mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIX)

“Poporul” pucios se face pildă de ascultare şi pentru alţi naivi care ar voi eventual să se alăture acelora care au darul temerii de duhul pucios cel se declară a fi un “Dumnezeu” neputincios, căruia el I se face sprijin şi putere pe pământ şi semn înaintemergător pentru venirea Lui:

“Fac din tine pildă de iubire, pildă de ascultare prin darul temerii de Dumnezeu, iar tu să fii puterea Mea pe pământ, poporul Meu, şi să se hrănească din tine popoarele cu viaţă, cu viaţa Mea din tine, căci te-am pus pildă a Mea înaintea neamului omenesc şi am făcut din tine semn înaintemergător pentru venirea Mea, că Eu, ca un bun Păstor ştiind semeţia omului, am găsit cu cale să-l judec prin tine pe om, [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-02-2000)

Cei care păzesc calea venirii duhului vorbitor sunt liderii pucioşi, dăruiţi de tatăl lor, duhul, cu dregătoria de “fii străjeri”:

“Vine ploaia, fiilor străjeri în calea venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Şi “venirea Domnului Pucioasei cu sfinţii Lui” a venit, şi Judecata Lui peste cei vii şi peste cei morţi a început, dar învierea morţilor este încă aşteptată ca să vină. Însemnă că morţii se vor judeca în contumacie (Biblia stabileşte o cu totul altă cronologie a faptelor: întâi are loc învierea morţilor, şi abia după aceea are loc Judcata cea Mare):

“Eu sunt Judecătorul peste vii şi peste morţi, iar sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea şi aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi fiecare va sta la rândul cetei sale şi va aduna rod din cele ce a semănat pe pământ. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Sunt criticaţi apoi preoţii care citează versetul referitor la a doua venire a Domnului (verset care spune că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” – Matei 24,36; Marcu 13, 32). Astfel, în loc să răstălmăcească acest verset, spunându-le oamenilor că “…de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Fiul şi Tatăl”, preoţii îl reproduc mot-a-mot din Biblie. În acest mod, oamenii care ascultă predicarea Bibliei îndepărtează cu a lor putere, chipurile (cu concursul preoţilor scrupuloşi), ziua venirii Domnului, şi de aceea ea întârzie să vină:

“Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Acest raţionament al liderilor pucioşi este profund defectuos. Chiar dacă presupunem că aşa ar fi trebuit să fi procedat preoţii, răstălmăcind public textul Scripturii, tot nu există nici o legătură între voinţa singulară a Tatălui (care stabileşte şi ştie ziua venirii Fiului) şi voinţa îndrăzneaţă şi interesată a oamenilor (de a întârzia cât mai mult această venire). Nu e suficient să vrei ceva, trebuie să mai şi poţi. Or, Tatăl ceresc este Atotputernic, iar omul, chiar dacă se ajută de “minunile” tehnicii, este în multe situaţii atotneputincios. Invers, dacă presupunem că atât Tatăl, cât şi Fiul cunosc ziua venirii Fiului pe pământ, asta nu-i împiedică pe oameni cu nimic să dorească în chip interesat întârzierea acestei veniri, dacă aşa vor ei.

Liderii pucioşi îşi justifică poziţia lor în felul următor: Cuvintele Bibliei sunt – chipurile – intenţionat amăgitoare, mincinoase pentru om, în aşa fel ca omul să fie dus zăhărelul şi să accepte că trebuie să stea întărit pentru veghe în toată clipa, aşteptând înfrigurat cea de-a doua venire a Domnului. Preoţii n-ar avea dreptul să reproducă textul biblic întocmai, citând cuvintele Mântuitorului, ci să le interpreteze prin răstălmăcirea cuvenită care le răstoarnă sensul:

“O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci? – Dacă Tu ai zis: "De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl", ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: "Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XX)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un Hristos al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii:

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Corect. Dar cine face chemarea? Ea este făcută de om din dreptul lui Dumnezeu. Asemenea chemări frumoase şi corecte din punct de vedere semantic (dar nu întotdeauna şi din punct de vedere gramatical) vei găsi şi din alte surse, tot omeneşti. Toate sectele vorbesc înălţător, pacifist, iubitor, hristic chiar, mai mult sau mai puţin corect şi logic pe fond, deci mai e un singur pas până a ajunge la concluzia "toate sectele sunt bune, pentru că-L vestesc pe Domnul şi poruncile Lui".

