|
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#561
|
|||
|
|||
Citat:
Altceva este firea/natura omenească și altceva este ipostasul/persoana omenească. Altceva sunt însușirile persoanei omenești și altceva sunt însușirile firii/naturi omenești. Altceva sunt însușirile persoanei dumnezeiești și altceva sunt însușirile firii/naturi dumnezeiești. Altele sunt însușirile Persoanelor dumnezeiești și altele sunt însușirile persoanelor omenești. "Am spus in repetate randuri ca altceva este fiinta (firea) si altceva este ipostasa, si ca fiinta (firea) indica specia comuna si cuprinzatoare a ipostaselor de aceeasi specie, spre exemplu: Dumnezeu, omul, iar ipostasa arata individul (persoana) adica Tatal, Fiul, Sf. Duh, Petru, Pavel." (Sf. Ioan Damaschin) Citat:
Last edited by Capy; 26.03.2015 at 02:36:31. |
#562
|
|||
|
|||
-e foarte clar
Sf. Ioan Damaschin explică limpede: "Chiar daca nu exista fire neipostatica sau fiinta nepersonala - caci atat fiinta cat si natura este considerata in ipostase si persoane - totusi nu este necesar ca firile unite unele cu altele dupa ipostasa sa posede fiecare o ipostasa proprie. Aceasta pentru motivul ca este cu putinta ca sa se impreune intr-o singura ipostasa, fara ca sa fie neipostatice si fara ca sa aiba fiecare o ipostasa deosebita, ci amandoua sa aiba una si aceeasi ipostasa. (Sf. Ioan Damaschin) "Trupul lui Dumnezeu Cuvântul nu există într-o ipostasă proprie, nici nu s-a făcut o altă ipostasă în afară de ipostasa lui Dumnezeu Cuvântul, ci există în aceea că îsi are mai degrabă ipostasa sa în ipostasa Cuvântului si nu are o ipostasă care să existe prin sine însăsi. Pentru aceea nici nu este neipostatic si nici nu se introduce o altă ipostasă în Treime." "Căci trupul și sufletul au avut de la început, în același timp, existența în Ipostasul Cuvântului, și cu toate că în timpul morții a fost despărțit sufletul de trup, totuși fiecare a rămas, având existența în unicul Ipostas al Cuvântului. Astfel, unicul Ipostas al Cuvântului a fost și Ipostasul Cuvântului și a sufletului și a trupului. Niciodată, nici sufletul, nici trupul n-au avut un ipostas propriu, altul decât ipostasul Cuvântului. Ipostasul Cuvântului a fost totdeauna unul și niciodată două. Prin urmare, Ipostasul lui Hristos este unul întotdeauna. Chiar dacă spațial sufletului s-a despărțit de trup, ipostatic, însă, era unit prin Cuvânt". (Sf. Ioan Damaschin) "Mărturisim o singură ipostasă în două firi desavârsite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirmăm că Dumnezeirea și omenirea au aceeași ipostasă și mărturisim că după unire se păstrează în el cele două firi." (Sf. Ioan Damaschin) |
#563
|
||||
|
||||
Citat:
Bogdan, prea subtil, frate! Fineturi de adancime! Imi place ce conexiune faci cu icoana si e si mai evident ce spui cand citim orice pasaj din Evanghelie despre viata concreta a Fiului Omului. Discutia asta e demult ciclica, evitanta si redundanta, semn de pedalare in gol. Ce zici tu mai sus, a formulat dogmatic Sf. Ioan Damaschin, cand vorbeste despre cele doua feluri de impropriere (enipostaziere) a firii umane: una fireasca (adica dupa fire) si alta personala (adica dupa persoana/ipostas). De la inceput am simtit ca probabil Capy admite doar improprierea dupa fire (fireasca), nu si pe cea personala, desi Sf. Ioan Damaschin zice ca Hristos "a luat persoana noastra", (nu doar firea). N-am reusit insa sa obtin raspunsuri specifice de la el pe acest subiect iar cand i-am dat acest citat, ori l-a trecut cu vederea, ori mi-a zis ceva de genul ca rastalmacesc. Deci... Citat:
...cum ziceam cu vreo cateva pagini inainte ..pus in fata unei dovezi de necontestat, omul are doua optiuni: fie s-o accepte si sa admita ca a fost in eroare, fie sa lupte impotriva ei... |
#564
|
||||
|
||||
Citat:
Good point! Cel mai propriu cugetarii rasaritene ii e acea subtila graire prin negraire, vedere prin nevedere, dezvaluire prin invaluire, rostire prin tacere, acel paradoxal si sublim apofatism al afirmarii prin negatii, fiindca incognoscibilul nu poate fi prins, surprins sau cuprins in sentinte si inchis in formule ermetice. Limbajul poetic de dupa rugaciune, e singurul care se apropie de limba edenica in care vorbeau Adam si Eva cu si despre Cel Necuprins, Negrait, Neapropiat, Netalcuit... Or, aici, e prea mult exces de explicit (tautologie intentionata). Taina a fost explicata si iar explicata si nimic n-a mai ramas neexplicat. Trist... Last edited by delia31; 26.03.2015 at 05:13:41. |
#565
|
|||
|
|||
Citat:
"Cum va fi înfățișat ceea ce este nevăzut, ceea ce este fără greutate, fără mărime și fără formă? Dar când vezi că Cel fără de trup s-a făcut pentru tine om, atunci vei face întipărirea formei Lui omenești, când Cel nevăzut se face văzut în trup, vei iconiza asemănarea a cea ce s-a văzut. "Zugrăvesc pe Dumnezeu nevăzut, spunea evlaviosul ieromonah de la Sf. Sava, nu ca nevăzut, ci, ca pe unul care s-a făcut văzut pentru noi prin participare la corp și sânge. Nu zugrăvesc Dumnezeirea nevăzută, ci zugrăvesc corpul văzut al lui Dumnezeu". "Ce vrea să ne spună în chip tainic Scriptura?. E limpede că se referă la interdicția de a-L reprezenta pe Dumnezeul nevăzut; dar atunci când Îl vei vedea pe Cel netrupesc făcându-Se Om pentru tine, atunci vei putea zugrăvi înfățișarea Lui omenească. Atunci când Cel nevăzut, luând firea trupească, ajunge văzut, de îndată poți întruchipa asemănarea Celui ce S-a înfățișat. (...) Atunci când Cel ce ipostas deoființă cu Tatăl fiind S-a deșertat pe Sine chip de rob luând (Fil. 2, 6-7) mărginindu-Se astfel în calitate și cantitate și însușindu-Și un chip trupesc (abia) atunci pictează (...) și arată privirii tuturora pe Cel ce a binevoit să apară. Zugrăvește nașterea Sa din fecioară, botezul Său în Iordan, Schimbarea S-a la Față de pe muntele Tabor (...) înfățișează totul prin cuvânt și prin culori, fie în cărți, fie pe lemn." Apostolii vedeau cu ochi trupești ceea ce în Vechiul Testament nu era decât prefigurat cu ajutorul unor simboluri. "Odinioară, Dumnezeu, Care nu are nici trup, nici formă, nu era închipuit în nici un fel. Dar acum, când El a venit în trup și a locuit printre oameni, ei pot reprezenta fața văzută a lui Dumnezeu." În aceasta constă diferența față de viziunile Vechiului Testament. "Contemplu asemănarea lui Dumnezeu precum a văzut-o Iacob, dar în cu totul alt fel: căci el zărea cu ochi netrupești o imagine imaterială care prefigura viitorul, în timp ce eu văd înflăcărarea amintirii Celui Care a venit în trup." "Această contemplație ne sfințește vederea și, prin ea, sufletul. Ne socotim fericiți și venerăm acest chip înălțându-ne, după putință, de la acest aspect fizic până la vederea slavei dumnezeiești..." http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ane-69559.html |
#566
|
|||
|
|||
Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cap. XXV Despre improprierea firii noastre
"Trebuie sa se stie ca sunt doua feluri de improprieri: una fireasca si substantiala si alta personala si relative, Impoprierea fireasca si substantiala este aceea potrivit careia Domnul, pentru iubirea de oameni, a luat firea noastra si toate insusirile firesti, caci s-a facut om prin natura si cu adevarat si a experimentat insusirile firesti, improprierea personala si relativa este atunci cand ia locul altei persoane, pe baza unei relatii oarecare, adica mila sau dragostea, sau cand rosteste in locul altei persoane pentru ea cuvinte care nici intr-un caz nu se potrivesc Lui. Potrivit acestei improprieri personale si relative si-a impropriat blestemul si parasirea noastra si cele asemenea care nu sunt firesti, fara ca El sa fie sau faca acestea, ci a luat persoana noastra si a fost asezat in acelasi rand cu noi. Un astfel de sens au cuvintele: "S-a facut blestem pentru noi" (Galateni III, 13.)." Citat:
Din expresia "a luat persoana noastra" nu reiese așa ceva! Sf. Ioan Damaschin explică limpede că "improprierea personala si relativa este atunci cand ia locul altei persoane." Ceea ce am tot arătat în comentariile mele până acum. Eu nu am spus nicăieri că impropriera firească în Ipostasul Cuvântului nu este impropriere personală, din moment ce impropriere se realizează în Ipostasul Cuvântului, este de la sine înțeles că asumarea firi omenești nu este asumare nepersonală, neipostatică sau anipostatică, după cum am arătat și în alte comentarii de ale mele. Eu am spus cu totul altceva că, Persoana/Ipostasul Fiului și Cuvântului nu Și-a asumat o persoană omenească, ci Și-a asumat firea omenească, fiindcă nu era nevoie de o persoană omenească, deoarece Hristos își are Persoana/Ipostasul Său - Unul din Treime - născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Nici un Sfânt Părinte nu a afirmat vreodată că Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu ar fi luat, Și-ar fi impropriat sau Și-ar fi asumat vreo persoană omenească. Sf. Damaschin explică clar ce vrea să spună, din moment ce și definește expresia de "improprierea personala si relativa", după cum dă explicații și pentru alte texte din Dogmatica sa. Reiese limpede din context că prin expresia "a luat persoana noastra" - singura de altfel din Dogmatica Sfântului - Sf. Damaschin se referă la faptul că Unicul Ipostas al Cuvântului și-a impropriat firea omenească, deoarece, după cum tot Sfântul Ioan Damaschin spune că "niciodată, nici sufletul, nici trupul n-au avut un ipostas propriu, altul decât ipostasul Cuvântului." Așadar, fiindcă nici sufletul, nici trupul (firea omenească a Domnului ), n-au avut un ipostas propriu, au fost impropriate și ipostaziate în Unicul Ipostas al Cuvântului - fără schimbare, fără amestcare, fără împărțire și fără despărțire. Sf. Damaschin arată limpede că este vorba despre asumarea firii omenești, ci nu a unei persoane omenești, după cum reiese limpede din multe alte locuri din Dogmatica sa. Acesta este și motivul pentru care Sf. Damaschin vorbește despre Ipostas compus din două firi, iar nu despre ipostas compus din două persoane. Last edited by Capy; 26.03.2015 at 07:03:12. |
#567
|
||||
|
||||
Încă nici măcar o concluzie?
Nu-mi spuneți, nu-mi spuneți! Mai intru eu p'aci...
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#568
|
|||
|
|||
Mai Capy, si eu unde am afirmat ca ar fi 2 persoane in Hristos ? Nicaieri.
Dimpotriva, am afirmat mereu ca e vorba de una si aceeasi Persoana care S-a facut si persoana firii noastre. Hai sa-ti dau un exemplu : eu si cu tine suntem persoane diferite da? Avem insusiri personale diferite. Dar amandoi suntem persoane omenesti, fiindca avem aceeasi fire omeneasca. Asta ne uneste. La fel in Treime. Cand vorbim de insusiri precum nenascut, nascut si purces ne referim la persoane. Cand vorbim insa de dumnezeire, slava, putere, vointa, lucrare ne referim la firea divina, comuna celor 3 persoane. Insusirile persoanelor divine sunt diferite dar cu toate astea NU sunt 3 dumnezei, ci un singur dumnezeu fiindca unica este fiinta dumnezeiasca comuna celor 3. Acum intelegi ce vreau sa spun? Asta era si disputa intre sfintii parinti, Leon sau Maxim marturisitorul pe de o parte si ereticii Eutihie sau Dioscor pe de alta parte. Fiindca Leon si Maxim atribuiau vointa, lucrarea si implicit dumnezeirea firii comune, iar ereticii monofiziti le considerau insusiri personale. De aceea cand spunem ca Fiul este persoana divina prin atributul "divina" ne referim la firea comuna celor 3. Aceasta e gandirea sfintilor parinti, si NU anti-esentialismul modernistilor greci, care m-am lamurit ce hram poarta. Dar aceeasi persoana a Fiului, unica, a luat si firea omeneasca devenind si persoana firii noastre. De aceea sintagma persoana divino-umana e corecta si din moment ce e corecta, NU e modernista. Conteaza ca e corecta. Una si aceeasi Persoana , cum spune Damaschin, vazuta si nevazuta, necreata si creata, avand insusirile celor 2 firi. O sa-l faci si pe sf Ioan Damaschin nestorian ? El spune clar ca una si aceeasi ipostasa este si necreata si creata, preluand insusirile firilor ei, NU 2 persoane, ci o singura persoana, un singur ipostas. Ti-am mai spus cum sta treaba cu teologii greci pe care ii tot citezi. Ei vor sa ne faca sa credem ca sunt fideli traditiei patristice. Dar nu sunt. Ei urasc pe catolici si in subconstientul lor urasc chiar si pe sfintii apuseni de dinainte de schisma, pe un Leon sau Augustin. Ajunge sa deschidem doar un tratat din Grigorie de Nyssa, Vasile cel mare sau Maxim marturisitorul ca sa vedem ca nu prea seamana cu gandirea teologilor greci actuali si modernisti. Insa, cum am spus, ei prefera sa bata chiar palma cu monofizitii si sa afirme ca asta era credinta parintilor, decat sa accepte realitatea ca un sfant precum Leon cel mare - Parinte al parintilor cum a fost supranumit, a "creat" practic Calcedonul, denuntand sinodul talharesc de la Efes din 449, unde ereticul Dioscor l-a ucis in bataie pe patriarhul Flavian al Constantinopolului si a incercat sa-si impuna prin violenta punctul de vedere. |
#569
|
|||
|
|||
Ca sa sintetizam, eu NU te acuz de erezie. Exprimarea ta e corecta, dar nici a noastra NU e gresita. Atat timp cat marturisim Calcedonul, adica un singur ipostas, o singura persoana in 2 firi, suntem pe pozitii ortodoxe. Insa am impresia ca desi exprimarea ta e corecta, gandirea care se afla in spatele ei incepe sa capete nuante miafizite, incep sa-i dau dreptate lui Catalin. Altfel cum se explica inversunarea cu care ataci pe par. Staniloae sau ceea ce spunem noi aici ?
|
#570
|
|||
|
|||
In aceste tendinte de a spune ca expresia persoana divino-umana e gresita, pare ca sunt reminiscente din gandirea Sf Chiril, are dreptate Barsaumas.
Doctrina lui Chiril nu era in intregime ortodoxa. Este sfant fiindca are meritul de a fi demascat erezia nestoriana. Dar exprimarile lui Chiril sunt inexacte. Poate ca nu intamplator, succesorul sau, Dioscor, a preluat ceva din exprimarile lui dubioase. Papa Leon insa a clarificat lucrurile. |
|