Ce inseamna a huli impotriva duhului sfant?

[MineaPeter]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

1. Terminologie. Sectari

Si la ortodocsi si la neoprotestanti există badarani.
La fel cum exista si altii binecrescuti, niste adevărati gentlemani.

Badaranii ortodocsi cand vorbesc despre crestinii neporotestanti îi numesc sectari. Badaranii neoprotestanti cand se refera la crestinii ortodocsi ia numesc necrestini/ necredinciosi. Si badaranii ortodocsi si cei neoprotestanti sunt marlani fara sa isi dea seama.

Aici merge și o altfel de împărțire a oamenilor care se zic creștini, cu multiplele lor credințe.

Protestanții. Toți cei care, de la 1517 încoace, s-au frânt din catolicism sau au fost urmași ai celor despărțiți de papă (luterani, anglicani, calvini, maghiari reformați, apoi baptiști, prezbiterieni, metodiști, Penticostali Tradiționali, „pocăiți” după Evanghelie, adventiști... u.s.w. etc. ș.a.m.d. and counting), în virtutea rădăcinii lor romane îndepărtate, merită să fie numiți romano-protestanți. Pentru că înaintașii lor de până la 1517, genealogici și mai ales ideologici, au atârnat de Roma, de catolicism și de Filioque! Și Crezul strâmb cu Filioque a rămas în continuare pe la cultele protestante care mai recunosc Crezul!
La marginea categoriei de romano-protestanți, în care sunt incluși evident și cei intitulați cu „neo”, intră anti-trinitarienii mormoni, unitarieni și iehoviști. Măcar Penticostalii Tradiționali și alți romano-protestanți au bunul simț să recunoască existența Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Unul întru Ființă și Întreit în Persoană, pe câtă vreme cele trei categorii marginale de mai sus falsifică dogma Sfintei Treimi urât de tot, nerecunoscând că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, Fiul Omului.

Catolicii. Și ei se despart tot în greco, romano și alte rituri liturgice (armeano, siro-malabarezo-catolici, maroniți, italo-albanezi - aceștia din urmă fiind de fapt un fel de stră-greco-catolici - , siro-catolici...). O ciulama întreagă de rituri, dar principalele pe care le cunoaștem aici în țară sunt cele cu greco și romano. Și era și un pic de armeano!

Ortodocșii. Dacă nu știați, sau nu ați conștientizat încă acest lucru, chiar dacă Ortodoxia NU a avut o Reformă și pe urmă o Contra-Reformă și un Conciliu Tridentin, așa cum au avut ereticii catolici în murdarul secol al șaisprezecelea, cel otrăvit de germenii criminalității conchistadorilor catolici prin Americi și de ereziile gâlgâietoare care țâșneau vârtos din părintele lor catolicismul, sub numele de „Reformă”, totuși chiar și noi, în Ortodoxie, avem protestanții noștri, care astfel merg denumiți greco-protestanți!

Cine sunt aceștia? Oamenii desprinși direct din Ortodoxie în ultima jumătate de mileniu, fără însă a adera la vreo credință apuseană: rascolnicii, lipovenii, schismaticii care au provenit din mișcarea „Oastea Domnului”, vechi-calendariștii aceia care rebotează, rătăcitorii în ape tulburi de la „Noul Ierusalim” pucios al lui Moroco, oricare alte grupări desprinse mai de curând din comuniunea ortodoxă și nerecunoscute oficial (cu clerici caterisiți care continuă să slujească ilicit, cum s-a întâmplat cu Padre Avondios din nordul Italiei, care am înțeles că pe la începutul anilor 2000 a recunoscut că este homosexual în România și a ieșit din preoția noastră cea oficială) - toți acești oameni sunt greco-protestanți. Deci există și un protestantism originar din Ortodoxie!

DaCĂ CAtolicismul (cacofonie intenționată) se împarte în greco și romano, de ce să nu fie și protestantismul + Ortodoxia tot greco și romano? Nu-i așa? Până la urma urmei, Bătrânul Continent creștinat în Antichitate se fonda pe culturile greacă și romană!

