Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Seraphim7

Ai face bine sa mergi la niște ședințe in "știința sufletului",poate ai scapa de frustrările si refularile care te chinuie in halul ăsta.Întră înăuntrul tău si cercetează-l,lasă tratatele de teologie ca,nu te ajută cu nimic.Caută un om care sa răspundă sufletului tău,nu căuta oameni care să îți răspundă întrebărilor.Tumultul sufletesc nu poate lasa rațiunea să vadă limpede,chiar dacă e plina de ortodoxie.Sufletul nu are nevoie de religie,el are nevoie de dragoste.Atunci vei vedea clar și scopul,atunci vei găsi si pacea.Dar ai libertate și asta îți conferă puterea de a alege.

Pe tine nu te chinuie erezia oamenilor? Păcatele lor? Patimile lor... Nu?
Necredinţa? Poate... Nu?
Pentru acestea toate e venit Hristos.
L-a chinuit atât de tare, că a venit să ne ridice din întunericul ăsta în care de bună voie ne aruncăm.
Nu te chinuie ecumenismul "unităţii" şi alte nebunii? Nu te chinuie ateismul, evoluţionismul, păgânismul, materialismul, sincretismul, secularismul?
Nu?
Îmi spui să las tratatele de teologie, că nu mă ajută la nimic?
Pardon?
Bine că nu-mi spui să las Noul Testament, că nu mă ajută la nimic, este?
Înapoia mea, satană !
Sufletului meu răspunde în primul rând Domnul, prin Noul Testament, apoi prin Sfinţi, apoi prin părintele duhovnic. Îmi este mai mult decât am nevoie, mai mult decât suficient pentru vindecare şi mântuire.
Nu raţiunea trebuie să vadă limpede, ci sufletul, prin credinţă, dragoste, nădejde, virtuţi, curăţie, luminare, îndumnezeire.
Nu raţiunea.
Că raţional nu poţi explica cum o femeie a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt Domnul, rămânând în feciorie, înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere.
Raţional nu poţi explica mântuirea, nici existenţa lui Dumnezeu.
Nu poţi nici confirma, nici nega existenţa lui Dumnezeu.
Cum nu poţi explica viaţa, moartea, ce se întâmplă după ce murim, nici sufletul, sau existenţa stărilor şi energiilor nevăzute, care se manifestă fizic, nici mecanismele gândirii şi memoriei şi ale creierului uman.
Nici de ce visăm, nici din ce e făcut Universul, materie, nematerie, găuri negre, materie neagră, nici gravitaţia, magnetismul, mişcarea plăcilor tectonice, somnul.
Şi pur şi simplu, nu ştim de ce căscăm.
Iar Ortodoxia, nu este religie, fiindcă este o denumire politică. Ortodoxia este Biserica. Biserica lui Hristos. Biserica Sfinţilor.
Iar dragostea nu înseamnă îngăduinţa păcatului şi încălcării poruncilor Domnului, care ne mântuie.
Aia nu-i dragoste.
E poftă carnală. E consumism. E autodistrugere. Sinucidere.
Că nu de prost, şi nu pentru răul nostru, a dat Dumnezeu poruncile Sale, dătătoare de viaţă.
Pricepi?
Îmi văd clar scopul şi pacea. Anume de a avea o viaţă în Hristos. Cât mai autentic. Să trăiesc în şi pentru Sfânta Treime. Să mă mântuiesc.
Şi dacă se poate, să mântuiesc pe cât mai mulţi în jurul meu.
Asta este adevărata libertate.
În Hristos.
Numai în Hristos !
Ţine minte.
Şi crede dacă vrei.

În prealabil postat de flying

Avand in vedere ca lucrarea asupra propriului suflet e o actiune dureroasa si de durata si nereusind schimbarea proprie ,majoritatea se focalizeaza pe schimbarea altora, actiune aparent mai placuta caci nu te mai uiti la mizeria propriului suflet ci te faci profesor inchipuit pentru altii.Nu te mai uiti la uratenia proprie care te deprima ,ci te uiti la uratenia altora si ii inveti sa faca ceea ce tu insuti n-ai reusit cu tine insuti...sperand sa reusesti cu altii(!?!).Schimbarea altora este intotdeauna o inselare.Daca vrei sa schimbi pe cineva,tu esti singurul de care trebuie sa te ocupi.Tocmai de aceea un astfel de forum ,poate ,paradoxal,sa mareasca impatimirea si decaderea unei persoane,desi teoretic se vorbesc despre lucruri "duhovnicesti".

