Bătrânii

[LapetiteMoc]

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

[coralina]

În prealabil postat de sophia

Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.

Asta ar fi un subiect foarte bun de discutie - ce s-a intamplat cu societatea zilelor noastre ai carei cetateni de peste 40 de ani sunt deja considerati "in varsta"?
Ma uit in jur si peste tot, indiferent de domeniu, varsta, etc... constat o ardere a etapelor. Fetitele de 13-14 ani sunt preocupate de lucruri care, acum 10-20 de ani, reprezentau apanajul tinerelor domnisoare de 18-19-20 de ani. La baieti - la fel.
In diverse companii, la locurile de munca - toata lumea vrea sa fie (si ca atare este) manager. Chit ca un angajat presteaza o activitate simpla de curatenie, trebuie sa se numeasca pompos "manager intretinere" sau eu stiu ce alta denumire mirobolanta pentru o indeletnicire atat de comuna. Cand vine vorba de promovari, se trece de la director la senior director, n-am prea auzit in ultima vreme de avansari de la muncitor / lucrator / palmas la muncitor - fruntas sau ceva similar (fara nici o legatura cu titulatura functiei in perioada comunista).
Adultii de peste 40 de ani, asa cum spune si Sophia, sunt considerati demodati, invechiti, incapabili sa tina pasul cu iuresul tehnologic in care ne invartim ca bezmeticii si tot asa. Faptul ca la o asemenea varsta esti "rodat", ca ai trecut prin diverse experiente de pe urma carora ai invatat cate ceva (fie in viata ori la serviciu) a ajuns sa nu valoreze prea mult. In ziua de azi tinerii se nasc gata invatati, ies din gaoace cu Wikipedia in mana si dau peste nas oricand poftesc unui profesor care a invatat in stil clasic, lustruind cu coatele bancile scolii si ale bibliotecii.
De ce se intampla aceste lucruri? Care a fost punctul de "turnura" care a dus la o accelerare dementiala a ritmului de viata si, implicit, la arderea etapelor firesti din existenta unui om?

[hmiron]

Lumea comercializata in care traim forteaza mintile slabe sa adopte o anume viziune asupra vietii: o realitate a reclamelor, in care toti copiii sunt frumosi si inteligenti, nevestele rad fericite toata ziua, oamenii sunt bucurosi ca se duc la munca sau ca se dau cu nu stiu ce deodorant s.a.m.d. In orice reclama totul este pus cu minutiozitate la punct, curatat, indreptat, soarele zambeste sus pe cer si nu exista problemele cu care ne confruntam zi de zi.

Oamenii sunt astfel incurajati sa bage gunoiul sub pres, sa se invinuiasca singuri pentru neajunsurile vietii. Li se induce in cap ideea ca exista viata perfecta, fara griji si unde oamenii sunt nemuritori, iar daca nu au ajuns la standardul asa e numai vina lor, asa ca trageti mai tare la serviciu ca niste sclavi, indatorati-va in banci si faceti-va cumparaturile sub luminile colorate ale supermarketului.

In toata magaria asta uitam ca avem batrani. Uitam ca batranetea e "boala grea", ca la un moment dat ajungem cu totii acolo. Ca unii se imbolnavesc de boli nenorocitecare ii tin ani de zile la pat, ca traiesc dintr-o pensie mizera, ca n-au bani de medicamente, mancare si utilitati de baza. Ca batranii sunt batjocoriti pe strada, in autobuz, in public. Ca nu li se da atentia cuvenita de catre tineri, adulti, autoritati, chiar si de proprii lor copii - societatea, in general, nu-i doreste.

In interminabila noastra cursa catre iluzoriul statut social mai bun ingropam tot ce nu ne place sa vedem. Fugim de responsabilitati, alegem cel mai mare televizor din magazin, chiar daca dam pe el o avere, cautam sa ne imbuibam si sa ne satisfacem cele mai exotice placeri. Toate astea ca sa ne reaminteasca ce viata placuta si plina de bunastare avem.

In ecuatia asta un batran in familie pare de neconceput. Pentru tanarul antreprenor la curent cu cele mai recente neologisme englezesti, o bunica sau un tata batran e ca o bila de puscarias legata de picior. Oamenii care ne-au facut ceea ce suntem azi sunt cei pe care nu-i mai suportam, pe care nu vrem sa-i mai vedem si pe care abia asteptam sa moara.