Și aceasta nu este tot. Chiar și ortodocșii pot fi împărțiți în greco-ortodocși (noi, cei botezați și care ținem de ritul bizantin sau grecesc) și romano-ortodocși, adică aceia care aparțin de ritul ortodox-occidental care, pe englezește, se mai cheamă Western Rite Orthodoxy. Deși la nivel subtil și această formă de Ortodoxie se subordonează celei grecești sau „Eastern”, totuși, trebuie să ținem cont că este concepută după rituri vestice, ca de pildă Sfânta Liturghie a Sfântului Tihon, Sfânta Liturghie a Sfântului Grigore, Sfânta Liturghie englezească (sic!) și alte câteva. Deci romano-ortodocși!
Chit că aici denumirea de romano este trasă bine de păr, prin analogia „Vest = Cultura de origine romană”, căci Liturghiile efective în care se slujește Ortodoxia de Vest nu par să fie tocmai acelea în care slujeau occidentalii din primul mileniu creștin, care erau și ei, încă, ortodocși în credință. Aceia aveau vechiul rit roman, ritul galican, pe cel mozarabic...
Oricum, putem folosi sensul extins al cuvintelor și să spunem că toate felurile de creștini se pot împărți în greco și romano! Greco-ortodocși, romano-ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, greco-protestanți și romano-protestanți. Și ca să și ricanăm, în zilele noastre cei mai „romano” dintre ortodocși sunt creștinii ortodocși care locuiesc la Roma!

Deci așa. Acum știm că, de exemplu, colegul nostru de forum Penticostalul Tradițional este romano-protestant. Iar Moroco, cu păsărelele cele pucioase și noul ierusalim (cu i mic) din inima și mintea sa, este greco-protestant!

Apropo, Moroco, pe unde mai ești dumneata? Te-ai bărbierit? Ia să faci dumneata bine să-ți editezi denumirea aceea aiuristo-elaborată de la „Religie” din datele profilului și să pui acolo că ești protestant! Pentru că, așa cum vedem mai sus, ciracii lui tanti Verginica de la Noul Ierusalim (cu majuscule, îți fac o favoare) cel pucios sunt greco-protestanți!
Mai bine ar fi să te convertești la adevărata Ortodoxie și să lași deoparte rătăcirea pucioasă. Și Penticostalul Tradițional ar trebui să se boteze ortodox cât timp mai este în viață. Nu încercați marea cu degetul, căci după moarte este târziu!

Și să nu uităm: curând începem Săptămâna Brânzei. Așa că ia să mai lăsăm încolo limba de vită cu măsline și sos și ciulamalele fierte cu suc de roșii. À bon entendeur, salut!

Trăiască Ortodoxia creștină, care este singura credință adevărată!

[ALARIC]

În prealabil postat de Mihailc

Acuma, dă-mi voie să te întreb: pe muntele Tabor Domnul a stat de vorbă cu două personaje importante în narațiuni semnificative ale revelației creștine: Ilie și Moise. Despre primul știm că a dispărut în imensitatea cerului fără să guste moartea, iar al doilea se odihnea de câteva secole la doi metri sub pământ într-un loc tăinuit (din motive bine întemeiate). Dacă în cazul lui Ilie suntem oarecum lămuriți, în cealaltă situație a discutat cu fantoma lui Moise, sau cum?

