Despre bioterapie

[catalin2]

În prealabil postat de Scotsman

Si Biserica VT era....

Si Biserica Ortodoxa este.... Biserica. Daca Biserica VT o putem numi biserica atunci era... Biserica. Observati similitudinea. :)

În prealabil postat de catalin2

Si Biserica Ortodoxa este.... Biserica. Daca Biserica VT o putem numi biserica atunci era... Biserica. Observati similitudinea. :)

Sunteti un fin diplomat.Va felicit :).Mergem inainte si depasim momentul.Poate ca intentia conteza mai mult decat formularea.Toate cele bune.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de catalin2

Alexandru, multumim pentru postarile intotdeauna folositoare. Pentru unii, cel putin.

Topicul viza BIOTERAPIA...dar unora le place sa-si auda vocea scrisa la nesfarsit....chit ca pt unii/altii va fi fiind interesant...

[lugrez]

Bioenergoterapia e o sarlatanie fara margini. Tipic cei ce pretind ca practica bioenergoterapia se eschiveaza de la a "trata" boli ale caror efecte se observa usor, deci ar fi depistati usor ca sarlatani. Se baga doar la chestii total nedepistabile, eventual o dau in povestile despre vitalism, meridiane si energii, lucruri care nu au nici un fundament in afara de superstitiile erelor pre-moderne in care se clama ce e in corp pentru ca considerau ca e o blasfemie sa faci disectie sau sa analizezi un cadavru.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de catalin2

Alexandru, multumim pentru postarile intotdeauna folositoare. Pentru unii, cel putin.

În prealabil postat de anna21

Subscriu.

Le gasesc utile si sunt scrise cu dragoste.

Vă mulţumesc, folosul din spusele altuia apare când inima este deschisă, dornică de adevăr şi nu se cramponează în prejudecăţi.
Să vă dea Dumnezeu hrana cea tare duhovnicească, pe care văd că o doriţi, prin care să călătoriţi la rai.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de lugrez

Bioenergoterapia e o sarlatanie fara margini. Tipic cei ce pretind ca practica bioenergoterapia se eschiveaza de la a "trata" boli ale caror efecte se observa usor, deci ar fi depistati usor ca sarlatani. Se baga doar la chestii total nedepistabile, eventual o dau in povestile despre vitalism, meridiane si energii, lucruri care nu au nici un fundament in afara de superstitiile erelor pre-moderne in care se clama ce e in corp pentru ca considerau ca e o blasfemie sa faci disectie sau sa analizezi un cadavru.

Aşa este. În plus este o stare de vătămare sufletească a practicianului dar şi a victimei prin care se caută fericire pământească cu orice preţ, spectaculoasă, fără pocăinţă şi uitându-se de cer.

Însă, adevărul este, pentru a nu fi prea aspri, că foarte mulţi, sărmanii, ajung aici din înşelare. Să-i ajute Dumnezeu să scape.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Cat de mici sunt oamenii mari si cat de la fel numele scrise cu majuscule, ale micilor crezuti mari....(un gand)....

Nu ştiu dacă am prins exact gândul dvs. dar mi-am întrebat conştiinţa şi am încercat să modific numele meu pentru a fi scris cu minuscule. Se poate modifica orice în cont mai puţin numele, aşa că mă iertaţi.

În prealabil postat de calator prin ploaie

Topicul viza BIOTERAPIA...dar unora le place sa-si auda vocea scrisa la nesfarsit....chit ca pt unii/altii va fi fiind interesant...

După cum v-am rugat şi înainte dacă doriţi să participaţi constructiv la discuţii parcurgeţi-le cu atenţie deoarece ideile care le sugeraţi au mai fost spuse şi deja ar fi o repetiţie supărătoare să dau aceleaşi replici pentru aceleaşi păreri.


Faptul că v-am răspuns la prima dvs. postare printr-o contrazicere nu trebuie să vă supere. Eu v-am îndrăgit cu adevărat răspunsul, şi chiar am urmărit şi postări ale dvs. din alte părţi văzând că sunteţi bine intenţionat, chiar am urmărit cu drag un link al dvs. la un psalm cântat, dar tocmai din pricina dragostei adevărate nu trebuie omul linguşit când greşeşte ci primit ce are bun şi arătat ce are rău. Aşa fac prietenii adevăraţi, ceilalţi care nu fac altceva decât să aprobe se cheamă yesmeni sau lingăi.


