Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Stiri, actualitati, anunturi
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #221  
Vechi 31.03.2016, 17:36:43
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.003
Implicit Tămâie și praf de pușcă – miresmele Liturghiei din Siria și Irak

„Încă aducem Ție această slujire cuvântătoare și fără de sânge și te chemăm și te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite pe Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea acesta, Cinstitul Trup al Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstitul Sânge al Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin.” Acesta este miezul, momentul în care preotul își pleacă genunchii, pe cei fizici și pe cei ai inimii – Epicleza euharistică sau rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt peste pâinea și vinul așezate pe dumnezeiescul Altar. Prezența lui Hristos, în sensul deplin al cuvântului, se realizează prin minunea care se săvârșește în fiecare dumnezeiască Liturghie, sub ochii noștri, ai credincioșilor – prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Mântuitorului.
Este momentul care schimbă lumea. Acel „peste noi” reprezintă rugăciunea Bisericii pentru întreaga lume, așa cum o percepem fiecare, deși în sens restrâns se referă la comunitatea prezentă în biserică la acel moment. Pentru că dumnezeiasca Liturghie unește. Unește oameni și comunități.
Când noi, creștinii, ne bucurăm de liniștea și bucuria venirii Duhului Sfânt la momentul epiclezei, spune Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient în cuvântul său de la Buna Vestire, „să avem conștiința că sunt biserici în care venirea Duhului Sfânt este cu multe lacrimi. Cu multă durere”.
Abdeslam. Barakaoui. Atentate. Stat Islamic. Marea Moschee. Sunt cuvinte care sperie pe orice european. Panică, fum și teroare. Toate statisticile arată că Europa este într-una dintre cele mai învolburate perioade din istoria recentă. Dar cui îi mai pasă de statistici, atunci când ne gândim că suntem victimele acestui război declarat bătrânului continent?... Și, totuși, în Europa și în bisericile noastre, viața continuă liniștită.
Mesaj în Mosul - „Acest om a fost potrivnic musulmanilor”
Situația în care își desfășoară viața de zi cu zi creștinii din Siria și din Irak este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. În zonele ocupate din Siria, mulți dintre creștini și-au abandonat casele, migrând în Liban sau Europa. Dar, nu toți au plecat. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Veștile care vin din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima mărturie aparține unui copil armean, locuitor al unui sat ocupat din nordul Siriei, care a reușit să evadeze din mâinile soldaților jihadiști. Mărturia prezentată de cotidianul Al Jazeera este cutremurătoare: „Pe noi, copiii creștini, ne foloseau ca să-și satisfacă plăcerile sau să probeze armamentul nou. Ne obligau să mergem de cinci ori pe zi la moschee. Când mergeam spre rugăciune încolonați, am văzut capete tăiate, puse pe un gard de piatră. Apoi, de Ramadam, am văzut un tânăr care nu a respectat postul lor, pe care l-au răstignit timp de trei zile. Am văzut și o femeie ucisă cu pietre...”.
Da, în anul 2016! Erau creștini răstigniți, întocmai ca Mântuitorul nostru! Cu lejeritate, un grup jihadist fundamentalist a revendicat răstignirea a doi creștini sirieni. Pe una dintre Cruci era pusă și vina: „Acest om a fost potrivnic musulmanilor”. Adică, a urmat până la capăt lui Hristos!
Situația prin care trece creștinismul din Siria și Irak este critică. În doar trei ani de război civil, 100.000 de oameni au fost uciși, conform statisticilor ONU. În realitate, numărul aproape se dublează. Toate acestea sunt doar o fărâmă din ceea ce se petrece sub ochii noștri, în anul 2016, într-o lume care acordă asistență juridică și socială până și animalelor de companie. Frații din Siria și din Irak nu speră la o viață mai bună, ci doar la dreptul la viață – un sentiment pe care noi, occidentalii, l-am uitat de mult timp.
Tămâie și praf de pușcă
Una dintre pietrele prețioase din lada de comori arhitectonice ale Siriei este mănăstirea Saydnaya. Acest loc este numit „inima în care pulsează creștinismul sirian”. De fapt, este un oraș de biserici. Sau mai bine zis, a fost. Existau nu mai puțin de 40 de Sfinte Altare. Rugăciune, frumusețe, arhitectură, istorie și ruine... Un loc în care creștinii s-au rugat de 1500 de ani, un loc în care femeile musulmane veneau și ele, pentru a rămâne însărcinate.
Așa cum informează agenția de presă rusă ITAR-TASS, citând surse locale, în dimineața zilei de 27 septembrie 2013, rebelii au devastat mai multe sfinte altare, au furat obiecte bisericești și au bătut maicile viețuitoare de la Saydnaya. Mănăstirea a fost arestată în sensul propriu al cuvântului. Fără alimente și apă, fără electricitate, fără căi de comunicare, fără cele necesare vieții, maicile de aici au îndurat. Astăzi este ruină la Saydnaya, însă maicile nu au plecat și nici nu au intenția de a pleca, pentru că se află acasă!
Peste graniță, în Irakul devastat, mănăstirea Sfintei Ecaterina se încăpățânează să străpungă istoria. Este în zona ocupată. Veștile vin greu. Jurnalistul american de origini egiptene copte, Raimond Ibrahim, confirmat și de televiziunea Al Jazeera scria, la data de 25 noiembrie 2015, despre drama mănăstirii irakiene. Câteva maici înfruntau moartea și împărtășeau credința Răstignitului într-o lume potrivnică.
De cel puțin trei ani se aflau în teritoriul cucerit de către Statul Islamic. Cu toate acestea, maicile nu și-au părăsit casa, nici Sfânta ocrotitoare! În noaptea prăznuirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din anul 2015 au primit cununa ocrotitoarei lor. „Dealul de pietre”, colina pe care era așezată mănăstirea, a fost luat cu asalt. Cupola bisericii închinată Maicii Domnului și chiliile au fost bombardate, ruina așternându-se pe ceea ce odinioară era o mănăstire înfloritoare. Soarta micilor din mănăstirea Sfintei Ecaterina s-a putut doar intui atunci.
Astăzi, în martie 2016, episcopul chaldeean de Bagdad și Mosul a postat o informație despre întoarcerea maicilor la mănăstirea de Sfintei Ecaterina. Deși autoritatea eclezială le-a solicitat să plece de acolo pentru că nu li se poate garanta viața, ele au refuzat. Slujesc fiecare dumnezeiască Liturghie ca și cum ar fi ultima. Tămâie și praf de pușcă. Euharistie și moarte… Viață în Împărăția lui Dumnezeu!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #222  
Vechi 31.03.2016, 19:06:42
aubergine aubergine is offline
Banned
 