E posibil ca Moise sa fi fost in propriul lui trup, inviat de Dumnezeu, exista un pasaj in Iuda (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda) care poate da sens intrebarii tale, foarte pertinenta de altfel (si eu m-am intrebat la fel). In acel pasaj cel mai puternic inger al lui Dumnezeu, Arhanghelul Mihail se cearta cu cel rau pentru trupul lui Moise.
Contextul acolo era ca Arhanghelul Mihail nu a hulit pe cel rau, doar l-a mustrat, asta inseamna ca nu e bine sa hulesti pe nimeni, chiar daca ca ai dreptate.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de MineaPeter

Oricum, putem folosi sensul extins al cuvintelor și să spunem că toate felurile de creștini se pot împărți în greco și romano! Greco-ortodocși, romano-ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, greco-protestanți și romano-protestanți. Și ca să și ricanăm, în zilele noastre cei mai „romano” dintre ortodocși sunt creștinii ortodocși care locuiesc la Roma!

Trebuie sa recunosc ca ai talent!

[Adr.iu91]

În prealabil postat de MineaPeter

Aici merge și o altfel de împărțire a oamenilor care se zic creștini, cu multiplele lor credințe.

Protestanții. Toți cei care, de la 1517 încoace, s-au frânt din catolicism sau au fost urmași ai celor despărțiți de papă (luterani, anglicani, calvini, maghiari reformați, apoi baptiști, prezbiterieni, metodiști, Penticostali Tradiționali, „pocăiți” după Evanghelie, adventiști... u.s.w. etc. ș.a.m.d. and counting), în virtutea rădăcinii lor romane îndepărtate, merită să fie numiți romano-protestanți. Pentru că înaintașii lor de până la 1517, genealogici și mai ales ideologici, au atârnat de Roma, de catolicism și de Filioque! Și Crezul strâmb cu Filioque a rămas în continuare pe la cultele protestante care mai recunosc Crezul!
La marginea categoriei de romano-protestanți, în care sunt incluși evident și cei intitulați cu „neo”, intră anti-trinitarienii mormoni, unitarieni și iehoviști. Măcar Penticostalii Tradiționali și alți romano-protestanți au bunul simț să recunoască existența Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Unul întru Ființă și Întreit în Persoană, pe câtă vreme cele trei categorii marginale de mai sus falsifică dogma Sfintei Treimi urât de tot, nerecunoscând că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu și Om, Fiul Omului.

Catolicii. Și ei se despart tot în greco, romano și alte rituri liturgice (armeano, siro-malabarezo-catolici, maroniți, italo-albanezi - aceștia din urmă fiind de fapt un fel de stră-greco-catolici - , siro-catolici...). O ciulama întreagă de rituri, dar principalele pe care le cunoaștem aici în țară sunt cele cu greco și romano. Și era și un pic de armeano!

Ortodocșii. Dacă nu știați, sau nu ați conștientizat încă acest lucru, chiar dacă Ortodoxia NU a avut o Reformă și pe urmă o Contra-Reformă și un Conciliu Tridentin, așa cum au avut ereticii catolici în murdarul secol al șaisprezecelea, cel otrăvit de germenii criminalității conchistadorilor catolici prin Americi și de ereziile gâlgâietoare care țâșneau vârtos din părintele lor catolicismul, sub numele de „Reformă”, totuși chiar și noi, în Ortodoxie, avem protestanții noștri, care astfel merg denumiți greco-protestanți!

Cine sunt aceștia? Oamenii desprinși direct din Ortodoxie în ultima jumătate de mileniu, fără însă a adera la vreo credință apuseană: rascolnicii, lipovenii, schismaticii care au provenit din mișcarea „Oastea Domnului”, vechi-calendariștii aceia care rebotează, rătăcitorii în ape tulburi de la „Noul Ierusalim” pucios al lui Moroco, oricare alte grupări desprinse mai de curând din comuniunea ortodoxă și nerecunoscute oficial (cu clerici caterisiți care continuă să slujească ilicit, cum s-a întâmplat cu Padre Avondios din nordul Italiei, care am înțeles că pe la începutul anilor 2000 a recunoscut că este homosexual în România și a ieșit din preoția noastră cea oficială) - toți acești oameni sunt greco-protestanți. Deci există și un protestantism originar din Ortodoxie!

