Cum va inchipuiti Judecata de Apoi?

[cozia]

În prealabil postat de Dia20_diana

cred ca e imposibil sa ne gandim cu mintea noastra cum va fi, cel putin pentru mine e prea greu si infricosator in acelasi timp, probabil si pentru ca nu a mai existat un precedent, sau sa putem face comparatie cu altceva...

de acord cu tine,

daca am reusit sa facem ceva bun in viata asta ne vom veseli
daca nu ...vom incerca sa ne ascundem dar nu vom putea, sa inchidem ochii dar vom fi fara pleoape, vom incerca sa murim ...si nu vom mai putea

[cozia]

cred ca tot ce-am invatat despre univers, tot ce ne-a ajutat sa avem o viata mai buna pe pamint se va duce pe apa simbetei si vom descoperi ca numai ce am simtit cu inima va avea greutate

[iosif]

Sfintii Parinti spun foarte clar: Judecata va fi cu mila pentru cei ce au facut mila! Deci iata mila, dragostea care se transpune in fapte bune si mai ales in nerautatea inimii se va rasplati cu mila, cu dragoste!

Mai spune un sfant parinte, cred ca Ioan Gura de Aur, ca mila/faptele milei este vocea care acopera multime de pacate!

[costel]

Ce minunat marturiseste Parintele Staniloae despre modul in care se poate ajunge la viata vesnica. De vom ajunge sa cunostem acesta viata de aici, judecata nu va mai fi infricosatoare pentru noi.

"L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu, apoi in carti, in idei si in simboluri. Dar aceasta nu-mi dadea nici pace si nici dragoste. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca este posibil sa-L intalnesti pe Dumnezeu cu adevarat in rugaciune.

Atunci, cu multa rabdare, m-am asezat pe treaba. Astfel, am inteles, putin cate putin ca Dumnezeu este aproape, ca ma iubeste si ca, lasandu-ma umplut de iubirea Lui, inima mea se va deschide celorlalti. Am inteles ca iubirea este comuniune cu Dumnezeu si cu cel de langa tine. Si ca fara aceasta comuniune lumea nu este decat tristete, rusine, dezolare, masacre. Numai daca va voi sa traiasca in aceasta iubire, lumea va cunoaste viata vesnica."

[iosif]

Judecata si dragostea lui Dumnezeu trebuie sa fie intelese clar ca fiind DREPTATEA LUI DUMNEZEU!

Dumnezeu e drept! Acesta e foarte important de retinut!

Dumnezeu e iubire si dreptate! E drept sa ne ierte daca ne-am pocait si ne pare rau de pacatele noastre, pentru ca El Isi tine promisiunea: " Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afara"! Insa cei care nu vin la Dumnezeu....raman ei insisi afara! Judecata ii va desparti pe cei ce au intrat la Dumnezeu din aceasta viata de cei care L-au refuzat pe Dumnezeu in aceasta viata si care vor ramane in afara Imparatiei, unde nu poate fi decat durere, neimplinire, chinul singuratatii, gol infinit in suflet....

http://www.iosifcristian.blog.com/

[iosif]

Evanghelia este oglinda Judecatii de Apoi! E codul juridic al Judecatii de Apoi! Cine se judeca de acum, scapa de Judecata de Apoi! E foarte important de stiut acest lucru!
Spovedania este ea insasi o judecata, judecata eului nostru! Cine se judeca aici, primeste iertarea! Cine va fi judecat acolo, primeste osanda!

[seminaristul]

nu stiu cum va fi, dar daca nu am facut cele bune cred va fi c-am rau

[georgeval]

Ca in Sfanta Evanghhelie, haina ne va vadi ca nu suntem vrednici de Cina(de Imparatie)

[iosif]

Haina aceasta reprezinta sufletul nostru! Daca sufletul nostru nu este curat, nu este imbracat inca d epe acum cu vesmantul credintei, al iubirii, al nadejdii...atunci totul e in zadar! Nu am agonisit nimic! Iar judecata este prezentata cu mai multe parabole in Sf Evanghelie. Una dintre ele este cea cu pilda talantilor! Cred ca si ea graieste multe despre ceea ce trebuie sa facem! Sa slujim fiecare lui Hristos Care se afla in fiecare suflet, in fiecare dintre aproapele nostru!

[cristiboss56]

În prealabil postat de seminaristul

nu stiu cum va fi, dar daca nu am facut cele bune cred va fi c-am rau

Sa avem aceasta obsesie continua, a faptelor nevrednice si calcatoare de porunca. Este poate singura obsesie folositoare noua ce vegheaza neputinta noastra, obsesie ce hrgneste si alimenteaza lacrima caintei si regretului greselilor si caderilor noastre. Sa ne gandim cu trezire in suflet si in minte, ca suntem in ultimul ceas al nostru si timpul de-ndreptare ne preseaza la maxim, nelasand in trandavire si delasare indreptarea noastra. Sa stim si sa-nvatam sa renastem din propria cenusa. Prin fapta buna venita din suflet, inimia si cuget, ne inmultim talantii ce ne vor fi folositori la judecata finala.