Data înregistrării: 29.07.2013
Locație: Arad
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.032
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
„Încă aducem Ție această slujire cuvântătoare și fără de sânge și te chemăm și te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite pe Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea acesta, Cinstitul Trup al Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstitul Sânge al Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin.” Acesta este miezul, momentul în care preotul își pleacă genunchii, pe cei fizici și pe cei ai inimii – Epicleza euharistică sau rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt peste pâinea și vinul așezate pe dumnezeiescul Altar. Prezența lui Hristos, în sensul deplin al cuvântului, se realizează prin minunea care se săvârșește în fiecare dumnezeiască Liturghie, sub ochii noștri, ai credincioșilor – prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Mântuitorului.
Este momentul care schimbă lumea. Acel „peste noi” reprezintă rugăciunea Bisericii pentru întreaga lume, așa cum o percepem fiecare, deși în sens restrâns se referă la comunitatea prezentă în biserică la acel moment. Pentru că dumnezeiasca Liturghie unește. Unește oameni și comunități.
Când noi, creștinii, ne bucurăm de liniștea și bucuria venirii Duhului Sfânt la momentul epiclezei, spune Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient în cuvântul său de la Buna Vestire, „să avem conștiința că sunt biserici în care venirea Duhului Sfânt este cu multe lacrimi. Cu multă durere”.
Abdeslam. Barakaoui. Atentate. Stat Islamic. Marea Moschee. Sunt cuvinte care sperie pe orice european. Panică, fum și teroare. Toate statisticile arată că Europa este într-una dintre cele mai învolburate perioade din istoria recentă. Dar cui îi mai pasă de statistici, atunci când ne gândim că suntem victimele acestui război declarat bătrânului continent?... Și, totuși, în Europa și în bisericile noastre, viața continuă liniștită.
Mesaj în Mosul - „Acest om a fost potrivnic musulmanilor”
Situația în care își desfășoară viața de zi cu zi creștinii din Siria și din Irak este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. În zonele ocupate din Siria, mulți dintre creștini și-au abandonat casele, migrând în Liban sau Europa. Dar, nu toți au plecat. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Veștile care vin din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima mărturie aparține unui copil armean, locuitor al unui sat ocupat din nordul Siriei, care a reușit să evadeze din mâinile soldaților jihadiști. Mărturia prezentată de cotidianul Al Jazeera este cutremurătoare: „Pe noi, copiii creștini, ne foloseau ca să-și satisfacă plăcerile sau să probeze armamentul nou. Ne obligau să mergem de cinci ori pe zi la moschee. Când mergeam spre rugăciune încolonați, am văzut capete tăiate, puse pe un gard de piatră. Apoi, de Ramadam, am văzut un tânăr care nu a respectat postul lor, pe care l-au răstignit timp de trei zile. Am văzut și o femeie ucisă cu pietre...”.
Da, în anul 2016! Erau creștini răstigniți, întocmai ca Mântuitorul nostru! Cu lejeritate, un grup jihadist fundamentalist a revendicat răstignirea a doi creștini sirieni. Pe una dintre Cruci era pusă și vina: „Acest om a fost potrivnic musulmanilor”. Adică, a urmat până la capăt lui Hristos!
Situația prin care trece creștinismul din Siria și Irak este critică. În doar trei ani de război civil, 100.000 de oameni au fost uciși, conform statisticilor ONU. În realitate, numărul aproape se dublează. Toate acestea sunt doar o fărâmă din ceea ce se petrece sub ochii noștri, în anul 2016, într-o lume care acordă asistență juridică și socială până și animalelor de companie. Frații din Siria și din Irak nu speră la o viață mai bună, ci doar la dreptul la viață – un sentiment pe care noi, occidentalii, l-am uitat de mult timp.