Stiu ca e o generalizare, dar nici nu se poate altfel cand vorbim despre intreaga societate romaneasca, sau, daca vreti, de tip occidental.

Intre timp, tinerii angajati bleastama in continuare pe bietii pensionari (care n-au nici o vina ca sunt atat de multi), ca le "sug" impozitele pe salariu pentru "mofturile" lor (medicamente, hrana, intretinere).

E o boala a intregului sistem, o problema de mentalitate. Cei de acum se vor gasi la batranete in aceeasi situatie ca batranii de azi, poate chiar mai rau. Copiii nostri ne vor canibaliza cum am facut noi cu batranii nostri, doar ca vor fi mai inraiti, mai ahtiati, mai starniti de adevarata lege a junglei pe care a instaurat-o sistemul capitalist.

Departe de mine a fi comunist sau anarhist, chiar nu stiu cu ce-am putea inlocui starea de fapt de azi astfel incat sa fie mai bine pentru toata lumea (unii dintre dumneavoastra poate se gandesc la un stat religios sau, in orice caz, bazat pe principii crestine), dar este evident unde duce capitalismul salbatic. Si noi ne indreptam vertiginos in aceasta directie. Mai bine sa punem de pe acum bani deoparte pentru batraneti, ca vom ajunge sa nu putem avea incredere in nimeni; o sa ne ingroape primaria si vecinii. Nici in moarte nu ne vom recapata decenta.

PS: userul scrabble saluta pe toti vechii forumisti.

Bătrâneţea nu este frumoasă.Nici pentru cei care sunt în această stare şi nici pentru acei care au bătrâni cărora le poartă de grijă.
Trăind lângă un bătrân este ca şi cum te-i vedea pe tine într-o oglindă iar ceea ce vezi nu-ţi place.
Mă uit în jur.A murit unul din cei doi.A rămas celălalt.Nici nu s-a răcit bine şi încep certurile pentru bruma de avere sau marea avere pe care au strâns-o cu sudoarea frunţii.Se împiedică de cel care încă mai trăieşte.Unii sunt amabili dar puţini.Sentimente?? Poate puţină compasiune.
Iată un exemplu.Bătrâna are 9o de ani.I-a făcut fiului acte.Stă singură.Are pensie rezonabilă dar nu mai are voie să-şi gestioneze banii căci este senilă.În timp ce ea aşteaptă poştaşul fiul i-o ia înainte, ia el banii.Îi aduce demâncare dar o închide cu lacătul ca să nu plece de acasă.
Îşi petrece serile cu câinii maidanezi cărora le povesteşte din viaţa ei...
Ceva mai încolo stau într-o casă părăsită doi bătrâni cu fiul lor.Au fost funcţionari dar nu mai au nimic.Ca să-şi scape fiul de închisoare au vândut tot,apartament,mobilă,maşină.El are cancer şi bea mereu .Fiul bea şi îi bate.Biata bătrănă...Merge pe la porţi si spune la toată lumea ce viaţă are la cei 80 de ani...
Mai sunt câteva bătrâne oarbe(printre ele şi a mea),deprimaţi căci asemenea pruncilor depind de cei din jurul lor.
Când începe luna începe maratonul pentru medicamente gratuite,ore şi zile petrcute pe la medic,şi în căutarea medicamentelor.
Şi teama alimentată de mass-media că într-o zi nu vor mai primi aceste medicamente sau nu vor mai fi bani pentru plata pensiilor.
Şi câte nu ar mai fi de spus...

Nu ştiu cum o fi în alte ţări dar, a fi bătrân în România este cumplit.
Totuşi e bine că alegeri sunt destul de des.Atunci guvernanţii se mai gândesc şi la bătrâni căci au nevoie de votul lor.Mai primesc câte un mic(acei care se mai mişcă)câte o sticlă de ulei sau de făină...

[hmiron]

Infiorator. Ma gandesc ca bunica mea a fost pana la urma norocoasa ca ne-a avut pe noi la capatai, sa alergam dupa medicamente si alte trebuinte. Nu a fost o perioada placuta, nicidecum, sa vezi cum un om se degradeaza pe zi ce trece. Dar nici intr-un caz nu as fi procedat altfel, nu mi-as fi lasat a doua mama fara ajutor si nu din datorie sau din obligatie, ci din cauza ca am iubit-o.

