Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 21.09.2010, 01:27:07
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit Poveste de noapte buna

dedicatie pt. Mtcrysty17
''Dumnezeu, pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca''

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

be blessed MtCrysty si lasa-L pe Hristos sa-ti talcuiasca El ce se castiga cand ceva se pierde si ce se pierde cand ceva se castiga.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 21.09.2010, 01:52:55
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Către jumătatea secolului al V-lea, în Cartagina trăia o fecioară, creștină de neam nobil, pe numele ei Iulia. Dar nenorocirea a lovit orașul ei, care a fost cucerit de păgâni, astfel încât Iulia a căzut în sclavie. Stăpânul care a cumpărat-o era încântat de virtuțile ei. Puținul timp rămas printre obligațiile ei de sclavă, și-l petrecea în rugăciune și în lectura dumnezeieștii învățături. Dar într-o zi, stăpânul ei a plecat într-o călătorie cu toată casa lui spre Galia (actuala Franță). Ajunși în Corsica, a aruncat ancora, acolo fiind o sărbătoare păgână. Dar Iulia nu a vrut să ia parte la acea serbare. Guvernatorul insulei a întrebat cine este femeia care îndrăznește să insulte pe idolii lui. Stăpânul ei i-a răspuns că este creștină, că nu o poate determina să participe și, având în rest o purtare perfectă, nu știe în ce fel ar putea-o pedepsi. Atunci guvernatorul i-a propus un schimb, prin care ar urma să-i dea patru sclave în locul Iuliei. Dar stăpânul ei a declinat oferta, spunând că nici patru sclave nu ar putea face mai bine munca pe care o făcea Iulia și nu l-ar putea servi cu mai multă tragere de inimă. Văzând acest lucru, gruvernatorul i-a spus Iuliei că este gata să plătească prețul răscumpărării ei dacă va jertfi idolilor. Iulia a refuzat, spunând că are exact atâta libertate cât să poată să Îl servească pe adevăratul ei stăpân, Isus Cristos. Atunci guvernatorul, într-un acces de furie, a poruncit să-i fie zdrobită fața, să i se smulgă părul din cap, după care să fie omorâtă pe cruce, precum “zeul” ei. Astfel, Iulia a luat cununa muceniciei, găsind nu libertatea oamenilor, ci adevărata libertate.

Sfântă Iulia, roagă-te pentru noi !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #3  
Vechi 21.09.2010, 09:52:12
Mtcrysty17's Avatar
Mtcrysty17 Mtcrysty17 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.04.2010
Locație: gorj
Religia: Ortodox
Mesaje: 472
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Mtcrysty17
Implicit

Va multumesc din suflet pentru aceste invataturi, vad ca mai exista ingeri printre oameni. mi-ati dat serios de gandit. in curand o sa incerc sa plec la o manastire, in cautarea Lui. sper doar ca nu o sa se ascunda de mine. deznadejdea e foarte mare, niciodata nu m-am simtit asa rau fara El, dar sunt atat de dezamagit. toti spun ca atunci cand ceri si nu primesti este voia Lui, ca nu ai nevoie momentan.
__________________
NIHIL SINE DEO!

Bucura-te Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!!!

Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!
Reply With Quote
  #4  
Vechi 21.09.2010, 10:01:18
Scotianul
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Scrisoare de la Dumnezeu

"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."
Reply With Quote
  #5  
Vechi 21.09.2010, 22:24:05
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Smile

Citat:
În prealabil postat de Scotianul Vezi mesajul
"-M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata. Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea atent cum sa-ti aranjezi cravata in oglinda.M-am dat la o parte ca sa nu te deranjez.Prea ocupat erai si cand ai iesit din casa pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, ca am surprins pentru tine cerul in culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.In definitiv in ziar se spuneau lucruri mai interesante.Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum ziua era, inca, lunga.Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.Radeai si m-am bucurat ca erai vesel desi eram trist.Dar nu am lasat ca tu sa vezi asta.Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.Poate iti era foarte foame dar nu m-am suparat ca nu m-ai chemat si pe Mine la masa.Poate era prea putina mincare dar Eu nu mincare vroiam.Am tacut si am vegheat sa mincati in pace.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...ai tras perdeaua plictisit si ti-ai intrebat sotia daca a auzit cumva cum va fi vremea maine.

Dar nu conteaza.Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata.Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin timp din timpul daruit tie.

Ai o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos.Al tau , Dumnezeu."
Asa este, ne preocupa amanuntele din viata noastra si uitam de Cel care ne-a daruit totul.Fie ca macar prin tot ce facem bine in viata, fie ca prin binele facut celor din jur- daca avem putinta sa o facem, sa-I dam un semn de iubire lui Dumnezeu!
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 22.10.2010, 00:53:27
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit dedicatie pentru Doriana si nu numai...

o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 23.10.2010, 23:41:20
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Citat:
În prealabil postat de delia31 Vezi mesajul
o povestioara cu talc

"O familie a plecat intr-o excursie intr-o tara straina. Inainte de a se intoarce, s-au gandit sa cumpare ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie.

Amandurora le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai.
Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat:"Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos."
In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: "Voi nu puteti sa intelegeti.
Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri iar eu am strigat: "Nu face asta!","Nu-mi place!"
"Lasa-ma in pace,"
dar el a zambit doar si a spus cu blandete:"Inca nu!"
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. "Opreste!" Ametesc! O sa-mi fie rau!" am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit:"Inca nu." M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa ..
"Ajutor! Scoate-ma de aici!" Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta:"Inca nu." Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie m-a scos afara si m-a pus pe raft... am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine!" Ei, asa este mult mai bine" m-am gandit. Dar, dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot. mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. "O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!"
EL doar a dat din cap si a spus: "Inca nu!"

Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am, insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma:"Oare ce are de gand sa-mi mai faca?"

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus:"Uita-te la tine." Si m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!
El a vorbit bland: " Vreau sa tii minte, stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar, daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar, daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar, daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine."

Morala:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta si sfanta SA voie.

Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.
Pot sa ma folosesc si eu de aceasta povestioara? Macar ca-s lut din cela negru rau...?
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 25.10.2010, 00:57:05
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Nu exista lut rau, draga Maris, doar nefinisat sau care nu vrea sa se lase finisat de Olar. Cat suntem in viata, nimeni nu-i scutit de teste prin care putem colabora sau nu cu Olarul si prin care Ii permitem sa ne modeleze sau nu. Aurul zace sub murdaria de deasupra si doar focul suferintelor si incercarilor poate arde zgura de pe el iar lacrimile sa dilueze raul si sa ne curete. Daca suntem multumiti cu starea noastra jalnica si de plans, nu-L vom lasa pe Olar nici macar sa ne spuna cam ce ganduri are El cu noi.
Povestea e valabila pentru oricine dar pt. tine am una in ton cu semnatura ta:

„Doi bărbați bolnavi, imobilizați la pat, împărțeau aceeași cameră de spital. Unuia dintre ei i se permitea să stea zilnic rezemat pe o pernă, câte o oră, pentru a ajuta drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziționat în dreptul singurei ferestre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziție culcată și îi era inaccesibilă priveliștea pe care o putea oferi unica fereastră.

Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Și vorbeau toată ziua: despre credință, despre soțiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar și despre locurile în care își petreceau vacanța. În fiecare după-amiază, cel căruia i se permitea să stea rezemat, îi descria celuilalt ce vede afară.

Omul ce nu putea privi pe fereastră era tare fericit pentru ora aceea din zi când i se descria, de către colegul său, amănunțit, ce se întâmplă în afara spitalului. Nădejdea sa de însănătoșire creștea și căpăta speranță datorită acestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un lac minunat. O mulțime de rațe sălbatice și lebede își găsiseră cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând pe apă bărcuțe în miniatură. Tineri și bătrâni se plimbau voioși, admirând florile în toate culorile curcubeului ce creșteau din belșug în parc. Copacii seculari mărgineau aleile iar pe cer se vedeau păsări în feeria zborului.

Omul de la fereastră povestea cu voce domoală și cu detalii minuțioase tot ce vedea. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând ochii și imaginându-și toate scenele. Într-o după-amiază călduță, omul de la fereastră povesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deși vecinul de cameră nu putea auzi muzica, reușea să-și imagineze costumele, carele alegorice și caii împodobiți. Altădată povesti de o procesiune religioasă ce o vedea pornind de la biserica din apropiere.

Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidios pe șansa celuilalt de a se bucura de priveliștea de afară. Aprecia efortul celui de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar și-ar fi dorit să fie el cel care putea admira priveliștea.

Într-o dimineață, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la fereastră murise liniștit în somn. Cu tristețe, chemă brancardierii să ia trupul neînsuflețit.