Tămâie și praf de pușcă
Una dintre pietrele prețioase din lada de comori arhitectonice ale Siriei este mănăstirea Saydnaya. Acest loc este numit „inima în care pulsează creștinismul sirian”. De fapt, este un oraș de biserici. Sau mai bine zis, a fost. Existau nu mai puțin de 40 de Sfinte Altare. Rugăciune, frumusețe, arhitectură, istorie și ruine... Un loc în care creștinii s-au rugat de 1500 de ani, un loc în care femeile musulmane veneau și ele, pentru a rămâne însărcinate.
Așa cum informează agenția de presă rusă ITAR-TASS, citând surse locale, în dimineața zilei de 27 septembrie 2013, rebelii au devastat mai multe sfinte altare, au furat obiecte bisericești și au bătut maicile viețuitoare de la Saydnaya. Mănăstirea a fost arestată în sensul propriu al cuvântului. Fără alimente și apă, fără electricitate, fără căi de comunicare, fără cele necesare vieții, maicile de aici au îndurat. Astăzi este ruină la Saydnaya, însă maicile nu au plecat și nici nu au intenția de a pleca, pentru că se află acasă!
Peste graniță, în Irakul devastat, mănăstirea Sfintei Ecaterina se încăpățânează să străpungă istoria. Este în zona ocupată. Veștile vin greu. Jurnalistul american de origini egiptene copte, Raimond Ibrahim, confirmat și de televiziunea Al Jazeera scria, la data de 25 noiembrie 2015, despre drama mănăstirii irakiene. Câteva maici înfruntau moartea și împărtășeau credința Răstignitului într-o lume potrivnică.
De cel puțin trei ani se aflau în teritoriul cucerit de către Statul Islamic. Cu toate acestea, maicile nu și-au părăsit casa, nici Sfânta ocrotitoare! În noaptea prăznuirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din anul 2015 au primit cununa ocrotitoarei lor. „Dealul de pietre”, colina pe care era așezată mănăstirea, a fost luat cu asalt. Cupola bisericii închinată Maicii Domnului și chiliile au fost bombardate, ruina așternându-se pe ceea ce odinioară era o mănăstire înfloritoare. Soarta micilor din mănăstirea Sfintei Ecaterina s-a putut doar intui atunci.
Astăzi, în martie 2016, episcopul chaldeean de Bagdad și Mosul a postat o informație despre întoarcerea maicilor la mănăstirea de Sfintei Ecaterina. Deși autoritatea eclezială le-a solicitat să plece de acolo pentru că nu li se poate garanta viața, ele au refuzat. Slujesc fiecare dumnezeiască Liturghie ca și cum ar fi ultima. Tămâie și praf de pușcă. Euharistie și moarte… Viață în Împărăția lui Dumnezeu!
Acesti oameni au violenta in sange, oriunde ar fi ei. Au pe dracul in ei.
Reply With Quote
  #223  
Vechi 02.04.2016, 01:16:20
Ion Pop Ion Pop is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.02.2011
Locație: Tinuturile Rinului, Germania
Religia: Ortodox
Mesaje: 617
Implicit

Citat:
În prealabil postat de aubergine Vezi mesajul
Acesti oameni au violenta in sange, oriunde ar fi ei. Au pe dracul in ei.
Vorbiti ca o catolica, sau ca o vestica.

Ortodocsii au primit la ei toate religile, si i-au pus chiar sefi, chiar de cele mai multe ori.
Reply With Quote
  #224  
Vechi 18.05.2016, 17:49:55
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.003
Implicit

Editat . . .
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 18.05.2016 at 17:52:48.
Reply With Quote
  #225  
Vechi 30.05.2016, 17:11:01
Romowe
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

khttp://lonews.ro/politici/22683-irak...iei-turme.html

Tradator. Sau las, ca altii, care isi scot engolpionul cind intra in tabere de refugiati, sau ca altii, care desi pastoresc crestini, aleg sa salveze pe altii, ca de, asta e trendul, asa ne conformam. Subiectivism politic de doi bani.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare