Cum ne vindecam de durerea sufletului care este cea mai mare si grea durere

[AlinB]

"De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim."

[flying]

În prealabil postat de AlinB

"De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim."

Te referi la Sf. Nascatoare de Dumnezeu?

[aubergine]

În prealabil postat de AlinB

Daca vrei tu sa fii contraexemplul, eu zic sa mai asteptam si alte pareri :)

Si in plus, nu am dat de la mine:

"Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea."

Hahaha, v-ati scos! În orice caz, pe Mântuitor nu l-am auzit să zică vreo răutate de acest fel, și eu judec ca pe El trebuie să îl urmam.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

Toate durerile lumesti, fara exceptie, au o singura cauza comuna - faptul ca noi concepem fenomenele si experientele noastre exagerat de concrete.

Cand toate sunt, de fapt, ca fumul, ca o simpla rafala de vant, ca o licarire pe luciul apei.

Aceasta "agatare" cognitiva de parametrii existentiali (eroare simultana de conceptie-perceptie) ne condamna la suferinta - este pur si simplu miezul adanc al suferintei, samanta din care rasare.

Pana nu intelegem ca realitatea este de fapt transparenta si cat de frumoasa este aceasta claritate atotprezenta - omul va rataci din zbucium in zbucium agatandu-se de propriile iluzii.

Aceasta eroare de perceptie face ca toate placerile noastre sa potenteze de fapt experientele unor dureri si mai mari. Totul este inselator cand traim in eroare.

[delia31]

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

Florentina, imi pare rau ca te simti asa necajita si indurerata. Nu vreau deloc sa fiu insensibila, da’ din ce-mi amintesc eu, ai mai pus pe forum cam aceleasi intrebari ca in acest nou topic.

Si daca nu ma-nsel, imi aduc vag aminte, parca zicea cineva ca ai mai avut si alte conturi, evident, aceleasi probleme.

Am vazut ca ai deschis 49 de topicuri, variatiuni pe aceeasi tema, necazuri in familie, ghinion in viata, anxietate, relatie proasta cu propriul copil, sot cu probleme, parinti bolnavi, teama insuportabila ca vor muri si altele.

N-am citit acele 49 de topicuri, dar e ceva aici care ma face sa te intreb ce anume din cele recomandate pana acum pe celelalte 49 topicuri, ai pus concret in aplicare? Ce a mers si ce n-a mers?

Ai reusit sa mergi la un psiholog, medic? Ce te-a sfatuit in legatura cu anxietatea? Iei medicamente? Dar la un preot, sa te spovedesti constant, ai ajuns?

Dar celelalte: maslu, rugaciune, post, petrecere timp de calitate cu copilul?
Ai citit ceva carti de parenting, sa intelegi mai bine cum e cu relatia cu copilul?

Carti duhovnicesti sau articole online despre anxietate, diversele probleme de familie etc., scrise pe-ntelesul tuturor, ai citit macar cate ceva?

Ce ai incercat din toate astea, cat de cat dupa puteri, dar n-ai simtit nici macar o mangaiere in necazuri? Ca mie mi-e clar ca ai nevoie de ajutor de specialitate, fata catre fata in primul rand, mai mult decat sa-si tot dea altii cu parerea pe net.

De innebunit nu se innebuneste din cauza ca nu-i casatorita surioara. Cauzele sunt altele si ai nevoie de terapie. Dar mai ales de credinta ca doar ramanand cu Hristos, toate necazurile si suferintele se pot indura altfel. Atat de altfel, incat nici nu mai par necazuri.

Cat despre insuportabila angoasa legata de moartea celor dragi, grija ta si a lor, ar trebui sa fie sa nu moara nespovediti si neimpartasiti, ca de murit, oricum toti murim. Nu sa contempli paralizata de frica drobul de sare de pe policioara. Te cred cand zici ca e greu, de aceea spun ca ai nevoie de ajutor de specialitate.

Roaga-te mult si citeste constant din Evanghelie si vei afla multa nadejde acolo. Vei intelege din ea ca moartea celor ce se straduiesc sa-L aiba pe Hristos, n-are de ce sa te copleseasca pana la a simti ca innebunesti, fiindca moartea lor e doar o mutare dintr-o parte in alta si Dumnezeu e cel ce poarta de grija.

Dar pentru asta, straduieste-te si tu si parintii tai sa va spovediti cat de des, sa va impartasiti, sa va rugati ca atunci cand se muta de aici, sa se mute in mâna lui Dumnezeu. Si bucurie mai mare ca asta, nu se afla in cer si pe pamant.

Modul acesta anxios de a simti distorsionat, exagerat si in negru toate intamplarile si neajunsurile vietii drept catastrofe, asta e ceea ce ne imbolnaveste si ne face sa ne pierdem mintile daca nu ne tinem strans, cu toata insistenta de Hristos.