Un pas mic, uşor de făcut, dar cu consecinţe uriaşe.

După aceea ţi se ivesc două opţiuni, una mai grea şi alta mai uşoară.

Ce mai grea este să alegi care dintre biserici sau "sectele cele bune" este simultan şi cea adevărată, pentru că toate mărturisesc despre sine că sunt "singura cea adevărată".

Cea mai uşoară este să alergi necontenit de la una la alta, ca fluturele care trece din floare în floare, căutând mereu ceea ce nu vei găsi niciodată.

Numai că omul ăla ce vorbește din dreptul lui Dumnezeu e chiar FIUL LUI DUMNEZEU!.. prin Duhul! și nu e minciuna pe care o scoateți voi ca jidovii care au zis că ucenicii au furat trupul din mormînt... sau unii au zis că nici nu a existat Iisus Hristos ci e o legendă sau că era cineva ce avea trup aparent, iluzoriu, și că unele minți își închipuiau și delirau că cică totul se petrecea numai în mințile lor... delir colectiv... și sectant fireștie...

Și ce vă mai place vouă să scoateți zvonuri și să răspândiți minciunile apoi ca pe niște știri, niște bârfe „adevărate” și contrioversate...

V-am zis : ați fost programate și autoprogramate și funcționați cu cărbune încins scoțând aburi ca trenurile intercity, adică alea simandicoase cu abur ce se coase cu ață albă de mătase din aia groasă cât parâma, din aia ce nu vrea să intre prin gaură la ac ci ea vrea să intre numai prin gaura de la butoi și acolo să se pună pe supt tot vinul exact ca o sugativă... că vrea să se ascundă fiindcă e timidă... mitomania asta.

Păi nu descri tu exact optica ta acuzând pe alții cu ea? Nu toți ortodocșii trufași și sectanți e buni doar că e ortodocși? Nu toți sectanții și oamenii e răi și e eretici doar că e sectanți? Nu tu ai acest microb sectant în tine și ești cea mai sectantă dintre toți căci judeci și osândești pe toți viceversa vicentoarsa viceglobul pământesc deși nu există glob pămîntesc și cu toate astea pe tine nu vrei să te vezi cu niciunchip cît ești chiar dumneata de eretică și sectantă? Nu e despre tine în toate poveștile tale? Nu te vezi pe tine în ele? Ele sunt chipul tău!

Chiar vrei să mă faci să te cred că cică vrei să ne păzești de alunecarea în erezie și sectologie?.. păi tu ești eretica și sectanta numărul unu mondial și nu vrei cu niciunchip să te oprești și să nu mai osândești pe Domnul... dar să știii că nu pe Domnul Îl osândești ci pe tine însuți că El n-are nevoie să Îl apere cineva dar tu o să ai nevoie... Dar cine crezi că o să vie să apere pe cea care a osândit la nesfârșit pe Dumnezeu?.. și crezi că te vei ști apăra singură? Iar pe dracool să nu te bazezi căci va fi primul care se va bucura când ți se va aplica pedeapsa cea mai mare și mai sadică... primul care te va părăsi la greu, greul tău nu al lui...

Eu te-am apărat mereu dar dacă nu ai dorit să fi scăpată de răul în care te adâncești... ai să-ți primești ceea ce ți-ai căutat cu atât de mare pătimașă poftă de a defăima pe alții...

Deci Grabriella, las-o dragă, că femeia asta te trage în fundul iadului... ei... las-o să se ducă singură... că poate dacă va simți fierbințeala focului și putoareaoarea de acolo se va cutremura în cugetul ei și întorcându-se din minciuni și nedreptăți se va mântui, căci păcătosul ce se întoarce din păcate se va mântui tot așa cum dreptul care se întoarce la fărădelege se va pierde...

Așa că stimabilăabilă mm-roata-bicicleta ia mai vizionează și ascultă placa stricată de szmeeeus, poate apare și în mintea ta un licăr cât de mic:

În prealabil postat de vsovivi
Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.

[vsovivi]

Și încă o chestiune, cine te pune pe tine să sari din floare în floare? Stai liniștit la casa ta și fă din ea o mănăstire. Păi nu v-am zis că acolo Domnul se pregătește întru venirea Sa a trei oară? V-am zis că a venit a doua oară și mereu în Duhul, dar voi pentru idolii voștrii vă luptați cu Dumnezeu căci pentru iubirea pătimașe de idoli vă luptați cu atâta pătimășie cu sfinții și proorocii Lui... defapt tocmai contra la proorocii Lui Dumnezeu, contra lui Iisus Hristos Domnul, căci acolo El este proorocul și Învățătorul și nu omul... nu omul!

Uite vă repet că poate pricepeți mai greu, căci repetiția e maica învățăturii, (faptele bune și roadele sfinte și veșnice, dragostea curată) :

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!


Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Domnul e bun și drept și credincios și nu minte cu niciunchip!
Și acolo El este proorocul și Învățătorul trimis de Tatăl și nu omul... nu omul!

Iar dreptatea Lui Divină vine din dragostea Lui curată și mila curată, din Tatăl, și nu din ce crede omul că ar veni și ar fi dreptatea: ambiția pentru întietatea în deșertăciunile vremelnice ale lăcomiei și mîndriei și mitomaniei răutății pismei și iubirii de sine pentru a beneficia de blestemul ce vine din hulirea Lui Dumnezeu...

[vsovivi]

Şi... am uitat, de placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''

Și dacă tot la murul plin de murmure și fără de roade tragi... mereu la măsea ca să te înăbuși singură printre spini și mărăcini, atunci te întreabă tu singur, pe tine, așa... căci nu e de-ajuns doar atât ca să crezi și să decizi ci... vino... să vezi și să auzi ce-ți mai trebuie......... credință.

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXI)

Dar dacă am admite că textul Biblic este corect, n-ar fi mai bine, n-ar fi mai sănătos? Cu ce s-ar schimba lucrurile în ce priveşte venirea Domnului? Cu nimic. Omul este dator să-L aştepte liniştit pe Domnul ca să vină, indiferent dacă ceasul venirii Lui este cunoscut de una, de două, sau de toate trei Persoanele Sfintei Treimi. Oricum tainele Dumnezeirii îi sunt inaccesibile, aşa că este inutil să despice firul în patru, ca să deducă el cu mintea lui dacă Tatăl ştie mai multe decât Fiul (Matei 24,36) sau dacă Fiul ştie şi primeşte toate de la Tatăl (Matei 11, 27); dacă Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14, 28) sau dacă sunt egali, Tatăl fiind una cu Fiul (Ioan 10, 30). Iar dacă nu înţelege aceste taine (care se completează, nu se contrazic), să deducă precipitat că Biblia are inconsecvenţe sau minte pe alocuri, şi să se grăbească să o “corecteze” prin raţionamente “savante”.

Liderii pucioşi se raportează însă la o altă venire, cea despre care ei spun că a avut deja loc: “venirea Domnului de la Pucioasa”. În acest context, este firesc să li se pară de-a dreptul incceptabil ca preoţii să ignore această “venire” cu seninătate, în loc să o propovăduiască în biserici ca pe o epocală împlinire a proorociilor Scripturii, întărindu-i pe oameni să creadă şi să se alăture ereziei de la Pucioasa. Venirea Domnului trebuie asociată neapărat cu teama terifiantă, deşi Biblia spune că se vor teme numai cei necredincioşi, în timp ce credincioşii o vor primi cu bucurie. Pucioşii pretind că Hristos trebuie aşteptat neapărat cu teamă, iar cei care Îl aşteaptă cu bucurie sunt învăţaţi aşa de către Antihrist:

“– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii nu propovăduiesc un Hristos al milei şi al iertării, ci un "Hristos" al temerii şi al terorii, asemănător cu modelul vechi-testamentar al unui Dumnezeu părtinitor, gelos, mânios şi răzbunător. “Hristosul” pucios îşi alege adepţii nu dintre cei care-L iubesc, ci dintre cei care se tem de El. Venirea Lui este acum şi aici, la Pucioasa, şi despre ea se spune “iat-o!” dar nimeni nu o vede cu ochii.

“El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Dar de ce nu văd oamenii venirea “Domnului” de la Pucioasa? Ochii lor sunt închişi sau bolnavi, şi trebuie unşi cu alifie pentru ochi, iar alifia este “Cuvântul” pucios. Cei care însă citesc şi îşi însuşesc “Cuvântul”, în “Cuvânt” şi prin “Cuvânt” văd (dar nu şi aievea) şi aud venirea “Domnului” şi “Judecata Lui prin cuvânt”:

“Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Pucioşii pretind că “Domnul” lor a venit de 55 de ani pe pământ ca să facă lucruri minunate – dar aceste lucruri şi împlinirile lor sunt numai pe hârtie, în cărţile lor pucioşeşti, căci nu se văd aievea pe nicăieri. Nici învierea morţilor, nici transformarea pământului în cer, nici judecata preoţilor pentru roadele lor nu se văd pe undeva, ca să mărturisescă prin împlinirea lor despre această “venire” de 55 de ani:

“… omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Cei 55 de ani de “venire a Domnului” la Pucioasa sunt consideraţi adesea de către pucioşi a fi o singură zi: “Ziua Domnului”, “ziua înfricoşatei judecăţi”. De ea nu va scăpa nimeni aşa de uşor, de pe o zi pe alta, aşa că cei care dau să fugă de ea mai bine s-ar apropia ca s-o întâmpine. În acest caz ar avea ca răsplată “coroana venirii Domnului” şi vor fi băgaţi la masa de nuntă de la Pucioasa, unde este o permanentă atmosferă de “sărbătoare a venirii Domnului” pentru cei băgaţi la sărbătoare:

“Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

[bluesite33]

esti tare suparata! roaga-te pentru ei.... poate nu isi dau seama ca sunt pe aratura!!!

preot marian
norway

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXII)

În martie 2000 s-a proclamat solemn de către “Domnul” de la Pucioasa învierea morţilor. Trâmbiţa lui pucioşească a sunat îndelung, iar morţii care au auzit-o trebuiau să se trezească şi să se scoale din morminte peste puţin, puţin timp, pregătindu-se de cea de-a treia venire a Celui care a venit acum a doua oară ca să-i trezească din morţi pe morţi. De atunci însă au trecut nu puţin timp, ci mai bine de 10 ani încheiaţi şi nici un mort nu s-a sculat, şi nici măcar nu s-a întors vreunul de pe o parte pe alta (poate n-o fi auzit trâmbiţa, trebuia să fi sunat mai tare; sau poate morţii vor să mai moţăie un pic). Ziua înfricoşatei Judecăţi este însă aproape, iar sufletele abia aşteaptă învierea trupurilor lor ca să meargă la Judecata care va veni:

“Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

“Domnul” de la Pucioasa a venit nevăzut încă din anul 1955 şi s-a îmbrăcat cu veşmântul judecăţii (tot nevăzut, desigur) încă din anul 2000 (sau poate chiar mai devreme) şi aşa strigă la oameni până la cea de-a treia Sa venire, când va veni văzut. Venirea Lui cea de a doua nu este văzută şi nici crezută de om, care chiar stă împotriva ei, dar Domnul va primi un ajutor substanţial de la morţi, care văzându-L atât de neajutorat Îl vor ajuta să-Şi dovedească venirea Lui odată cu învierea lor, care va avea loc în curând:

“Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. […] Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Ziua venirii Domnului se vedea limpede încă de acum 10 ani, din anul 2000, când El o arăta tuturor cu cuvintele: ” iat-o, vine venind cu mânie!” Judecata începea şi ea, iar oamenii erau trecuţi la stânga sau la dreapta, căci venise pe pământ ziua dreptăţii (întrebarea care se pune este dacă judecata s-a terminat între timp, sau cei 10 ani n-au fost de ajuns, la atâta puhoi de lume, câtă a adunat istoria omenirii în miile de ani):

“Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; […] Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi au primit sarcina de a anunţa venirea zilei Domnului în lung şi-n lat. Din nou ea este arătată deschis, cu cuvintele “Iată ziua Domnului!” şi este descrisă ca o ploaie care adapă tot pământul, dar oamenii nici n-o văd, nici n-o simt, nici n-o cunosc pe ea, căci ea a trecut prin om şi pe lângă om:

“O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: "De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl"? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 05-03-2000)

Liderii pucioşi sunt “primăvara” venirii “Domnului” lor. Dacă nu fac faţă vestirii ei ca s-o lărgească, sunt îndemnaţi să angajeze vestitori năimiţi şi să-i plătească pentru ducerea veştii Ierusalimului cel Nou, ca să vină apoi toate neamurile ca să i se închine:

“Vin mereu şi fac din voi primăvară pentru venirea Mea cu învierea. Aşa cum rândunica se întoarce în fiecare primăvară la cuibul său lăsat, aşa şi Eu după fiecare durere vin în cuib şi îl încălzesc şi pun rod în el şi îmi încălzesc puii şi îi hrănesc cu cele din văzduh, nu cu cele de pe pământ, şi îi iau pe aripi şi îi deprind cu zborul, ca să meargă cu ei cuvântul Meu de la margini la margini, şi el merge, că vin zburători şi îl iau, şi din loc în loc îl duc, că aşa este scris să fie mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Şi zic: vestiţi vestea Ierusalimului nou şi vă grăbiţi cu vestirea de la margini la margini. Plătiţi vestitori şi lărgiţi vestirea, că aceasta este lucrarea pe care o aveţi de lucrat. Eu sunt Cel ce izvorăsc râul vieţii, vestea Ierusalimului, iar voi trebuie să ridicaţi stăvilarele ca să curgă el peste pământ şi să se împlinească până la margini vestea Ierusalimului Domnului, şi să curgă apoi spre el neamurile învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)

[mariamargareta]

În prealabil postat de bluesite33

esti tare suparata! roaga-te pentru ei.... poate nu isi dau seama ca sunt pe aratura!!!

preot marian
norway

Ba asta pretind ei, că sunt plugarii "Domnului" lor, lucrători ai ogorului Lui, căruia Îi seamănă Cuvântul în brazda Internetului, iar păsările vin şi culeg sămânţa, trecătorii o calcă în picioare şi spinii o înnăbuşă şi de aceea sămânţa lor nu rodeşte, deşi ei o samănă cu abnegaţie de 55 de ani încoace. Sunt ei pe arătură, dar pentru care "Domn"? Aici ne deosebim (eu şi ei) în vederi.
Şi nu sunt deloc supărată, doar constat şi iar constat ceea ce se vede cu ochiul liber. Dă-le Doamne, mintea românului de pe urmă!

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXIII)


Din nou se recunoaşte neputincios “Domnul” Pucioasei, căci nu poate să-Şi pună “poporul” pucios la adăpost, pentru că are piedici multe care-L împiedică în venirea Lui de azi cuvânt pe pământ. Pucioşii care cred în venirea Lui se pot însă singuri pune la adăpost, fără ajutorul Lui, dacă aleg calea cea dreaptă. Singurul ajutor oferit de către "Domnul" lor este punerea la dispoziţie a noii învăţături pucioşeşti, dar omul prin neprihănire şi credinţă în această învăţătură se adăposteşte şi se mântuieşte singur:

“Voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi, ba şi pe tot sufletul care trage cu izvorul cuvântului Meu care dă viaţă şi iubire pentru Mine în om, dar am piedici multe, şi acestea sunt piedicile fiecăruia din cei ce se alipesc cu Mine prin cuvântul Meu de azi, prin venirea Mea de azi cuvânt pe pământ. O, câte piedici, căci omul se trezeşte târziu pentru Mine şi pentru viaţa cea vie. Dar iată calea cea dreaptă, calea cea cu dreptate, căci neprihănirea face casă cu credinţa şi îl pun la adăpost pe cel ce crede în venirea Mea de azi, şi Eu îl ajut pe calea cea cu dreptate, îl ajut prin învăţătura Mea pentru cei curaţi şi drepţi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-03-2000)

Venirea “Domnului” Pucios cuvânt pe pământ este auzită, dar nesocotită de om, căci puţini vin să se alipească de “Cuvântul” de la Pucioasa şi să se adape de la eresurile lui cele noi care curg ca un izvor în "grădinile suspendate" de la “Noul Ierusalim”:

“Mergem, fiilor, cu cuvântul Meu la cei credincioşi şi îi culegem ca să le dăm din cer. Dăm şi poporului, dăm şi celor ce se alipesc cu cuvântul Meu de azi. Puţini sunt din loc în loc cei ce aud şi vin să ia şi să bea şi să fie cu izvorul venirii Mele de azi, dar mulţi sunt cei ce aud de venirea Mea la voi cuvânt şi nu se arată aceştia cu faţa şi nu iau calea cea cu dreptate, şi de aceea nu se apropie să meargă pe ea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi proclamă decadenţa creştinismului de pretutindeni şi îl declară făţarnic şi compromis. În consecinţă, ei propun “poporului” pucios o nouă cale, o cale alternativă, o cale care îl pune la adăpost de cădere: observarea strictă a preceptelor “Cuvântului” pucios care vine pe pământ la “Noul Ierusalim” prin liderii lui:

“Se bate în piept omul creştin de azi şi zice că e drept, dar calea cea cu dreptate nu se bate omul pentru ea. De aceea voiesc să-Mi pun la adăpost poporul Meu de azi şi să ţin peste el cuvântul Meu şi venirea Mea cu cuvântul peste pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Venirea “Domnului” de la Pucioasa nu se face oricum, ci numai şi numai prin ei, prin liderii pucioşi, care sunt singurii preţioşi şi de neînlocuit. Ei sunt ca o ţeavă prin care curge “Cuvântul”, iar povara “Cuvântului” este grea de dus pentru ei, căci ei sunt prea mici pe pământ, la trup şi mai ales la suflet. Au fost mulţi simpatizanţi ai sectei, dar s-au risipit şi s-au împiedicat în poverile lor şi în rudele lor. Dar ei (liderii pucioşi -proorocii mincinoşi) au rămas, şi sunt acum singurul sprijin de nădejde pentru venirea Domnului care vine şi iar vine, de aceea ei sunt unşi cu toate darurile venirii Duhului şi cu toate alifiile alegerii şi mirurile pecetluirii, ca să le fie dulce apoi povara lor cea grea de dus:

“O, popor de sub cort, şi, o, popor cules din spini ca să vii spre Mine! O, copii hrăniţi cu mila Mea, staţi bine pe picioare cu duhul, cu sufletul şi cu trupul, căci povara celor din grădina cuvântului Meu prin care Eu vă acopăr şi vă hrănesc pe voi cu el, e grea povara lor, e grea, şi ei sunt prea mici pe pământ, căci cu cei mari n-a fost chip să Mă sprijin cu venirea Mea de azi. Iată, vin la voi, vin prin ei, prin cei mici, şi povara lor e grea de tot. [...] O, mulţi creştini au fost buni şi credincioşi, dar plini de piedici, plini de povara celor dinainte ale lor, şi Eu trag din greu prin cei puţini pe care-Mi sprijin venirea Mea de azi. Vin şi iar vin, că fără Mine nimeni nu poate ceva bun pentru Mine. Vin şi iarăşi vin, şi Mă semăn pe Mine însumi cuvânt peste tot din grădina Mea cu fii unşi cu darurile venirii Mele, cu fiii cei care-Mi duc povara Mea. Mereu vin şi vă ţin treji şi vă dau îndemn mereu să fiţi curaţi întru toate câte faceţi şi trăiţi, căci povara lor e grea, dar să le fie dulce povara lor cea grea, să le fie curată ca cerul.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Dintotdeauna primitorii “Cuvântului” pucios au fost un sprijin de nepreţuit pentru Duhul vorbitor cel neputincios, ca să nu se ofilească bobocul şi apoi floarea "lucrării" Lui de “Nou Ierusalim”:

“Pe vremuri, pe când lucrării Mele de azi îi dădea bobocul, Mă sprijineam cu cei ce primeau cuvântul venirii Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

Liderii pucioşi cei mici sunt numiţi “cei unşi”, dar ei nu sunt unşi cu alifii sau uleiuri ieftine, ci cu însuşi “mirul venirii Domnului”. Ei adună în jurul lor pe aceia care alcătuiesc “poporul” Domnului, alegându-i pe unicul criteriu al credinţei nezdruncinată în ei şi în credinţa pe care ei o propovăduiesc:

“O, fiilor unşi cu mirul venirii Mele, e grea povara voastră, că voi sunteţi mici, dar Eu sunt cu voi sub povară. [...]Voiesc să pun la adăpost poporul Meu de azi prin acest dar al credinţei în venirea Mea cu îngerii puterii Mele şi cu sfinţii […] Această Scriptură este lucrarea cuvântului Meu de azi, care adună pe cei ce sunt ai Mei prin credinţa lor cea cu dreptate semănată între cer şi pământ pentru venirea Mea, la credinţa omului, pentru împlinirea Scripturilor Mele prin credinţa omului drept.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)

“Cuvântul” de la Pucioasa trebuie perceput şi primit cu mare spaimă şi cutremur de către toate neamurile de pe pământ, care trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la adevărata credinţă (adică la pucioşism, desigur):

“Să ia aminte toate neamurile oamenilor de pe pământ şi să se cutremure la glasul venirii Mele, care strigă de la marginile cerurilor până la celelalte margini, zicând după două mii de ani din nou: "Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe pământ?".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-03-2000)