Cum va relaxati si care sunt hobby-urile voastre?

[ioan89]

Salutare! O sa trec direct la subiect... Care ar trebui sa fie relatia unui crestin ortodox practicant cu momentele de relaxare si cu hobby-urile personale? Cum iti dai seama ca ai muncit prea mult si ca ai nevoie de o pauza si cum iti dai seama ca este vorba de lene si de trandavie?

Voi ce faceti cand simtiti ca nu mai puteti si cum va relaxati si cum va gasiti echilibrul intre munca/social/rugaciune/relaxare?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan89

Voi ce faceti cand simtiti ca nu mai puteti si cum va relaxati si cum va gasiti echilibrul intre munca/social/rugaciune/relaxare?

Iubite frate,

Mai intai, trebuie evitat de a separa lucrurile atat de mult. Nu putem fi crestini numai Duminica dimineata, nici avea optiune crestina numai in marile momente ale vietii noastre. Ora et labora!, roaga-te si lucreaza!, inseamna nu numai ca trebuie sa consacram timp pentru amandoua, ci si ca, mai ales in calitatea noastra de crestini care am primit vocatia spre laicat, bine este sa lucram rugandu-ne.
Practic, aceasta inseamna:
1) sa ne incepem lucrul cu o rugaciune.
Personal, plasez rugaciunea de dimineata la inceputul lucrului. Nu ma rog la trezire, fiindca sunt prea buimacit. Stiu ca sunt calugari care se roaga deindata ce se dau jos din pat, numai ca aceia nu sunt dependenti de cafea. In schimb, nu exista sa imi incep lucrul fara rugaciune. Este prima chestie pe care o fac odata ajuns la locul de munca, dupa ce imi schimb hainele de oras cu cele de lucru. Halatul meu este haina mea liturgica si ruga de dimineata e rugaciunea de la invesmantare.
2) sa lucram ca si cand ne-am ruga. Asta inseamna sa fim mereu in compania lui Isus, in prezenta lui in gandul nostru. Cand spunem "Dumnezeu este omniprezent" suntem tentati sa reproducem, papagaliceste, o propozitie luata din Catehism, din pacate fara a constientiza ce inseamna si ce implica asta pentru noi. Or, asta inseamna sa ma gandesc: oare Dumnezeu, care vede in clipa asta ce scriu, e multumit de cutare lucru pe care l-am scris ? Ce ar fi scris El ? Oare tot asa ar raspunde si El, in doi peri, celui care ar veni sa-i puna intrebari, sau ar incerca sa fie mai lamuritor ? Oare tot asa l-ar expedia pe acela in partibus, eventual de la Ana la Caiafa, sau ar incerca sa-i traseze un fagas mai concret si accesibil, capabil sa-l ajute ?

In felul acesta, cred, munca noastra devine rugaciune si drum spre imitatiunea lui Cristos. Este felul nostru, specific laicilor, de a-L lauda pe Domnul. Serviciul nostru (ori scoala, facultatea, dupa caz) devine spatiul nostru eclezial.

In fond, nu cu mult diferit stau lucrurile in privinta relaxarii. Cu deosebirea ca nu ma mai rog inainte de relaxare precum inainte de munca, in schimb caut uneori, la inceputul dupa-amiezii, sa ma relaxez rugandu-ma: in cazurile fericite, cand am timp, ma duc la o capela mica aflata la vreo 200 de metri de locul meu de munca si fac o devotiune. Lenea ma impiedica sa o fac mai des si cu anumita ritmicitate, asa cum mi-am propus (lunea si joia), dar, de cate ori inving aceasta lene spirituala, sunt multumit si fericit dupa aceea. E cam ca si cu supa. Nu prea imi vine sa mananc (sa beau ?) supa, dar de cate ori inving aceasta retinere ma mir, intrebandu-ma singur: oare de ce supa asta, asa de buna, nu face parte mai des din meniul meu ?

Personal, hobby-ul meu social principal este jocul de bridge. Nici acolo nu vreau sa fiu singur, fara Cristos. Oare e multumit ca i-am dat partenerului cu cartile in cap, certandu-l "cat de idiot poti sa fii ca sa nu vezi, la timp, amenintarea acestei pozitii ?" Fara indoiala ca nu, fiindca El nu ar fi facut un asemenea lucru. Dimpotriva, El mi-a spus sa nu il aseman pe fratele meu cu vreun dobitoc. Asta inseamna ca trebuie sa imi cer iertare si sa fiu mai atent la erorile mele in timpul jocului decat la erorile lui.

In Cristos, Domnul nostru,
M.D.