În prealabil postat de flying

Te referi la Sf. Nascatoare de Dumnezeu?

Stupid si provocator, ca intotdeauna.

[AlinB]

Cate indignare ...fara o idee macar cine e autorul citatului

Oricum, era pentru alt topic.

În prealabil postat de florentina2014

Cum ne vindecam durerea sufletului care ne doboara?E cea mai crunta durere,cu greu fac fata cateodata simt ca innebunesc nu stiu de unde mai sunt "in viata"....cum imi vindec sufletul trist si umilit,cum sa il alin..cu tatic bolnav,cu mama bolnava,,,cu surioara la o varsta necasatorita si fara familie,,,cu faptul ca tatal meu nu imi cunoaste casa desi stam la cateva blocuri,,cu faptul ca sotul e rece si nu accepta prietenii,familia mea in casa,,,nu avem prieteni sa vorbim sa avem o relatie frumoasa,nu ne calca nimeni pragul,nici noi nu mergem la nimeni,nu la frati,cuumnati,cumnate mai ales la parinti,,,sotul meu e mai rece,mai retras,,,,,cum sa fac fata acestor dureri?Cum? :9 Eu bolnava... offfff............

Incearca sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru toate si, pentru rabdarea ta, vei avea folos duhovnicesc din toate. Mai exact, pune ispitele la treaba in favoarea ta. Nu-i da loc necuratului, prin deznadejde! Daca sotul e mai retras, ia carti duhovnicesti si citeste-le in liniste. Si multumeste lui Dumnezeu. Daca ar fi prea sociabil, poate ar fi mai rau. Daca esti bolnava, incearca tratamente naturiste, mai ieftine, multumeste lui Dumnezeu si pentru boala. Starea sanatatii fizice s-ar puteasa ramana la fel, dar vei privi boala cu alti ochi. Deznadejdea este un foarte mare pacat. Daca ai citi ,,Patericul egiptean", ai gasi multe pilde care te-ar intari duhovnicește.

Daca vrem slava de la oameni, ne lipsim ce slava de la Dumnezeu. Daca sora e necasatorita, stie Dumnezeu dece e asa. Simplifica-ti viata si nu te mai incarca cu problemele altora. Altii au necazuri mai mari. Citeste despre Iov. Cand a pierdut totul, a spus: ,,Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat. Cum ai fi reactionat daca te vedeai fara familie, saraca, pe o movila de gunoi?

Familia ta nu e perfecta, dar ea exista. Roaga-te pentru ea. Cu ea, asa cum este, te vei mantui. Accent pe spovedania păcatelor proprii, pentru a putea lupta cu mandria.

[Daca sotul e mai retras, ia carti duhovnicesti...]

.....:)))

[Daca esti bolnava, incearca tratamente naturiste, mai ieftine...]
......:)))

[Simplifica-ti viata...]

.....:))?????

[Familia ta nu e perfecta, dar ea exista.]
.....:)))))

[Accent pe spovedania păcatelor proprii...]
......:))) Spovedeste doar secundar pacatele altora...:))))))

[gpalama]

În prealabil postat de florentina2014

Sunt intru tot de acord!Tata are ciroza..a inceput sa se umfle in burta,nu vrea sa mearga la medic...ma doare tare pentru el...pari tii au pana in 55 de ani,nu sunt batrani...ma dor tare mult suferintele lor...vreau sa ii ajut..adevarat ca nu ma gandesc la mine..decat pe ultimul loc...nu prea pot discuta cu sotul...are fixuri...nu vrea si pace...cateodata nu mai am putere nici macar sa ma rog.....

Florentina toti gresim acelasi lucru si nu ne dam seama:
luam in sufletul nostru toate greutatile altora, boli, necazuri, dureri.

Si ne coplesesc toate durerile astea si intram in depresie.
Te rog eu du-te in fata icoanei si uita-te bine la icoana.
Si spune asa de cate ori poti:
"De azi inainte o sa am mai multa credinta in Tine, Doamne Iisuse Hristoase in mana caruia sunt toate necazurile si grijile si durerile noastre pentru care ne rugam Tie."

Si uita de toate grijile si tine in sufletul tau doar ce trebuie tinut.
Vorba Domnului: "te ingrijesti de multe Marto, dar de cele ce trebuie nu te ingrijesti".
Mai lasa grijile lumii, ca nu sunt toate ale tale, are grija Hristos de ele.

Elibereaza sufletul tau de TOT. Curata-l de toate grijile care nu sunt ale tale.

Trebuie sa-i iubim, sa-i ajutam pe ceilalti, dar nu putem sa-i purtam in spate ca pe pietrele de moara, ca pe o povara pentru ca nu rezolvam nimic asa.