Cel puţin aici pe dezbaterea despre bioterapie noi ne-am obişnuit să nu folosim ironia ca să nu alunecăm din inocenţă.

Cu drag, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotsman

Foarte interesant.Conform IPS Anania(RIP) ,,Întregul text al Pentateuhului îl atestă pe Moise drept autor, iar Biserica, în deplină concordanţă cu tradiţia şi şcolile rabinice, a omologat această atestare încă din era apostolică."

De aici rezulta ca Moise a scris si Biserica a confirmat.Nu invers.Apoi biserica a tinut cont de traditia rabinica,acea care a pastrat in realitate scrierile Vechiului Testament.Crestinii au luat scrierile VT de la iudei,nu invers.Daca le spuneti baietilor din Ierusalim ca TORA este produsul tot al BO atunci aveti sanse sa le provocati un infarct.De o istorie intreaga ei stiu altceva.Saracii naivi. De existenta BO in VT nici nu ma mai incumet sa discut :)

„Se spunea despre avva Macarie egipteanul că a urcat odată de la Sketis la muntele Nitriei; şi când s-a apropiat de loc, îi spuse ucenicului său: ia-o puţin înainte. Şi când a luat-o el înainte, s-a întâlnit cu un preot al grecilor (păgâni), (care alerga ducând cu el un lemn)149(Cuvinte lipsă în unele ediţii.) iar fratele i-a strigat: ai, diavole, unde fugi? Acela s-a întors, l-a bătut bine, şi l-a lăsat aproape mort. Ceva mai departe, i-a ieşit în cale, alergând, avvei Macarie, care i-a zis: sănătate, sănătate, truditorule! El s-a minunat, venind la el, şi îi zise:
– Ce bine ai văzut la mine, de m-ai agrăit?
– Că te-am văzut trudindu-te şi nu ştii că în zadar te osteneşti.
– Şi pe mine m-au răscolit bineţele tale, şi mi-am dat seama că eşti de partea lui Dumnezeu. Alt călugăr rău m-a întâlnit şi m-a înjurat; eu i-am dat o bătaie soră cu moartea.
Bătrânul pricepu că era ucenicul lui. Iar preotul îi cuprinse picioarele, spunându-i: nu te las dacă nu mă faci monah. Şi s-au dus până unde era călugărul şi l-au luat în spate de l-au dus la biserica muntelui. Când l-au văzut părinţii pe preotul păgân, au fost uluiţi; apoi l-au făcut monah. Şi mulţi dintre păgâni s-au creştinat din pricina lui. Iar avva Macarie a zis: vorba rea îi face răi şi pe cei buni, dar vorba bună şi pe cei răi îi face buni.”



Aşadar, copiind pe Ava Macarie vă răspund cu dragoste pentru atenţia şi perspicacitatea observaţiei dvs. şi cu durere că sunteţi influenţat de defecţiunile protestantismului [ceea că vă face ostenelile deşarte, pentru că nu vă puteţi mântui (Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. )] vă răspund la nedumerire.

Când am scris că „Sfânta Scriptură a Vechiului Testament a fost scrisă de Biserica Vechiului Testament, tot Ortodoxă, căci drept Îl slăvea pe Dumnezeu” m-am oprit un pic şi m-am întrebat: oare cine va reacţiona la această afirmaţie - neobişnuită pentru cugetarea trupească? Dar am lăsat-o special, bănuind că va amâna iarăşi ajungerea la discuţia concretă despre bioterapie.
De ce am lăsat-o? Deoarece, pentru a înţelege subtilităţile înşelării demonice deci şi bioterapia, sufletul care doreşte să se ferească de ele trebuie să fie isteţ duhovniceşte, perspicace şi cu înţelepciune de sus. Aşadar într-un cuvânt îi trebuie înţelepciune dumnezeiască adică bisericească. Aceasta se dobândeşte prin antrenament şi dragoste de gândirea Bisericii.
Mă bucur că cel ce a observat afirmaţia a fost un protestant deci om nebisericesc. Aceasta îmi arată mie că ortodocşii de pe forum deja şi-au însuşit această gândire duhovnicească preafrumoasă care depăşeşte trupul şi deci istoria.
Ca să vă arăt că cele afirmate de mine nu sunt de tip protestant, adică după capul omului, ci sunt spuse chiar de Dumnezeu în Sfânta Scriptură am să vă exemplific tocmai cu citate din Biblie:


