Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 30.12.2015, 18:25:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.204
Implicit Secularizarea averii Bisericii Ortodoxe Române

„Secularizarea averii Bisericii Ortodoxe Române – reglementare juridică, evoluție și consecințe”


Avocat Ana Corina Săcrieru despre secularizarea averii Bisericii Ortodoxe Române:

Într-un stat de drept, legitimitatea oricărui discurs public se face prin raportare la normele juridice pe care el se întemeiază.

În mod similar, puterea de convingere a unui argument juridic se bazează aproape exclusiv pe adevărul pe care el îl reflectă.

Analiza juridică de față își propune să identifice, pe de o parte, normele juridice care legitimează discursul public, atât de vehiculat astăzi, despre secularizarea averii Bisericii Ortodoxe Române, iar pe de altă parte, măsura în care există argumente juridice care reflectă adevărul acestui subiect.

În data de 17/29 decembrie 1863, Parlamentul României a adoptat Legea pentru secularizarea averilor mănăstirești iar prin Decretul 1251 din aceeași dată, această lege a fost promulgată de către domnitorul Al. I. Cuza.

Până la acel moment, în literatura juridică a vremii și în dezbaterile publice, fuseseră căutate temeiuri pentru exproprierea averilor mănăstirilor închinate, adică acele mănăstiri ale căror venituri – potrivit dispoziției ctitorilor lor – ieșeau peste hotare către Muntele Athos ori către Ierusalim sau alte locașuri ortodoxe din Orient, cu scopul de a susține viața monahală din acele locuri.

Scopul declarat al tuturor dezbaterilor și motivațiilor anterioare adoptării acestei legi a fost raportat exclusiv la aceste mănăstiri închinate. La acea dată, în Țările Române, conform datelor istorice, din totalul de 191 mănăstiri românești, un numar de 64 erau mănăstiri închinate, iar restul de 127 mănăstiri erau neînchinate sau, în terminologia vremii, pământene.

Cu toate acestea, potrivit art. 1 din Legea pentru secularizarea averilor manastirești promulgată prin Decretul nr. 1251 din 17/29 decembrie 1863, “toate averile mănăstirești din România sunt și rămân ale statului”, în continuare legea prevăzând în mod expres și că toate veniturile realizate de mănăstirile din România devin venituri ale bugetului de stat.

Cu alte cuvinte, ceea ce s-a realizat prin această lege, a fost exproprierea averii tuturor mănăstirilor din România, în ciuda motivațiilor prealabile adoptării Legii, motivații raportate exclusiv la categoria mănăstirilor închinate.

Din perspectiva dispoziției expres prevăzute de art. 1 din această Lege, unde se menționează expresia toate averile mănăstirești din România, distincția dintre cele două categorii de mănăstiri nu mai apare a fi importantă din punct de vedere juridic, fără însă a putea exclude importanța consecințelor economice și sociale asupra mănăstirilor pământene, neînchinate cu atât mai mult cu cât numărul acestora era cu mult mai mare decat al celor închinate, în considerarea cărora fusese Legea adoptată.

Cu alte cuvinte, din acest argument juridic de text, rezultă că exprimările istorice – pe care le întâlnim în mod frecvent inclusiv în spațiul public de astăzi – în sensul că averea Bisericii a fost secularizată pentru că ajungea peste hotare, nu reprezintă în totalitate adevărul istoric și cu atât mai mult juridic al acestui subiect.

Practic, pentru naționalizarea averilor celor 64 de mănăstiri închinate, a fost expropriată averea Bisericii Ortodoxe Române aproape în întregimea ei, aceasta rămânând lipsită de mijloace de întreținere.

Exproprierea este mijlocul juridic de trecere forțată în patrimoniul statului a unei proprietăți private, cu o dreaptă despăgubire, însă Legea din 1863 nu a prevăzut nicio dispoziție referitoare la despăgubirea mănăstirilor românești, pământene, neînchinate, ci doar a beneficiarilor străini ai mănăstirilor închinate.

Nu am găsit în doctrina juridică a vremii cum a fost rezolvată din punct de vedere juridic această lipsă a despăgubirilor, obligatorii în ecuația oricărei exproprieri. Statul român a dobândit în proprietate încă un sfert din suprafața țării prin această expropriere de la Biserică, însă nu a achitat în schimb nicio despăgubire. În epocă s-a folosit chiar termenul confiscare, probabil tocmai pentru a reflecta lipsa vreunei despăgubiri, însă acest termen este greșit folosit întrucât elementele care alcătuiesc definiția confiscării, ca instituție de drept, nu sunt incidente în speță. Cu toate acestea, imediat după Legea din 1863, tocmai pentru lipsirea ei – prin secularizarea dispusă – de orice mijloc de întreținere, statul român a preluat toate cheltuielile Bisericii, asumare de obligație perpetuată și respectată de stat de atunci și până în prezent.

În mod similar, nu am găsit în doctrina vremii nici justificarea juridică rezonabilă a faptului că au fost expropriate averile tuturor mănăstirilor – și cele închinate și cele neînchinate – și nu astfel cum fusese discutat proiectul de lege doar raportat la averile mănăstirilor închinate.