Curând după aceea, bolnavul ce tânjise după patul de lângă geam se transferă în locul pe care și-l dorise atâta. Încet și cu mare greutate bolnavul nostru reuși să se proptească într-un cot și să arunce o privire afară.

În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera și o întrebă:
- Cum se face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc cu un lac și îmi descria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumusețe și dragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?

Sora îi răspunse surprinsă:
- Vai! Nu știați că vechiul dumneavoastră coleg de cameră era orb? Nu putea să vadă nici măcar zidul, darămite altceva. Apoi adăugă: Poate că voia să vă încurajeze sa nu deznadajduiti si sa va gasiti motivatia launtrica de a lupta pt. viata.”
Reply With Quote
  #9  
Vechi 25.10.2010, 01:12:01
icamilin's Avatar
icamilin icamilin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 05.05.2007
Locație: Timisoara Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 737
Implicit Minunate pilde!

Nu-mi vine sa cred ca azi cand ma incearca niste sentimente de deznadejde, cand simt ca totul de darama in jurul meu sa realizez ca aceste pilde mi-au dat foarte mult de gandit.
Primesc raspuns la gandurile mele, mi se certifica ceea ce stiam de fapt, ca unele evenimente rele prin care trecem pot fi de fapt bune si invers.
Depinde cand constientizam. De-as putea sa nu cartesc, sa nu ma mai simt o victima voi castiga foarte mult duhovniceste.
Am inca mult de lucru la capitolul: RUGACIUNE, SMERENIE...
__________________
" Fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos "
Reply With Quote
  #10  
Vechi 25.10.2010, 02:24:31
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.742
Implicit

Citat:
În prealabil postat de icamilin Vezi mesajul
Nu-mi vine sa cred ca azi cand ma incearca niste sentimente de deznadejde, cand simt ca totul de darama in jurul meu sa realizez ca aceste pilde mi-au dat foarte mult de gandit.
Primesc raspuns la gandurile mele, mi se certifica ceea ce stiam de fapt, ca unele evenimente rele prin care trecem pot fi de fapt bune si invers.
Depinde cand constientizam. De-as putea sa nu cartesc, sa nu ma mai simt o victima voi castiga foarte mult duhovniceste.
Am inca mult de lucru la capitolul: RUGACIUNE, SMERENIE...

draga Icamilin
cine crezi ca n-are de lucru la capitolul asta? tu macar ai pus inceput...
Orice necaz durează pana ii întelegem mesajul de cele mai multe ori paradoxal, scandalos chiar: binecuvantare deghizata in blestem. Dureaza pana cand cuvintele ajung de la minte la inima. Pana cand intelegem ca tot ce ni se intampla are un rost, o noima, un invelis amar pana dai de miezul dulce, un inteles acum si alt inteles mai tarziu.
Rational, teoretic toti stim ca drumul spre mormantul gol, spre propria noastra inviere trece neaparat prin Golgota jertfei. Dar pana nu experimentam pe viu intr-un fel sau altul drama lui "Eli, Eli lama sabahtani", sufletul se amageste singur in confortul opac si insipid al autosuficientei si nu stie cum sa capete ce-i lipseste. Jertfa lui Hristos n-are pe ce sa se "sudeze" (ca sa-l citez pe MariS) decat pe jertfa asumata a fiecaruia dintre noi.

iti recomand un film profund despre taina suferintei si cum iadul inchisorii devine poarta care rai, prin credinta : "Binecuvantata fii inchisoare", ecranizare dupa romanul autobiografic "Bénie sois-tu, prison" al scriitoarei Nicole Valery Grossu, victima a inchisorilor comuniste.

cateva fragmente din carte aici:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Nico...rossu.htm#frag

si aici o scurta prezentare incitanta realizata de criticul de film Elena Dulgheru
http://www.nistea.com/media/film/inchisoare-film.htm
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Noapte buna ,va iubesc iustin10 Generalitati 38 07.11.2010 03:04:21
Se schimba ora la noapte florinbrasov0 Generalitati 8 31.10.2010 22:53:35
rugaciune ptu alungarea diavolilor... la miez de noapte gheorghie Rugaciuni 6 28.07.2010 17:26:31
Spaima de asta noapte clementia Generalitati 21 09.10.2009 12:05:13
Poveste din Rai silverstar Generalitati 6 22.01.2007 22:14:26