În prealabil postat de hmiron

Infiorator. Ma gandesc ca bunica mea a fost pana la urma norocoasa ca ne-a avut pe noi la capatai, sa alergam dupa medicamente si alte trebuinte. Nu a fost o perioada placuta, nicidecum, sa vezi cum un om se degradeaza pe zi ce trece. Dar nici intr-un caz nu as fi procedat altfel, nu mi-as fi lasat a doua mama fara ajutor si nu din datorie sau din obligatie, ci din cauza ca am iubit-o.

Începe să-mi placă de tine...bine ai revenit.

[hmiron]

Mersi, mersi. Sper si eu ca m-am schimbat, pentru ca am realizat ca multe din discutiile in care m-am bagat in trecut au fost sterile, puerile si teribiliste. Tot ateu agnostic sunt, dar am citit forumul in perioada cat am lipsit si am vazut mesajele unora ca ai2 sau topcat. Seamana izbitor de mult cu ale mele, dar nu mi-au placut deloc. In consecinta nu-mi place de mine, cel din trecut.

În prealabil postat de hmiron

Lumea comercializata in care traim forteaza mintile slabe sa adopte o anume viziune asupra vietii: o realitate a reclamelor, in care toti copiii sunt frumosi si inteligenti, nevestele rad fericite toata ziua, oamenii sunt bucurosi ca se duc la munca sau ca se dau cu nu stiu ce deodorant s.a.m.d. In orice reclama totul este pus cu minutiozitate la punct, curatat, indreptat, soarele zambeste sus pe cer si nu exista problemele cu care ne confruntam zi de zi.

Oamenii sunt astfel incurajati sa bage gunoiul sub pres, sa se invinuiasca singuri pentru neajunsurile vietii. Li se induce in cap ideea ca exista viata perfecta, fara griji si unde oamenii sunt nemuritori, iar daca nu au ajuns la standardul asa e numai vina lor, asa ca trageti mai tare la serviciu ca niste sclavi, indatorati-va in banci si faceti-va cumparaturile sub luminile colorate ale supermarketului.

In toata magaria asta uitam ca avem batrani. Uitam ca batranetea e "boala grea", ca la un moment dat ajungem cu totii acolo. Ca unii se imbolnavesc de boli nenorocitecare ii tin ani de zile la pat, ca traiesc dintr-o pensie mizera, ca n-au bani de medicamente, mancare si utilitati de baza. Ca batranii sunt batjocoriti pe strada, in autobuz, in public. Ca nu li se da atentia cuvenita de catre tineri, adulti, autoritati, chiar si de proprii lor copii - societatea, in general, nu-i doreste.

In interminabila noastra cursa catre iluzoriul statut social mai bun ingropam tot ce nu ne place sa vedem. Fugim de responsabilitati, alegem cel mai mare televizor din magazin, chiar daca dam pe el o avere, cautam sa ne imbuibam si sa ne satisfacem cele mai exotice placeri. Toate astea ca sa ne reaminteasca ce viata placuta si plina de bunastare avem.

In ecuatia asta un batran in familie pare de neconceput. Pentru tanarul antreprenor la curent cu cele mai recente neologisme englezesti, o bunica sau un tata batran e ca o bila de puscarias legata de picior. Oamenii care ne-au facut ceea ce suntem azi sunt cei pe care nu-i mai suportam, pe care nu vrem sa-i mai vedem si pe care abia asteptam sa moara.

Stiu ca e o generalizare, dar nici nu se poate altfel cand vorbim despre intreaga societate romaneasca, sau, daca vreti, de tip occidental.

Intre timp, tinerii angajati bleastama in continuare pe bietii pensionari (care n-au nici o vina ca sunt atat de multi), ca le "sug" impozitele pe salariu pentru "mofturile" lor (medicamente, hrana, intretinere).

E o boala a intregului sistem, o problema de mentalitate. Cei de acum se vor gasi la batranete in aceeasi situatie ca batranii de azi, poate chiar mai rau. Copiii nostri ne vor canibaliza cum am facut noi cu batranii nostri, doar ca vor fi mai inraiti, mai ahtiati, mai starniti de adevarata lege a junglei pe care a instaurat-o sistemul capitalist.

