sf. Ioan Damaschin) ci la intreaga realitate inconjuratoare.

Cunoastere prin simturi a Lui Dumnezeu reprezinta maturitatea ascezei apofatice, plecand de la "Iesi din Lume si Urmeaza-ma", trecand prin dragoste de toata faptura pana la cognitia negativa.
__________________

Reply With Quote
  #16  
Vechi 08.01.2016, 23:46:34
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
342. Ce intelegem prin energiile necreate ale lui Damnezeu, dupa invatatura Bisericii Ortodoxe ?

Prin cuvintele " energii necreate ale lui Dumnezeu " se inteleg lucrarile felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza si a lucrat din veac la facerea si conducerea lumii vazute si a celei nevazute. Despre aceste energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu sa se vada in disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol ( 681 ), in care se arata clar despre cele doua firi si cele doua vointe ale firii dumnezeiesti si umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrari necreate, Dumnezeu misca creatia Sa si Se misca si El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile necreate izvorasc din dumnezeirea comunl a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se impartaseste omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta.

Nu te mai lasa dus de nas de aburelile asa zis "budiste" (o filosofie relativ moderna care nu are treaba cu budhismul lui Budha care de altfel era ...ateu).
Alin, apofatismul crestin nu este o teorie, ci este un mod in care mintea este indreptata spre Dumnezeu. Un mod exceptional.

Credinciosul strabate orice energie care se arata mintii fie creata, fie necreata. Nevoitorul apofatic nu se limiteaza la Daruri (energii necreate) ci patrunde cu mintea prin ele, iL cauta pe Dumnezeu din ce in ce mai adanc. Efortul sau este de a transcende si energiile necreate pentru ca energiile fac parte din existente.

El este insetat de Fiinta, nu de energii.
Energiile sunt doar manifestari fie create, fie necreate.
__________________

Reply With Quote
  #17  
Vechi 09.01.2016, 18:21:20
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Alin, apofatismul crestin nu este o teorie, ci este un mod in care mintea este indreptata spre Dumnezeu. Un mod exceptional.

Credinciosul strabate orice energie care se arata mintii fie creata, fie necreata. Nevoitorul apofatic nu se limiteaza la Daruri (energii necreate) ci patrunde cu mintea prin ele, iL cauta pe Dumnezeu din ce in ce mai adanc. Efortul sau este de a transcende si energiile necreate pentru ca energiile fac parte din existente.

El este insetat de Fiinta, nu de energii.
Energiile sunt doar manifestari fie create, fie necreate.
M-a surprins afirmația pe care am subliniat-o, însă probabil așa înțelege filosofia budhistă desăvârșirea: unirea cu Dumnezeu ca pe o contopire în însăși Ființa Sa. Ceea ce pentru un creștin ortodox este nu doar o impietate, ci și o imposibilitate.
O astfel de concepție reclamă, într-adevăr, un dumnezeu impersonal, pentru că nu te poți uni ființial cu o persoană fără a-i știrbi integritatea.
De aceea mi se pare că bine a zis cine a zis că budismul, prin această contopire cu Absolutul pe care o afirmă, și care nu se poate realiza decât prin depersonalizare, duce în cele din urmă la aneantizare. Toți am fi niște picături care își găsesc cea mai mare fericire, desăvârșirea, în contopirea cu Infinitul Ocean, diluându-ne într-atât încât vom deveni în cele din urmă... nimic (dacă înțeleg bine).

Aici văd eu o lipsă de măsură a misticii orientale, care cred că vine din faptul că îi lipsește adevărul revelat. Pentru că numai acesta te face să înțelegi că Dumnezeu este Persoană veșnică, că și tu ești persoană pentru totdeauna și că înaintarea ta către El, deși fără sfârșit, se face într-un fel de spațiu intermediar, cel al harului, al energiilor necreate, dincolo de care nici nu poți și nici nu vrei să treci. Și nu vrei întrucât sunt lumină și sunt inepuizabile.
Nu vrei să te unești cu Soarele.