Rom.4:11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
Rom.4:12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Rom.4:13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinţă. […]
Rom.4:16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
Rom.4:17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
Rom.4:18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
Rom.4:19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
Rom.4:20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu,
Rom.4:21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
Rom.4:22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. "


Aşadar vedeţi că dreapta credinţă este cea care mântuieşte şi aceasta a avut-o şi Avraam, mai înainte de Moise?
Şi ca să nu ziceţi că Avraam a avut doar credinţa că va avea multe neamuri iată că Sfântul Apostol Pavel ne scrie că a avut aceeaşi credinţă cu a noastră


Rom.4:23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
Rom.4:24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
Rom.4:25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Iar dacă încă nu ştiţi vă spun eu: dreapta credinţă este traducerea în româneşte a cuvântului Ortodoxie. Deci Avraam este Ortodox.

Este evident că şi Moise a avut credinţa în acelaşi Dumnezeu ca şi Avraam, în Iisus Hristos, deci a fost Ortodox:

Marcu 12:26. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"?

Aici se vede că Moise a avut aceeaşi credinţă cu a lui Avraam.

Luca 24:27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
Luca 24:44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
Luca 24:45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
Luca 24:46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.


Vedeţi că nu puteţi pricepe Sfânta Scriptură dacă nu vă deschide Dumnezeu mintea?

Ioan 1:45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.

Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?


Deci dacă a scris Moise despre Domnul nostru Iisus Hristos nu a fost el creştin? Dacă a scris adevărul nu are credinţa dreaptă? Nu este aşadar Ortodox.
Dacă nu credeţi aşa vă va învinui şi pe dvs. ca şi pe evrei la Judecata de Apoi nimeni altul decât… Moise.
E adevărat că din punct de vedere trupesc, adică istoric, aveţi dreptate: Biserica Ortodoxă s-a născut la Cincizecime în anul 33 d.H., dar duhovniceşte de fapt Ea este Împărăţia Iubirii Sfintei Treimi, asemănarea cu viaţa Sfintei Treimi, aşa că de fapt Biserica Ortodoxă este din veşnicie în sânul Sfintei Treimi după cum spune însăşi Sfânta Scriptură:

Ioan 17:16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.

Vedeţi că Biserica nu este din lume?

Ioan 17:17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.

Vedeţi că Biserica are sfinţenia care se găseşte doar în adevăr adică în Ortodoxie?

Ioan 17:18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.



Vedeţi că, deşi nu este din lume, Biserica este trimisă în lume pentru a o sfinţi?


Ioan 17:19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
Ioan 17:20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor,

Vedeţi că nu e vorba numai de Biserica Apostolilor ci a tuturor celor ce vor crede prin cuvântul lor, adică Ortodoxie?

Ioan 17:21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.


Vedeţi că aceasta este Biserica: asemănarea dragostei Sfintei Treimi deci veşnice?


Ioan 17:22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Ioan 17:23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.



Vedeţi că Dumnezeu Tatăl iubeşte Sfânta Biserică precum pe Fiul Său (doar este Trupul Fiului Său)


Ioan 17:24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.

Vedeţi că Biserica îşi are locul acolo unde este Hristos adică în sânul Sfintei Treimi şi este iubită, fiind trupul lui Hristos, mai înainte de întemeierea lumii?


Ioan 17:25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.



Vedeţi că cei ce cugetă lumeşte, istoric, trupeşte nu-l pot cunoaşte pe Dumnezeu şi deci nici Biserica?


Ioan 17:26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

Vedeţi că Biserica nu a luat toată învăţătura atunci ci este învăţată şi mai pe urmă tot de Hristos?
Desigur că Biserică Ortodoxă îngerească a apărut doar la facerea îngerilor (căci şi ei slăveau drept pe Dumnezeu Ortodoxie = dreaptă slăvire) apoi cea omenească în rai când Adam contempla ortodox pe Dumnezeu din toţi pomii raiului. Desigur că Trupul lui Hristos s-a zămislit la Buna Vestire din pântecele Fecioarei Biserica cea Vie şi Rai cuvântător. Dar Biserica din punct de vedere al dragostei desăvârşite în adevăr este o realitate a Sfintei Treimi din veşnicie căci nicicând Sfânta Treime nu a fost fără dragoste, fără adevăr şi fără putere împărătească (Biserică= împărăţie).
Desigur însă că acestea nu le puteţi înţelege şi deci nu le puteţi crede deoarece sunteţi încă necreştin şi trupesc nefiind încă botezat şi neprimind încă decât un har chemător ( extern al Duhului Sfânt ca să veniţi la Hristos) iar nu cel mântuitor, intern al Sfântului Botez şi nu aţi primit nici Pecetea Darului Duhului Sfânt ca să primiţi Duhul Adevărului.

I.Ioan 4:6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
Ioan 14:16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
Ioan 14:17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.



Vedeţi Sfântul Nicodim primise harul chemător ca şi dvs. dar încă nu putea înţelege din cauză că încă nu se botezase


Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Ioan 3:8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.



Dvs fiind încă firesc, iar nu de sus nu le puteţi înţelege dar dacă veţi primi harul Duhului Sfânt prin venirea în Biserica Ortodoxă veţi primi şi gândul lui Hristos


I.Cor.2:14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
I.Cor.2:15. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
I.Cor.2:16. Căci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?" Noi însă avem gândul lui Hristos.

Din postarea dvs. reies, ca într-un material didactic foarte clar, o parte din defecţiunile protestantismului:
Duhul de a protesta în necunoştinţă de cauză şi fără rost şi fără a se apropia de adevăr (nu putea Luther în loc de a protesta şi a deschide drumul la atâta sânge vărsat fără noimă, pentru a alimenta iadul, să se apuce să cerceteze cu seriozitate care este voia lui Dumnezeu. L-ar fi dus Dumnezeu la Ortodoxie şi s-ar fi mântuit).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Duhul judecării a toate, inclusiv Sfânta Scriptură prin ochi firesc, trupesc, istoric şi politic.
Dragostea nespusă şi iraţională faţă de evrei de la care s-a preluat duhul fariseic de interpretare al Bibliei. Oare n-ar fi mai bine ca evreii să afle acum că Moise este Ortodox chiar cu dureri de inimă decât la Judecata de Apoi când va fi prea târziu?
Folosirea unei Biblii mincinoase evreieşti făcute în veacul al 9-lea special împotriva lui Hristos. Absolut toţi care au folosit-o s-au îndepărtat de la adevăr: evrei, papişti, (neo)protestanţi, monofiziţi.
Tipic sectar este şi felul dvs. de a cita din Îps Bartolomeu. După cum sectarii (rupţii de la Biserică) rup Biblia scoţând citate în afară de context pentru a le da un înţeles după mintea lor aşa aţi rupt şi dvs. introducerea pentru a ne demonstra că un ierarh zice că noi ortodocşii avem aceleaşi opinii cu rabinii că Moise a dat Biblia Bisericii Ortodoxe. Fals Dumnezeu a dat lui Moise Biblia iar Trupul lui Dumnezeu este Biserica Ortodoxă din care şi-a dorit cu toată inima Moise să facă parte. Îps Bartolomeu tocmai spunea că Biblia evreiască este contrafăcută şi împotriva lui Hristos deci nu au cum să se lămurească cei ce o folosesc ca adevăr ci doar să fie duşi în eroare. Biblia cu adevărat originală şi dăruită nouă de sus este Septuaginta.

Iar dacă dvs., fiind protestant, înţelegeţi ca rabinii despre Sfântul Prooroc Moise, Sfântul Apostol Pavel vă arată că greşiţi:


II.Cor.3:13. Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a ceea ce era trecător.
II.Cor.3:14. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos;
II.Cor.3:15. Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;
II.Cor.3:16. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
II.Cor.3:17. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
II.Cor.3:18. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.


Haideţi, deveniţi liber, lăsaţi pe rabini şi veniţi la Hristos.


Dăm citatul în întregime pentru dumirirea dvs. şi a celorlalţi:

„Dacă Noul Testament nu ridică probleme textuale majore, textul Vechiului Testament, în schimb, e şi astăzi obiectul unor diferenţe de opinii şi opţiuni, conturate de-a lungul timpului şi răspândite pe arii foarte largi, în funcţie mai ales de apartenenţele confesionale. Cu foarte puţine excepţii, cărţile Vechiului Testament au fost scrise în limba ebraică, pe durata a douăsprezece secole (se estimează că anul 1250 î. H. este acela în care Moise a primit tablele Legii pe muntele Sinai). Cărţile au fost scrise, desigur, în principal pentru Evrei. Aceştia însă s`au dispersat în timp, marea lor majoritate alcătuind ceea ce se numeşte „diaspora“ (împrăştiere). Fatalmente, cei din diaspora şi-au pierdut limba maternă. Dar nu numai ei; o dată cu întoarcerea din captivitatea babilonică (538 î. H.), nici chiar cei din Palestina nu mai vorbeau ebraica, aceasta fiind înlocuită cu dialectul aramaic (în care a vorbit şi Mântuitorul). Pe de altă parte, vastul imperiu al lui Alexandru cel Mare a inaugurat epoca elenistică, în care greaca devenise limba cultă a oricărui cetăţean.
Aşa se face că în cea de a doua jumătate a secolului III î. H. Ptolemeu al II-lea Filadelful a patronat şi finanţat traducerea Bibliei în limba greacă. Aceasta a fost făcută în oraşul Alexandria de către 72 de învăţaţi evrei, aduşi din Palestina (câte şase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numită Septuaginta. După tradiţie, cei 72 au lucrat separat, sub asistenţa Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în final identice. Septuaginta a căpătat astfel o mare autoritate, fiind considerată ca al doilea original al Vechiului Testament; deşi Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei s`a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu e de mirare deci că Septuaginta a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca Ortodoxie.
Cu peste şase sute de ani mai târziu, în secolul IV, Fericitul Ieronim avea să traducă Biblia în limba latină, pentru creştinătatea occidentală, versiune cunoscută sub numele de Vulgata. Cele mai multe din cărţile Vechiului Testament (începând cu Psalmii) au fost traduse mai întâi după Septuaginta, apoi după Textul Ebraic. Controversată, chiar de la început, de către contemporanii lui Ieronim (printre care şi Fericitul Augustin), Vulgatei i-au trebuit nu mai puţin de douăsprezece secole până să devină textus receptus al Bisericii Catolice, decretată astfel de către Papa Clement al VIII-lea în 1592 şi rămasă ca atare până astăzi.
Ce s`a întâmplat cu Versiunea Ebraică? Ea a continuat să fie citită în sinagogă, dar a rămas mai mult pe seama rabinilor şi a altor învăţaţi, circulaţia ei fiind tot mai restrânsă. A mai intervenit o dificultate: După cum se ştie, alfabetul ebraic era alcătuit numai din consoane. Pentru pronunţarea corectă a unui cuvânt, vocalele erau intercalate de cititorul însuşi, iar aceasta se făcea prin tradiţia orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s`a tot subţiat, aşa încât noile generaţii nu mai erau sigure, de pildă, dacă cuvântul zkhr din Dt 25, 19 trebuie citit zekher = „amintire“, „pomenire“, sau zakhar = „bărbat“. Încă din secolul IV Fericitul Ieronim nota că dacă cele trei consoane dbr se citescdabar, ele înseamnă „cuvânt“; dar dacă se citesc deber, înseamnă „ciumă“ g. Astfel s`a născut nevoia de a se inventa semnele vocalice care să fie intercalate în sistemul consonantic, operă întreprinsă de către masoreţi (de la ebraicul masora = tradiţie) în secolele VIII-X d. H.; ultima versiune, realizată în jurul anului 900 de către Ben Aşer şi Ben Neftali, a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi s`a constituit în ceea ce se cheamă, până astăzi, Textul Masoretic al Vechiului Testament. El stă la baza traducerilor moderne, devenind astfel echivalentul unui textus receptus pentru creştinătatea protestantă. Dar nu numai pentru ea; supusă unor îndelungate şi severe examene critice textuale, Vulgata şi-a pierdut mult din autoritatea iniţială, aşa încât chiar traducătorii catolici, unii din ei foarte valoroşi, s`au întemeiat pe Textul Masoretic.
Desigur, disputa dintre ebraişti şi elenişti nu se va isprăvi niciodată, fiecare tabără având argumente prin care să demonstreze că limba cultivată de ea e mai bogată, mai nuanţată, mai capabilă să exprime Cuvântul lui Dumnezeu. Ca de obicei, adevărul e pe undeva pe la mijloc, dar nu aceasta e problema cea mai importantă, ci aceea a diferenţelor de text. Dacă cele două principale versiuni biblice s`au produs în Răsărit (Septuaginta, în Alexandria Egiptului; Textul Masoretic, în Tiberiada Palestinei), tot aci, în Răsărit, s`au produs şi confruntările, iar acestea s`au consumat în contextul mai larg al confruntărilor dintre iudaism şi creştinism. Creştinii au băgat de seamă că textele masoretice prezintă unele deosebiri, mai ales în textele profeţiilor mesianice, care nu puteau fi puse doar pe seama unor raţiuni filologice. Iată un singur exemplu, extras din Deuteronom 8, 3:
SEPTUAGINTA: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“.
TEXTUL MASORETIC: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu“.
Deşi, aparent, cele două versiuni sunt foarte apropiate şi pot genera exegeze asemănătoare, totuşi e lesne de observat că din Textul Masoretic lipseşte termenul „cuvântul“ (în greceşterhéma = „cuvânt“ ca mijloc de comunicare, înrudit semantic cu lógos = „cuvânt“ ca raţiune divină şi rostire creatoare). Or, prezenţa acestui termen poate duce mai uşor la suita: rhéma – lógos – Logosul Întrupat – Iisus Hristos, ceea ce înseamnă o exegeză hristologică foarte clară. Acum e cazul să reţinem că textul e folosit de Iisus în dialogul Său cu diavolul (Mt 4, 4) şi că Domnul îl citează după Septuaginta.
E uşor de înţeles, aşadar, de ce creştinii, mai ales cei din Răsărit, au devenit circumspecţi faţă de Versiunea Masoretică, întărindu-şi opţiunea pentru Septuaginta. Dar nu numai ei; încă din secolul IV, după ce Ieronim a început să traducă Vulgata din ebraică, Fericitul Augustin îl suspecta că nu crede în caracterul revelat al Septuagintei. În zilele noastre intervine şi istoria însăşi a textului: faţă de Versiunea Masoretică (începutul secolului X d. H.), Septuaginta (a doua jumătate a secolului III î. H.) e mai veche cu aproape 12 secole; textul Septuagintei a fost stabilit de învăţaţi evrei cu mult înaintea ivirii creştinismului, deci fără putinţa unor partizanate polemice; actualele traduceri occidentale au la bază manuscrise masoretice din secolele VIII-X, pe când cei mai vechi codici ai Septuagintei datează din secolul IV (Vaticanus) şi chiar III (Freer), deci la distanţă de cel puţin o jumătate de mileniu. Dacă s`a constatat că masoreţii, din raţiuni de teologie iudaică, au operat intervenţii deliberate într`o seamă de texte, nu e mai puţin adevărat că diferenţele – mai mult decât notabile – între cele două versiuni se extind pe arii în care orice intenţie polemică este exclusă. Se pare că, în această privinţă, descoperirea (în 1947) şi studierea manuscriselor de la Qumran oferă noutăţi mai mult decât surprinzătoare. Cercetări recente ale unor biblişti occidentali – atât catolici cât şi protestanţi – arată că texte vechitestamentare contemporane cu Versiunea Alexandrină (sec. III î. H.) sunt mult mai apropiate de aceasta decât de cea Masoretică”