Reflectii

Dumnezeu nu e nedrept!

Ma suna o prietena in vara sa-mi spuna ca a fost la mare, dar ca a trecut si pe la cateva manastiri/biserici si ca sotul ei s-a spovedit cu ocazia asta, dupa mai bine de 35 de ani caci de copil nu mai daduse pe la un duhovnic.

Mare e Dumnezeu! Te duci la distractie si ajungi sa te si spovedesti/impartasesti cu ocazia asta.

La scurt timp dupa asta, cei doi boteaza un nou fin, un baietel, despre care niste parinti din Sf. Munte au prezis ca va ajunge un om mare in ierarhia bisericii - chiar acolo, in Sf. Munte, in locul in care a si fost cerut de la Dumnezeu.
Dupa botez, prietena imi zice: sa stii ca d-aia a ajuns sotul meu sa se spovedeasca/impartaseasca, ca sa fie in regula la botezul acestui copil deosebit.

Si atunci, in mintea mea s-a nascut un gand diavolesc. Uite domnule ce simplu e sa ai o pila Sus, ca te aranjezi de n-ai treaba, cat ai zice peste. Pentru ca stiu cat de greu se ajunge la biserica, in special cand e vorba sa te spovedesti. Si am vazut si in alte familii cum partenerul e foarte greu de urnit pe calea cea buna.

Deci nu e corect, mi-am zis. Cand vrea Dumnezeu, face ca schimbarea sa fie posibila indata iar cand nu, te lasa in ale tale mult si bine.

Dar am inteles pana la urma cum sta treaba si ca Dumnezeu nu e nedrept, doar eu am judecat stramb.
Uitasem sau, mai bine zis, omisesem sa-mi aduc aminte de ceva petrecut cu ceva timp in urma. Anume, cum acelasi barbat ingrijise de cea care-l adoptase formal, ca sa aiba cui lasa pamantul pe care-l detinea si pe care el si-a ridicat o casa in care acum locuieste cu sotia, prietena mea.
Auzisem cum el ii dadea sa manance in gura, ca o spala si schimba, ca ii facea curat in casuta ei batraneasca... barbat fiind... unei femei straine, pana la urma. In cele din urma, batrana a murit iar el si-a castigat bunavointa lui Dumnezeu!

Am inteles ca nu pe fin il avea pila Sus ci faptele lui bune au vorbit despre el lui Dumnezeu! Ca El ne da tuturor sanse pe care sa le fructificam, parghii de care sa ne agatam si sa urcam.
A, ca unii stramba din nas si le refuza sau nu se folosesc de ele, asta e alta poveste. Dar uite ca sunt persoane care nu merg la biserica, nu citesc mormane de carti duhovnicesti, dar au fapte demne de Pateric. Le lucreaza firesc, fara tam-tam si au plata si rasplata de la Dumnezeu caci, pe langa beneficiul de a fi cunoscuti de Dumnezeu in lumea aceasta, li se pregateste si cununa in Ceruri.

Si toate astea se intampla sub ochii nostri, doar sa vrem sa le vedem si sa dorim sa nu ne lipsim nici noi de sansele din vietile noastre. De regula, sansele pe care le primim nu sunt de dorit, nu ne atrag, nu ne plac, nu le vrem pentru ca ni se par grele, nesuferite, sacaitoare si nu ne satisfac dupa gusturile noastre. Dar, daca trecem peste aceste neajunsuri, vom avea si bucurii!

Imi sun prietena si-i spun ce gand tampit ma rodea pe mine. Iar ea, inteleptita si de experientele prin care a trecut pana acum, imi zice mai nou: cine stie prin ce incercari va trebui sa mai trecem!, lasand de inteles ca vietile noastre sau ale celor dragi se pot schimba intr-o clipa, un motiv in plus sa facem totul pentru a fi cat de cat pregatiti si intariti.
Si daca Domnul binevoieste cu cineva intr-un chip de neinteles pentru noi, e pentru ca nebanuite sunt caile Lui!