Pe de altă parte, dacă afirmând că omul vrea să transceadă și energiile necreate vrei să spui că vrea să ajungă la supra-existență, asta mi se pare că este tocmai dorința luciferică de a fi ca Dumnezeu, Singurul care este supra-existent, fiind izvor al întregii existențe. Iar această calitate de a fi prin Sine – „Eu sunt Cel ce este“ – este, cu siguranță, neîmpărtășibilă.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
Reply With Quote
  #18  
Vechi 09.01.2016, 19:12:18
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de CristianR Vezi mesajul
M-a surprins afirmația pe care am subliniat-o, însă probabil așa înțelege filosofia budhistă desăvârșirea: unirea cu Dumnezeu ca pe o contopire în însăși Ființa Sa. Ceea ce pentru un creștin ortodox este nu doar o impietate, ci și o imposibilitate.
O astfel de concepție reclamă, într-adevăr, un dumnezeu impersonal, pentru că nu te poți uni ființial cu o persoană fără a-i știrbi integritatea.
De aceea mi se pare că bine a zis cine a zis că budismul, prin această contopire cu Absolutul pe care o afirmă, și care nu se poate realiza decât prin depersonalizare, duce în cele din urmă la aneantizare. Toți am fi niște picături care își găsesc cea mai mare fericire, desăvârșirea, în contopirea cu Infinitul Ocean, diluându-ne într-atât încât vom deveni în cele din urmă... nimic (dacă înțeleg bine).

Aici văd eu o lipsă de măsură a misticii orientale, care cred că vine din faptul că îi lipsește adevărul revelat. Pentru că numai acesta te face să înțelegi că Dumnezeu este Persoană veșnică, că și tu ești persoană pentru totdeauna și că înaintarea ta către El, deși fără sfârșit, se face într-un fel de spațiu intermediar, cel al harului, al energiilor necreate, dincolo de care nici nu poți și nici nu vrei să treci. Și nu vrei întrucât sunt lumină și sunt inepuizabile.

Nu vrei să te unești cu Soarele.


Pe de altă parte, dacă afirmând că omul vrea să transceadă și energiile necreate vrei să spui că vrea să ajungă la supra-existență,

asta mi se pare că este tocmai dorința luciferică de a fi ca Dumnezeu,


Singurul care este supra-existent, fiind izvor al întregii existențe.

Iar această calitate de a fi prin Sine – „Eu sunt Cel ce este“ – este, cu siguranță, neîmpărtășibilă.

Cristian, inima omului nu se poate satura pana nu transcende orice este manifestabil, adica orice fel de energii, fie create, fie necreate. Ea este atrasa de Dumnezeu. Si nu-si gaseste adevarata pace decat in Dumnezeu.

Omul care se lipeste de un anumit Har (sunt multe feluri de haruri, mangaieri, epifanii), este ca cineva care uita unde trebuie sa ajunga. De aceea Parintii avertizeaza de aceasta multumire in anumite manifestari, fie ele si sfinte. Omul multumeste pentru aceste Daruri, dar menirea lui este sa-si continue calatoria. Aceasta nu este dorinta Luciferica. Dorinta Luciferica se bazeaza pe o mare eroare - crede ca eul este ceva in sine, iar acest eu "autoexistent" poate acapara, se poate inalta fata de alte euri sau poate stapani ceva. Este un eu fals relationat cu o realitate conceputa fals. De aceea Lucifer se afla intr-o eroare, intr-un adanc intuneric al intelegerii (neadevar, minciuna).

"Soare" si "spatiu intermediar" sunt doar constructii mentale. Nevoitorul apofatic isi da seama de aceasta, si orice ii apare mintii stie ca nu este Dumnezeu. Si stiind ca nu este Dumnezeu iL cauta si cu mai mare ardoare, cu dragoste mistuitoare. Acesta este apofatismul - o transcendere progresiva a tot ceea ce apare mintii. Asa se limpezeste mintea si inima celor iubitori de Dumnezeu.