Pretinsa discriminare pe care ar fi putut să o invoce beneficiarii averilor mănăstirilor închinate era oricum anihilată de existența despăgubirilor prevăzute exclusiv pentru aceștia. Pe de altă parte, rațiunile exproprierii averilor mănăstirești închinate fuseseră argumentate istoric și juridic în epocă, în schimb, pentru exproprierea averilor mănăstirilor românești neînchinate, nu fusese emis nici un singur argument juridic sau istoric.

Tot nespusă a rămas și modalitatea în care, din punct de vedere juridic, au putut fi desconsiderate daniile domnitorilor anteriori, de la începutul istoriei Țărilor Române, către aceste mănăstiri pământene, neînchinate, danii care erau acte juridice unilaterale, cu tot regimul juridic special determinat de caracterul irevocabil al acestor acte.

Prima consecință socială directă a fost lipsirea Bisericii de mijloace proprii de întreținere, concomitent, bineînțeles, și cu imposibilitatea continuării Bisericii de a se mai implica în acțiunile sociale filantropice și educaționale ce fuseseră o constantă istorică a ei până la acel moment.

Există multe cronici și opere literare care reflectă – după acest moment – starea precară a Bisericii, instituție care, din susținătoarea principală a evoluției vieții sociale – dacă e să ne gândim, de exemplu, numai la faptul că școlile funcționau în Biserică sau susținute de ea, la fel cum erau și majoritatea spitalelor – a ajuns aproape imediat, după această expropriere, să cunoască o stare de pauperitate generată tocmai de luarea de către stat a tuturor mijloacelor cu care se întreținea și de neacordarea niciunor despăgubiri în schimb. Astfel, salarizarea preoților de mir și a celorlalți slujitori ai bisericii a fost lăsată în seama statului dar există nenumărate dovezi ale vremii din care rezultă neacordarea fondurilor bănești necesare bisericii. Despre starea de sărăcie extremă din care Biserica nu și-a mai revenit după secularizare, găsim atât descrieri literare de excepție făcute de cunoscutul scriitor român parizian Virgil Gheorghiu cât și un mesaj istoric al lui Nicolae Iorga care spune expres: “Vodă-Cuza… voia să desăvârșească opera începută de Alexandru Ghica și Mihail Sturdza, a dezbrăcării de orice autonomie, putere și autoritate a bisericii surghiunită în regiuni pur spirituale care sunt, bisericește, vecine cu moartea”.

Regimul comunist – după ce, timp de 40 de ani, a demolat multe locașuri de cult, a interzis edificarea a noi locașuri de cult în ciuda dublării populației ortodoxe (ajungându-se în prezent ca BOR să aibă cel mai mic număr de biserici raportat la numărul de locuitori, respectiv o biserică la circa 1.300 credincioși ortodocși comparativ cu celelalte culte care au o biserică pentru câteva sute de credincioși), a confiscat tot ce mai avea Biserica Ortodoxă – a continuat totuși să acorde sprijinul financiar constând în suportarea cheltuielilor cu restaurarea/conservarea și întreținerea locașurilor de cult și cu salariile – astăzi, doar parțial suportate de stat.

Caracterul tehnic și lapidar al prevederilor cuprinse în Legea din 29 decembrie 1863 nu dau posibilitatea unei analize prea extinse a acestui eveniment juridic cu consecințe până azi, însă criteriile de interpretare istorico-teleologică a acestui act normativ au permis formularea considerațiilor de mai sus, cu singurul scop al identificării adevărului juridic, dar și al verificării legitimității discursului public de azi împotriva averii Bisericii Ortodoxe Române.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 30.12.2015, 18:29:35
ahilpterodactil
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Stai sa vezi acum interpretari si rastalmaciri!
Reply With Quote
  #3  
Vechi 30.12.2015, 18:40:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.204
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil Vezi mesajul
Stai sa vezi acum interpretari si rastalmaciri!
Cu siguranță, precum un thread mai sus nițel :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 31.12.2015, 12:10:42
abaaaabbbb63
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Chestia este ca manastirile inchinate sunt cele care aveau cele mai mari averi, si numai ele aveau 25% din suprafata tarii. Scrie si pe crestinortodox.ro:

"Pana la aceasta data, aproximativ un sfert din suprafata arabila a tarii a apartinut manastirilor si bisericilor "inchinate", adica strainilor, precum si numeroase paduri. Prin reforma au fost secularizate 75 de manastiri "inchinate" grecilor, 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, toate detinand pana atunci 560 de mosii. Dintre aceste mosii, multe au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul "Reformei agrare"."

http://www.crestinortodox.ro/religie...63-135660.html

Deci marea majoritate din ce a luat statul atunci a fost de la manastirile inchinate. Averea luata de la cele neinchinate a fost neinsemnata fata de acel 25%.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 31.12.2015, 12:11:56
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Și chiar de ar fi așa...
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare