Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2012, 22:24:17
Ekaterina's Avatar
Ekaterina Ekaterina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.03.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.286
Implicit Plansul

O alta intelegere a plansului. Un fragment din romanul Fuga spre campul cu ciori – amintiri dintr-o copilarie ateista, Parintele Savatie Bastovoi.

"Plansul este la fel de firesc ca si rasul. Cred ca ar trebui sa plangem cel putin la fel de des precum radem. La un moment dat oamenii au inceput sa considere plansul ceva rusinos, o expresie a slabiciunii. Dar e la fel de adevarat ca si rasul poate trada o slabiciune. Ma gandesc ca Prorocul David, care era un ostas neinfricat, plangea de multe ori, marturisind ca pana si asternutul si-l uda cu lacrimi. Desigur era o alta lume. Astazi barbatii nu mai poarta razboaie, nu mai strabat paduri in cautarea vanatului, nu mai sunt amenintati de animalele salbatice, de stihii, in schimb nu plang. Aceasta incapacitate de a plange pare sa fie singura calitate a barbatilor de azi. (...)

Sunt oameni care au plansul in interior. Acestia sunt cei mai frumosi oameni de pe pamant. Acest plans launtric nu are in el nimic din tristetea si apasarea oamenilor neimpliniti sau loviti de vreo suferinta. Acest plans launtric este ca o lumina de dimineata care strabate prin ceata. Acestia sunt oamenii pe care ii iubesti fara sa stii de ce si revii la ei pentru ca amintirea lor nu te paraseste. Nu este o mai mare bucurie in viata decat aceea de a intalni un astfel de om. Desi ei pot trece neobservati. Pentru a-i recunoaste trebuie ca si tu sa fi plans macar odata in viata, sa plangi de-adevaratelea.

Sunt atatea lacrimi in lume care se varsa necontenit. Lacrimile suferintei curg sub luminile reclamelor, in orasele mari, in bai, in asternuturi, in masini. Rasuna atatea racnete de durere, atatea suspine, dincolo de buletinele de stiri, dincolo de talk show-urile televizate, dincolo de vacarmul cluburilor de noapte. Intreaga noastra civilizatie cu noile ei tehnologii care se intrec una pe alta este indreptata sa ascunda acest plans, sa ne faca sa credem ca plansul nu exista. Dar lacrimile se varsa necontenit si o gramada de oameni isi traiesc adevarata conditie, aflandu-se in cele mai sincere, cele mai sfasietoare momente ale vietii lor, in timp ce noi ne cufundam in nesimtire.

Si doar atunci cand suferinta da buzna in viata noastra, doar atunci perdeaua indiferentei cade de pe fata lumii. Lumea apare asa cum e ea, cu raul si cu binele ei. Iar deasupra ei, abia atunci, se vede Dumnezeu. Lumina iubirii lui Dumnezeu nu poate fi vazuta decat prin lacrimi, altfel ea ne-ar orbi."
Reply With Quote
  #2  
Vechi 08.04.2014, 20:35:32
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Căutam un topic pentru câteva întrebări/ dileme... și m-am oprit la acesta, ignorat până acum...

Întrebările mele au oarecare legătură cu plânsul, dar nu se limitează la asta.

Sunt unii oameni, mai sensibili, mai loviți de greutățile vieții... care ajung (poate mai mult decât la început) să aibă mare milă pentru năpăstuiți, pentru nedreptățiți, pentru bolnavi, pentru săraci, dar și pentru pagube personale... pentru animale moarte, de ex... Ei își accentuează tristețea, regretele, tot gândindu-se la situațiile respective, uneori tragice, alteori nedrepte etc. Eu mă gândesc că mai de folos ar fi să își pună nădejdea în Dumnezeu, să încerce să găsească soluții... creștine... nu să se lupte cu morile de vânt și să deplângă nedreptatea din lume.

Cazurile pe care le am eu în gând sunt mai degrabă oameni care se victimizează, rar ajută pe cineva dezinteresat, plâng mai mult de mila lor...

Eu știu că plânsul face bine, chiar atunci când vine fără să știi exact pentru ce... Ca să nu mai vorbim de plânsul pentru păcate...

Dar mă întreb, să fi ajuns eu atât de împietrită încât să nu îi înțeleg pe acești oameni? Să nu pot... cum se zice, să plâng cu ei? De fapt chiar îmi vine să plâng, dar nu pentru aceleași motive, ci pentru că mie mi se pare că nu au credință, nu au nădejde... se luptă prea mult pentru această lume și pentru această viață din lume...

Voi ce părere aveți?
Reply With Quote
  #3  
Vechi 08.04.2014, 22:33:53
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Căutam un topic pentru câteva întrebări/ dileme... și m-am oprit la acesta, ignorat până acum...

Întrebările mele au oarecare legătură cu plânsul, dar nu se limitează la asta.

Sunt unii oameni, mai sensibili, mai loviți de greutățile vieții... care ajung (poate mai mult decât la început) să aibă mare milă pentru năpăstuiți, pentru nedreptățiți, pentru bolnavi, pentru săraci, dar și pentru pagube personale... pentru animale moarte, de ex... Ei își accentuează tristețea, regretele, tot gândindu-se la situațiile respective, uneori tragice, alteori nedrepte etc. Eu mă gândesc că mai de folos ar fi să își pună nădejdea în Dumnezeu, să încerce să găsească soluții... creștine... nu să se lupte cu morile de vânt și să deplângă nedreptatea din lume.

Cazurile pe care le am eu în gând sunt mai degrabă oameni care se victimizează, rar ajută pe cineva dezinteresat, plâng mai mult de mila lor...

Eu știu că plânsul face bine, chiar atunci când vine fără să știi exact pentru ce... Ca să nu mai vorbim de plânsul pentru păcate...

Dar mă întreb, să fi ajuns eu atât de împietrită încât să nu îi înțeleg pe acești oameni? Să nu pot... cum se zice, să plâng cu ei? De fapt chiar îmi vine să plâng, dar nu pentru aceleași motive, ci pentru că mie mi se pare că nu au credință, nu au nădejde... se luptă prea mult pentru această lume și pentru această viață din lume...

Voi ce părere aveți?

Plansul la care se face referinta este un plans launtric luminos, cu dulceata, racoare si multa alinare.

Este luminos pentru ca uneste doua vederi/intelegeri corecte: frumusetea desavarsita si starea cazuta.

Perceptia frumusetii este nascatoare de iubire.

Iubirea care percepe suferinta, este nascatoare fie de compasiune in cazul altora si de "nevrednicie plina de speranta implinirii iubirii" in cazul propriului sine raportat la dumnezeire.

Acest plans care ramane cu noi, care isi picura lumina lina inlauntrul nostru, este semn ca a fost gasita comoara ascunsa in tarina.

Inceputul acestui plans este vederea frumusetii Lui Dumnezeu si a frumusetii omului inainte de cadere. Iar curgerea lacrimilor launtrice este dezlegata de contemplatia starii noastre cazute.
__________________

Reply With Quote
  #4  
Vechi 08.04.2014, 22:45:55
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Florin, apreciez că mi-ai răspuns, deși recunosc că trebuie să citesc de mai multe ori ca să pricep...

Aș fi fost interesată și de păreri mai concrete.

Îți mulțumesc oricum!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 09.04.2014, 00:17:29
florin.oltean75's Avatar
florin.oltean75 florin.oltean75 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.933
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Florin, apreciez că mi-ai răspuns, deși recunosc că trebuie să citesc de mai multe ori ca să pricep...

Aș fi fost interesată și de păreri mai concrete.

Îți mulțumesc oricum!

Plansul lumii este un plans intunecat. Pentru ca nu are in el credinta, nu are vederea frumusetii si puterii Lui Dumnezeu.

Plansul lumii nu este linistitor, nu are mangaiere in el.

Este un plans al neimplinirii poftelor.

Este un plans al iubirii de sine, nu al iubirii de oameni si Dumnezeu.

Este deja o culegere a ceea ce a fost semanat rau. Este o forma de suferinta manifesta.

Plansul credinciosului nu este plansul lumii.

Plansul credinciosului izvoraste din credinta si dragoste curata. Este luminos si rugator cu mare putere. Este miezul de foc al rugaciunii.

Credinciosul plange pentru toata faptura, nu de dragul jelirii insasi, ci pentru ca acest plans "se roaga cu suspine negraite".

"Nu plang impreuna cu tine care iti plangi de mila,
ci plang din dragoste pentru tine, cu lacrimi care se roaga cu putere pentru tine.
"
__________________


Last edited by florin.oltean75; 09.04.2014 at 00:28:55.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 09.04.2014, 06:48:35
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75 Vezi mesajul
Plansul lumii este un plans intunecat. Pentru ca nu are in el credinta, nu are vederea frumusetii si puterii Lui Dumnezeu.

Plansul lumii nu este linistitor, nu are mangaiere in el.

Este un plans al neimplinirii poftelor.

Este un plans al iubirii de sine, nu al iubirii de oameni si Dumnezeu.

Este deja o culegere a ceea ce a fost semanat rau. Este o forma de suferinta manifesta.

Plansul credinciosului nu este plansul lumii.

Plansul credinciosului izvoraste din credinta si dragoste curata. Este luminos si rugator cu mare putere. Este miezul de foc al rugaciunii.

Credinciosul plange pentru toata faptura, nu de dragul jelirii insasi, ci pentru ca acest plans "se roaga cu suspine negraite".

"Nu plang impreuna cu tine care iti plangi de mila,
ci plang din dragoste pentru tine, cu lacrimi care se roaga cu putere pentru tine.
"
Acum înțeleg. Mulțumesc. Doamne ajută!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Rugaciunea si plansul Silencer Generalitati 46 23.01.2011 13:54:15
Plansul de neinteles fraxinus Intrebari utilizatori 1 22.09.2010 22:10:52