Cum se poate afirma ca acestia nu isi doresc se uneasca cu "Soarele"?

In abisul apofatic, am postat anterior, spatiul si timpul isi pierd cu totul semnificatia. Chiar si afirmatia ca omul se uneste cu Dumnezeu dar ramane despartit de El; sau "contopirea" - nu pot exprima de fapt experienta cunoasterii negative.

"Contopirea" este o eroare la fel de mare ca si "Energia" - in sensul ca omul poate afirma "M-am contopit!" sau se multumeste cu experiente de natura energetica.

Apofatismul ii asigura o miscare perpetua spre Dumnezeu, care paradoxal ii asigura in acelasi timp si nemiscare - o pace covarsitoare.

Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi.
__________________


Last edited by florin.oltean75; 09.01.2016 at 19:22:32.
Reply With Quote
  #19  
Vechi 09.01.2016, 19:42:48
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.220
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Omul care se lipeste de un anumit Har (sunt multe feluri de haruri, mangaieri, epifanii), este ca cineva care uita unde trebuie sa ajunga.
Des™i foloses™ti termenul necreat” în legătură cu harul, mi se pare că îl gândes™ti mai degrabă precum catolicii, pentru care grat›ia este creată. S˜i e o mare diferent›ă, pentru că aceasta nu te poate pune în legătură nemijlocită cu Dumnezeu. Harul, necreat fiind, îl pune pe cel ce se împărtăs™es™te de el în cea mai intimă legătură cu Dăruitorul său. E singura modalitate prin care făptura creată se poate împărtăs™i de necreat, s™i asta nu printr-o unire/contopire fiint›ială, ci prin participare mijlocită de har la Viat›a Sfintei Treimi. Nu te pot›i urca mai presus de har, că ajungi direct la Dumnezeu. Ceea ce este cu neputint›ă.

Citat:
Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi.
Tot prin mijlocirea harului se poate si aceasta. Altfel nu.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)

Last edited by CristianR; 09.01.2016 at 19:44:55.
Reply With Quote
  #20  
Vechi 09.01.2016, 19:50:58
Ratacitorul Ratacitorul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Soarele nu este Dumnezeu pt ca este creatie!Notiunea de infinit are nevoie de un punct de referinta,adica de ceva finit prin care sa se defineasca.Cum definim infinitul?Ca ceva fara inceput si sfarsit.Deci ca sa il definim ca infinit pe Dumnezeu ar trebui sa il putem observa/Dar noi fiind in interiorul creatiei nu cunoastem un punct de referinta exterior creatiei in raport cu care sa etalonam infinitul Dumnezeirii.Noi existand in creatie avem repere ,nastere si moarte.Putem sti doat ca Dumnezeu a existat inainte de nasterea noastra,exista cat traim noi si va exista si dupa moartea noastra.Deci fiind in creatie nu putem cunoaste pe Dumnezeu prin analiza logica totala adica prin relevare.Dumnezeu insa ni se face cunoscut noua prin revelare.De aceea la viata vesnica nu putem ajunge individual,ci prin Iisus Hristos care este Dumnezeu deplin.Conditia este de a fi una cu Dumnezeirea.Acesta este sensul ..ca si acestia sa fie una cu NOI....Ori conditia de a fi una cu Dumnezeu este de a fi curat,Dar numai Dumnezeu este curat.Noi trebuie sa fim pe langa curatirea pe care o facem singuri sau cu ajutorul oamenilor,si curatiti de Dumnezeu pt cei ce meritam!Ori curat inseamna sfant.Ori Numai Dumnezeu este sfant prin Sine!Asta inseamna ca este curat absolut.Si in aceast absolut sta infinitatea lui Dumnezeu.Mai mult nu putem releva prin gandire umana pt ca intrarea in absolut nu sta in puterea noastra ci in cea a lui Dumnezeu!
__________________
Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare