Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc )
Au venit, odata, la avva Lucius, la Ennaton, cativa calugari euhiti. Batranul i-a intrebat : "Ce lucrati voi cu mainile ?" . Ei au raspuns :"Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugam neintrerupt". Batranul ii intreaba : "Dar nu mancati ?". Ei zic : "Da". El : "Si cand mancati cine se roaga pentru voi ? " . Apoi : "Nici nu dormiti ? " Ei : "Da". Batranul: "Si cand dormiti , cine se roaga pentru voi ?". N-au stiut ce sa-i raspunda. El continua : " Iertati-ma , dar voi nu faceti cum spunetî. Eu am sa va arat ca, desi lucrez , cu mainile, ma rog neancetat. Iata cum : Ma asez cu Dumnezeu, sa-mi umezesc smicelele. Apoi le impletesc in funie zicand : < Miluieste-ma , Dumnezeule, dupa marea mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale , sterge faradelegea mea >. Sî-i intreba : "Oare aceasta nu-i rugaciune? " . Ei au raspuns : "Ba da". Apoi continua : " Toata ziua ma rog si castig mai mult sau mai putin de saisprezece parale. Dau doua de pomana, la poarta, iar restul mananc. Cine primeste cele doua parale se roaga pentru mine in timp ce mananc si dorm. Astfel , cu harul lui Dumnezeu, indeplinesc porunca de a ma ruga mecetat.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|