Crucea - semnul puterii lui Hristos

[stoicadorina]

Mâine noapte se împlinește un an de când Dumnezeu prin oameni plăcuți Lui a făcut posibil să sărut Sfânta Cruce ce se află în Camera Tezaurului de la Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. O experiență duhovnicească imposibil de zugrăvit în cuvinte.

[Ekaterina]

"Crucea este simbol al mantuirii, prin patimirea de bunavoie a omului dinafara pentru cel launtric, totul din dragoste pentru Hristos, Cel ce iubeste.

Crucea e nebunie pentru cei ce pier si putere a lui Dumnezeu pentru cei ce se mantuiesc (I Cor. 1:18). Zis-a Domnul: si cela ce nu va lua crucea sa si sa vie dupre Mine, nu este Mie vrednic” (Mat. 10:38). Crucile noastre sunt mici si usoare fata de Crucea Lui, deoarece fiecare dintre noi poarta crucea pentru pacatele sale, pe cand El a luat o Cruce neasemuit de grea pentru pacatele lumii intregi. De asta si spune: crucea sa, nu: crucea Mea". (Sfantul Nicolae Velimirovici)

[cristiboss56]

Sursa :
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1956.htm
Sfânta Cruce este simbolul făptuirii şi al participării libere a creştinului la Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, cinstita şi slăvita Cruce a fost aşezată în centrul Postului Mare, iar idiomelele Vecerniei şi Utreniei din întreaga săptămână sunt centrate pe tema Crucii, pe purtarea ei în toate zilele, pe urmarea lui Hristos şi bucuria de a învia împreună cu El. Această răstignire duhovnicească la care suntem chemaţi în Postul Mare priveşte două părţi esenţiale, precizează ieromonahul Makarios Simonopetritul, şi anume mortificarea poftelor trupeşti - dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos şi răstignirea minţii în rugăciune, urcuşul spre Dumnezeu în contemplaţie şi lupta împotriva oricărui gând pătimaş - dimensiunea verticală a Crucii lui Hristos. Însă cântările Triodului accentuează doar dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos, ca nu cumva cineva să se dedice celui de-al doilea aspect al răstignirii duhovniceşti înainte de a-l fi încheiat pe cel dintâi şi astfel să stârnească mânia lui Dumnezeu: „Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm ei, întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine...“ (prima stihiră de la Vecernia zilei de luni din săptămâna a patra a Postului Mare); „Să smerim patimile cele trupeşti, cu ferirea de mâncăruri şi cu urârea plăcerilor, şi lemnul Crucii cu credinţă să-l sărutăm...“ (a doua stihiră de la Vecernia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare); „Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele cele nemăsurate şi nu vreau să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu Crucea Ta dezlegând împietrirea mea...“ (stihira a doua de la Utrenia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare).

Prin mărginirea şi împlinirea dimensiunii orizontale a Crucii lui Hristos, creştinul participă autentic la Pătimirile Mântuitorului, chiar dacă este o participare parţială.
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1956.htm

[cristiboss56]

În fiecare an, la 7 mai, Biserica pomeneşte Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim. Sfântul Ierarh Chiril, Patriarhul Ierusalimului, descrie evenimentul din anul 351 într-o epistolă adresată împăratului Constanţiu.
Către Constantie, preabinecredinciosul împărat, despre semnul luminos al Crucii, arătat pe cer, care a fost văzut în Ierusalim în luna mai, ziua a şaptea", scria în salutare "Chiril, episcopul Ierusalimului", despre cele petrecute în anul 351. În timpul stăpânirii lui Constanţiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi al Faustei, o cruce a apărut pe cer, la Ierusalim, luminând timp de şapte zile. Patriarhul Chiril vesteşte împăratului, asigurându-l: "Scrisoarea aceasta, care nu are în ea măgulire, îţi face cunoscută vederea dumnezeiască ce s-a arătat pe cer; nu cuprinde cuvinte căutate ale artei oratorice, ci îţi dă mărturie despre adevărul cuvintelor dinainte rostite de Sfintele Evanghelii, la împlinirea acestor cuvinte".

Întrucât Constanţiu era împărat favorabil arienilor, ierarhul ierusalimitean încearcă, prin relatarea acestei minuni, să-l atragă spre dreapta-credinţă: "Aducem cu grabă la cunoştinţa credincioşiei tale minunea dumnezeiască a lucrurilor cereşti, ce s-a petrecut în Ierusalim în timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorinţa ca acum pentru întâia oară să vii de la necunoştinţă la cunoştinţa de Dumnezeu - căci tu ai atâta cunoştinţă de Dumnezeu, încât poţi, prin faptele şi gândurile tale credincioase, să înveţi şi pe alţii - ci cu gândul de a te întări în cele ce ştiai. ş...ţ Odată ce ai înţeles, prin minunea săvârşită în timpul domniei tale, că domnia ta este cu adevărat iubită de Dumnezeu".

"Minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer"

Pentru început, Sfântul Chiril aminteşte aflarea Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, tatăl şi bunica lui Constanţiu: "Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu şi de fericită pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsită cinstita cruce în Sfintele Locuri neştiute de nimeni, de cel care căuta în chip bun cucernicia". La mai puţin de jumătate de veac, "minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer: s-a arătat în Ierusalim semnul de biruinţă împotriva morţii, al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumină orbitoare".
Continuare:
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...1-b1-p1999.htm

Protosinghel Nicodim Mandita (1889 – 1975) – NU PUNETI SEMNUL CRUCII PE UNDE NIMERITI: covoare, dusumele, asternuturi, canapele …

Intregul articol :

http://saccsiv.wordpress.com/2013/09...turi-canapele/