DaCĂ CAtolicismul (cacofonie intenționată) se împarte în greco și romano, de ce să nu fie și protestantismul + Ortodoxia tot greco și romano? Nu-i așa? Până la urma urmei, Bătrânul Continent creștinat în Antichitate se fonda pe culturile greacă și romană!

Și aceasta nu este tot. Chiar și ortodocșii pot fi împărțiți în greco-ortodocși (noi, cei botezați și care ținem de ritul bizantin sau grecesc) și romano-ortodocși, adică aceia care aparțin de ritul ortodox-occidental care, pe englezește, se mai cheamă Western Rite Orthodoxy. Deși la nivel subtil și această formă de Ortodoxie se subordonează celei grecești sau „Eastern”, totuși, trebuie să ținem cont că este concepută după rituri vestice, ca de pildă Sfânta Liturghie a Sfântului Tihon, Sfânta Liturghie a Sfântului Grigore, Sfânta Liturghie englezească (sic!) și alte câteva. Deci romano-ortodocși!
Chit că aici denumirea de romano este trasă bine de păr, prin analogia „Vest = Cultura de origine romană”, căci Liturghiile efective în care se slujește Ortodoxia de Vest nu par să fie tocmai acelea în care slujeau occidentalii din primul mileniu creștin, care erau și ei, încă, ortodocși în credință. Aceia aveau vechiul rit roman, ritul galican, pe cel mozarabic...
Oricum, putem folosi sensul extins al cuvintelor și să spunem că toate felurile de creștini se pot împărți în greco și romano! Greco-ortodocși, romano-ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, greco-protestanți și romano-protestanți. Și ca să și ricanăm, în zilele noastre cei mai „romano” dintre ortodocși sunt creștinii ortodocși care locuiesc la Roma!

Deci așa. Acum știm că, de exemplu, colegul nostru de forum Penticostalul Tradițional este romano-protestant. Iar Moroco, cu păsărelele cele pucioase și noul ierusalim (cu i mic) din inima și mintea sa, este greco-protestant!

Apropo, Moroco, pe unde mai ești dumneata? Te-ai bărbierit? Ia să faci dumneata bine să-ți editezi denumirea aceea aiuristo-elaborată de la „Religie” din datele profilului și să pui acolo că ești protestant! Pentru că, așa cum vedem mai sus, ciracii lui tanti Verginica de la Noul Ierusalim (cu majuscule, îți fac o favoare) cel pucios sunt greco-protestanți!
Mai bine ar fi să te convertești la adevărata Ortodoxie și să lași deoparte rătăcirea pucioasă. Și Penticostalul Tradițional ar trebui să se boteze ortodox cât timp mai este în viață. Nu încercați marea cu degetul, căci după moarte este târziu!

Și să nu uităm: curând începem Săptămâna Brânzei. Așa că ia să mai lăsăm încolo limba de vită cu măsline și sos și ciulamalele fierte cu suc de roșii. À bon entendeur, salut!

Trăiască Ortodoxia creștină, care este singura credință adevărată!

Foarte interesant. Multumim pentru informatii.

[Mihailc]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

In primul rand vreau sa-mi cer iertare, am recitit mesajul meu și imi dau seama ca am scris pe un ton sententios. De fapt la mine este mai mult o întrebare: cum se impaca invocarea ajutorului sfintilor care au murit cu interdictia din Levitic?

Pasajul pe care mi l-ai sugerat îl înțeleg în felul următor:

Luca 9:28-31
Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie, Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.

- Isus se duce împreună cu cativa ucenici pe munte, sa se roage
- In timp ce se roaga (comunica cu Dumnezeu) se arata doua persoane, Moise si Ilie, care comunica cu El. Nu cred ca erau fantome ci persoane reale, chiar ei. Mărturisesc ca nu m-am gandit prin prisma asta la acest episod pana acum.

Mulțumesc pentru răspuns, așa cred și eu, Moise era la fel de viu și de întreg precum Hristos și Ilie, iar ca să înțeleg asta n-am nevoie de proteza teologică numită "învierea lui Moise" născocită de adventiști. Evenimentul excepțional pe care-l numim "Schimbarea la Față" este întâlnirea singulară dintre prezentul perisabil al lumii noastre și prezentul continuu al eshatonului inaugurat cu Învierea Domnului.
Ei bine, dacă sfinții lui Dumnezeu (care nu sunt neapărat aceiași cu sfinții oamenilor) sunt vii și întregi precum Moise, suspiciunea de necromanție și necrolatrie pică.

[Psalm 23]

În prealabil postat de ALARIC

E posibil ca Moise sa fi fost in propriul lui trup, inviat de Dumnezeu, exista un pasaj in Iuda (Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iuda) care poate da sens intrebarii tale, foarte pertinenta de altfel (si eu m-am intrebat la fel). In acel pasaj cel mai puternic inger al lui Dumnezeu, Arhanghelul Mihail se cearta cu cel rau pentru trupul lui Moise.
Contextul acolo era ca Arhanghelul Mihail nu a hulit pe cel rau, doar l-a mustrat, asta inseamna ca nu e bine sa hulesti pe nimeni, chiar daca ca ai dreptate.

Singura problema ar fi ca acel citat din Epistola lui Iuda este de fapt un citat preluat din o scriere iudaica mai veche intitulata , Inaltarea lui Moise" (scriere apocrifa iudaica din sec I). Si nu este un caz singular, Iuda citeaza, in cuprinsul epistolei, si din 1 Enoch. Motivul e simplu: la momentul cand Iuda isi scria epistola canonul Vechiului Testament nu era inchegat iar traditiile orale, scrierile non- canonice/apocrife iudaice si cele oficiale circulau impreuna si se bucurau de o receptie favorabila. Practic aveti in fata o fereastra in timp, cand primele comunitati iudeo-crestine (care nu aveau inca Biblia pe care o folositi dvs) foloseau simultan texte care, ulterior, au devenit vestigii istorice, din strafundurile formarii canonului biblic.

[Demetrius]

În prealabil postat de ALARIC

... nu e bine sa hulesti pe nimeni, chiar daca ca ai dreptate.

E imposibil și să hulești și să ai dreptate.

[ALARIC]

În prealabil postat de Psalm 23

Singura problema ar fi ca acel citat din Epistola lui Iuda este de fapt un citat preluat din o scriere iudaica mai veche intitulata , Inaltarea lui Moise" (scriere apocrifa iudaica din sec I). Si nu este un caz singular, Iuda citeaza, in cuprinsul epistolei, si din 1 Enoch. Motivul e simplu: la momentul cand Iuda isi scria epistola canonul Vechiului Testament nu era inchegat iar traditiile orale, scrierile non- canonice/apocrife iudaice si cele oficiale circulau impreuna si se bucurau de o receptie favorabila. Practic aveti in fata o fereastra in timp, cand primele comunitati iudeo-crestine (care nu aveau inca Biblia pe care o folositi dvs) foloseau simultan texte care, ulterior, au devenit vestigii istorice, din strafundurile formarii canonului biblic.

Multumesc de lamurire, da, am incercat si eu acum sa gasesc textul respectiv din scrierea apocrifa de unde se citeaza, s-a pierdut. Deci nu avem o informatie sigura ca Moise a fost inviat (in trup). Mi-ar fi placut sa fi fost asa... Legat de Schimbarea la Fata si prezenta celor doi Sfinti alaturi de Mantuitor numai Duhul Sfant poate sa dezvaluie taina.

[ALARIC]

În prealabil postat de Demetrius

E imposibil și să hulești și să ai dreptate.

Da, mai corect era "si sa crezi ca ai dreptate". Dar nu vorbeam de hula impotriva Duhului Sfant (care e altceva, mult mai grav). Ma gandeam la vorbirea de rau a aproapelui, de batjocura in general. Multi se simt indreptatiti sa raspunda cu aceeasi moneda atunci cand sunt agresati verbal.