Departe de mine a fi comunist sau anarhist, chiar nu stiu cu ce-am putea inlocui starea de fapt de azi astfel incat sa fie mai bine pentru toata lumea (unii dintre dumneavoastra poate se gandesc la un stat religios sau, in orice caz, bazat pe principii crestine), dar este evident unde duce capitalismul salbatic. Si noi ne indreptam vertiginos in aceasta directie. Mai bine sa punem de pe acum bani deoparte pentru batraneti, ca vom ajunge sa nu putem avea incredere in nimeni; o sa ne ingroape primaria si vecinii. Nici in moarte nu ne vom recapata decenta.

PS: userul scrabble saluta pe toti vechii forumisti.

Bine ai revenit Scrabble!

[eulaura]

strabunicul meu are 96 de ani iar strabunica 86. ea a ramas paralizata. nu au fost chiar niste parinti minunati din cate mi-a povestit bunica. si nici pentru mama nu au fost niste bunici prea buni , din cate mi s-a povestit. Am fost prezenta la cateva scene foarte urate si triste intre ei si bunica. toata lumea ii stie de "rai", se cearta, se lovesc si fac tot felul de lucruri urate. nu prea mai e liniste, mai ales decand strabunica a ramas paralizata, si sunt considerati "o povara inutila". ma intristeaza si ingrozeste cand ma uit la ei. Sincer ma face sa vreau sa nu traiesc atat. Sper sa-mi dea Dumnezeu de trait numai cei 70 de ani rezervati omului, ce e peste e in general numai chin si tristete. Iar daca Dumnezeu imi va da sa traiesc mai mult, o sa fac tot ce pot sa nu chinui pe nimeni , sa nu fiu o povara. M-a impresionat nefericirea mamei din cauza batranilor..... dar stiu ca exista si altfel de batrani, am auzit despre acei batrani care au bunatate in privire, mangaiere in vorbe si o intelepciune molipsitoare in gandire... o sa-L rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa ajung asa...

În prealabil postat de LapetiteMoc

O intamplare ...
Plecam de la un magazin de fructe si, prin oglinda retrovizoare, am vazut un batran (cred ca trecut bine de 80 de ani) care mergea clatinat, cu pasi tare maruntei. Am parcat, m-am dus la el sa-l intreb daca are nevoie de un sprijin. S-a asezat pe o bancuta din apropiere si mi-a povestit de bolile care-i zdruncina echilibrul mai ales cand e prea cald. M-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, dar mi-a raspuns ca dumnealui este cu masina, asteapta sa-si revina putin si apoi urca la volan. M-a cam ingrijorat ideea si i-am spus ca, daca nu se simte in stare sa conduca, il duc acasa in masina dumnealui. "oooo, nu, medicul mi-a spus ca pot sa conduc."

Bietii batrani, obisnuiti cu increderea oarba in medici, care nu au initiativa propriei protectii. Pe el, sarmanul, il facea sa se simta in siguranta faptul ca medicul i-a spus ca poate conduce...
Seara, pe postul local TV, la stiri, se prezenta un accident... Masina s-a rasturnat intr-un viraj fara a fi si altcineva afectat ...

In Franta stiu ca sunt foarte "la moda" azilele de batrani, sau mai elegant spus, maisons de retraite. Am vizitat unul din aceste azile, dintre cele mai modeste, de stat. Mi s-a parut ingrozitor, batranii aveau o privire atat de trista, de neajutorata. Cei mai multi dintre ei in scaune cu rotile, sau dementi, bolnavi de alzeimer sau parkinson...
Am asistat si eu la o scena oribila, dupa parerea mea. Faceam stagiu intr-o sectie si au venit doi batrani, sotul bolnav de alzheimer, adus de sotia lui. eram in incapere eu, medicul care il consulta si cei doi soti; la sfarsitul consultului, medicul incearca sa o convinga pe doamna ca cel mai bine ar fi sa isi duca sotul la azil, ca sa aiba si ea o viata a ei...iar doamna vadit multumita il aproba. pacientul asculta. cand am ramas singura cu el, a inceput sa planga si sa ma intrebe ca sotia vrea sa il paraseasca, nu-i asa?