Prin ce ai scris aici, fiindcă crezi cu adevărat că asta-i singura măsură, ai distrus lucrarea lui Hristos, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Mucenici, a tuturor celor care au trecut de măsura asta.
Ei bine, nu-i asta singura măsură.
Ai minţit, poate fără să vrei şi ai creat o stare demonică. E egoismului, a propriei persoane.
Da ! Există vindecare. Da, ce ai spus tu, este prima treaptă. Dar nu poţi rămâne acolo.
Dacă eşti vindecat, dacă nu mai trăieşti decât pentru Hristos şi pentru mântuire, atunci măcar eşti curăţit. Dacă nu mai doreşti nimic din cele materiale, eşti despătimit.
Apoi foarte uşor, devii luminat. Să vezi lumina necreată.
Astea nu sunt basme. Sunt realităţi.
Odată ce ai văzut prin Lumina Necreată, foarte uşor primeşti harul, ştii cum să-l obţii, ştii cum să-l pierzi mai rar, ştii cum să te îmbolnăveşti mai rar, când te îmbolnăveşti te vindeci foarte repede şi vestea cea mai bună, că acestea toate poţi să le dăruieşti.
Şi asta-i şi misiunea pentru care ţi-au fost date toate acestea.
Ca să le dăruieşti. Tot ce ai primit.
Aşa te sfinţeşti.
Aşa reuşeşti nu numai să stai tu vindecat, dar să înveţi şi pe alţii să stea vindecaţi.
Măsura dată de tine, dacă te opreşti la ea, ajungi în deznădejde.
Că niciodată nu să-ţi vezi talanţii de înmulţit.
Niciodată nu o să primeşti pe Cel care bate la inima ta.
Trebuie să-L primeşti. Şi chiar dacă îl dai afară şi te murdăreşti iar, El iar vine să bată la inima ta. Şi trebuie să-L primeşti din nou.

Of, nădăjduiesc să nu fiu înţeles greşit.

Noi, ai lui Hristos, din Biserică, trebuie să înmulţim Biserica. Ori asta nu se poate decât dacă ne dăruim unii altora. Dacă Îl dăruim pe Hristos, unii altora, prin învăţăturile Bisericii, întro măsură cât mai bună a noastră.
Unii poate şi-au înmulţit talantul cu 10%, sau 12 sau 21 sau 58%, sau cât o fi, este cu un singur scop, pentru Hristos, adică pentru ceilalţi, că Domnul n-a venit ca să i se slujească, ci El să slujească.
Şi a dăruit tot ce a primit de la Tatăl.

Doamne miluieşte...

În prealabil postat de CristianR

Și, ce-i mai rău, vrem să-i tratăm fără ca ei să ne ceară asta. Spre deosebire de Hristos, care îi vindeca pe cei care Îl rugau în acest sens.

Nimic nu-i obligatoriu.
Dacă vrei, primeşti vindecarea, dacă nu, nu.
Dar măcar, avem datoria să spunem celor bolnavi ai omenirii, că sunt bolnavi. În măsura în care noi ne-am vindecat.
Şi să le oferim şi măsura vindecării noastre.
Iar ei dacă vor o vor primi, dacă nu, nu.
Hristos n-a obligat, Biserica nu obligă. Dar misiunea ei, prin El, este pentru omenire.

P.S.:

Ecumeniştii ştiu că nu pot câştiga dogmatic.
Sunt conştienţi că n-au nicio şansă în faţa Duhului Sfânt Domnul, a celor 9 Sfinte Sinoade şi a Sfintelor Canoane care există deja.
Şi-atunci caută să găsească noi căi.
Nu fac Sinoade Dogmatice, de vindecare, ci Sinoade misionare, unde-li arogă drepturi, peste Sinoadele de vindecare.
Apoi se pot aduna, mai târziu, în numele "unităţii" şi-al "dragostei" să se unească toţi... la ce? La mamona, la paharul dracilor.
Biserica este deja unită.
Cine vrea unire să se unească cu Biserica.
Biserica are deja dragoste.
A avut dintotdeauna.
Nu a existat niciodată, o singură secundă, ca Biserica să nu aibe dragoste. Dar ce nu are Biserica şi nu primeşte, este erezia.
Că aia înseamnă moarte...
Deci cine ne iubeşte, va veni la noi, la Hristos.
Cine iubeşte, cu adevărat, va dori vindecarea.
Şi va veni la Hristos.
Fiindcă Hristos, doar aici este. În Biserică.
Biserica cea fără erezie.
Mântuirea doar aici a fost, este şi va fi !

Dar de aici şi până la a te încăpăţina în asemenea hal, încât să nu accepţi că eşti bolnav, să nu accepţi că eşti eretic, să nu vrei cu îndârjire să laşi ereziile din romano-catolicism, e cal lungă.
Să vrei cu din-adins să fi acceptat ca şi creştin cu ereziile pe care tu chiar le crezi bune şi mântuitoare, încă crezi că eşti pe drumul spre mântuire, asta-i o mai gravă îmbolnăvire, la cote cum nu s-a mai văzut vreodată.

Un păcat împotriva Duhului Sfânt, este ispitirea lui Dumnezeu.
Să păcătuieşti în asemenea hal, că spui, lasă că Dumnezeu mă iartă şi dacă fac asta sau asta.
Ca eretic, spui, lasă că ajung eu cumva în Rai, şi dacă cred în primat, infilibilitate, purgatoriu, azimă, Maria imaculata, indulgenţe şi alte nebunii.

Şi când Biserica strigă, te faci că plouă. Ba spui: lasă, bagă-mă-n Rai, aşa murdar cum sunt, este un loc acolo şi pentru mine...

Hai să stăm strâmb şi să gândim drept. Că corpul trece, dar veşnicia nu.

Nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc, dacă nu are hainele pregătite de nuntă.
Care sunt hainele?
Credinţa fără erezie. Cum comorile nu sunt astea, ci cele adunate în ceruri...
Vorbesc din Noul Testament, nu din mintea mea.

Măi oamenilor, nici voi în Biserică, nu aveţi credinţă şi vă îndoiţi şi slăbiţi nu numai voi, dar şi pe alţii...

Pe mulţi... Doamne...

[Seraphim7]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Pe tine nu te chinuie erezia oamenilor? Păcatele lor? Patimile lor... Nu?
Necredinţa? Poate... Nu?
Pentru acestea toate e venit Hristos.
L-a chinuit atât de tare, că a venit să ne ridice din întunericul ăsta în care de bună voie ne aruncăm.
Nu te chinuie ecumenismul "unităţii" şi alte nebunii? Nu te chinuie ateismul, evoluţionismul, păgânismul, materialismul, sincretismul, secularismul?
Nu?
Îmi spui să las tratatele de teologie, că nu mă ajută la nimic?
Pardon?
Bine că nu-mi spui să las Noul Testament, că nu mă ajută la nimic, este?
Înapoia mea, satană !
Sufletului meu răspunde în primul rând Domnul, prin Noul Testament, apoi prin Sfinţi, apoi prin părintele duhovnic. Îmi este mai mult decât am nevoie, mai mult decât suficient pentru vindecare şi mântuire.
Nu raţiunea trebuie să vadă limpede, ci sufletul, prin credinţă, dragoste, nădejde, virtuţi, curăţie, luminare, îndumnezeire.
Nu raţiunea.
Că raţional nu poţi explica cum o femeie a rămas însărcinată de la Duhul Sfânt Domnul, rămânând în feciorie, înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere.
Raţional nu poţi explica mântuirea, nici existenţa lui Dumnezeu.
Nu poţi nici confirma, nici nega existenţa lui Dumnezeu.
Cum nu poţi explica viaţa, moartea, ce se întâmplă după ce murim, nici sufletul, sau existenţa stărilor şi energiilor nevăzute, care se manifestă fizic, nici mecanismele gândirii şi memoriei şi ale creierului uman.
Nici de ce visăm, nici din ce e făcut Universul, materie, nematerie, găuri negre, materie neagră, nici gravitaţia, magnetismul, mişcarea plăcilor tectonice, somnul.
Şi pur şi simplu, nu ştim de ce căscăm.
Iar Ortodoxia, nu este religie, fiindcă este o denumire politică. Ortodoxia este Biserica. Biserica lui Hristos. Biserica Sfinţilor.
Iar dragostea nu înseamnă îngăduinţa păcatului şi încălcării poruncilor Domnului, care ne mântuie.
Aia nu-i dragoste.
E poftă carnală. E consumism. E autodistrugere. Sinucidere.
Că nu de prost, şi nu pentru răul nostru, a dat Dumnezeu poruncile Sale, dătătoare de viaţă.
Pricepi?
Îmi văd clar scopul şi pacea. Anume de a avea o viaţă în Hristos. Cât mai autentic. Să trăiesc în şi pentru Sfânta Treime. Să mă mântuiesc.
Şi dacă se poate, să mântuiesc pe cât mai mulţi în jurul meu.
Asta este adevărata libertate.
În Hristos.
Numai în Hristos !
Ţine minte.
Şi crede dacă vrei.


Prin ce ai scris aici, fiindcă crezi cu adevărat că asta-i singura măsură, ai distrus lucrarea lui Hristos, a Apostolilor, a Sfinţilor Părinţi, a Sfinţilor Mucenici, a tuturor celor care au trecut de măsura asta.
Ei bine, nu-i asta singura măsură.
Ai minţit, poate fără să vrei şi ai creat o stare demonică. E egoismului, a propriei persoane.
Da ! Există vindecare. Da, ce ai spus tu, este prima treaptă. Dar nu poţi rămâne acolo.
Dacă eşti vindecat, dacă nu mai trăieşti decât pentru Hristos şi pentru mântuire, atunci măcar eşti curăţit. Dacă nu mai doreşti nimic din cele materiale, eşti despătimit.
Apoi foarte uşor, devii luminat. Să vezi lumina necreată.
Astea nu sunt basme. Sunt realităţi.
Odată ce ai văzut prin Lumina Necreată, foarte uşor primeşti harul, ştii cum să-l obţii, ştii cum să-l pierzi mai rar, ştii cum să te îmbolnăveşti mai rar, când te îmbolnăveşti te vindeci foarte repede şi vestea cea mai bună, că acestea toate poţi să le dăruieşti.
Şi asta-i şi misiunea pentru care ţi-au fost date toate acestea.
Ca să le dăruieşti. Tot ce ai primit.
Aşa te sfinţeşti.
Aşa reuşeşti nu numai să stai tu vindecat, dar să înveţi şi pe alţii să stea vindecaţi.
Măsura dată de tine, dacă te opreşti la ea, ajungi în deznădejde.
Că niciodată nu să-ţi vezi talanţii de înmulţit.
Niciodată nu o să primeşti pe Cel care bate la inima ta.
Trebuie să-L primeşti. Şi chiar dacă îl dai afară şi te murdăreşti iar, El iar vine să bată la inima ta. Şi trebuie să-L primeşti din nou.

Of, nădăjduiesc să nu fiu înţeles greşit.

Noi, ai lui Hristos, din Biserică, trebuie să înmulţim Biserica. Ori asta nu se poate decât dacă ne dăruim unii altora. Dacă Îl dăruim pe Hristos, unii altora, prin învăţăturile Bisericii, întro măsură cât mai bună a noastră.
Unii poate şi-au înmulţit talantul cu 10%, sau 12 sau 21 sau 58%, sau cât o fi, este cu un singur scop, pentru Hristos, adică pentru ceilalţi, că Domnul n-a venit ca să i se slujească, ci El să slujească.
Şi a dăruit tot ce a primit de la Tatăl.

Doamne miluieşte...


Nimic nu-i obligatoriu.
Dacă vrei, primeşti vindecarea, dacă nu, nu.
Dar măcar, avem datoria să spunem celor bolnavi ai omenirii, că sunt bolnavi. În măsura în care noi ne-am vindecat.
Şi să le oferim şi măsura vindecării noastre.
Iar ei dacă vor o vor primi, dacă nu, nu.
Hristos n-a obligat, Biserica nu obligă. Dar misiunea ei, prin El, este pentru omenire.

P.S.:

Ecumeniştii ştiu că nu pot câştiga dogmatic.
Sunt conştienţi că n-au nicio şansă în faţa Duhului Sfânt Domnul, a celor 9 Sfinte Sinoade şi a Sfintelor Canoane care există deja.
Şi-atunci caută să găsească noi căi.
Nu fac Sinoade Dogmatice, de vindecare, ci Sinoade misionare, unde-li arogă drepturi, peste Sinoadele de vindecare.
Apoi se pot aduna, mai târziu, în numele "unităţii" şi-al "dragostei" să se unească toţi... la ce? La mamona, la paharul dracilor.
Biserica este deja unită.
Cine vrea unire să se unească cu Biserica.
Biserica are deja dragoste.
A avut dintotdeauna.
Nu a existat niciodată, o singură secundă, ca Biserica să nu aibe dragoste. Dar ce nu are Biserica şi nu primeşte, este erezia.
Că aia înseamnă moarte...
Deci cine ne iubeşte, va veni la noi, la Hristos.
Cine iubeşte, cu adevărat, va dori vindecarea.
Şi va veni la Hristos.
Fiindcă Hristos, doar aici este. În Biserică.
Biserica cea fără erezie.
Mântuirea doar aici a fost, este şi va fi !

Dar de aici şi până la a te încăpăţina în asemenea hal, încât să nu accepţi că eşti bolnav, să nu accepţi că eşti eretic, să nu vrei cu îndârjire să laşi ereziile din romano-catolicism, e cal lungă.
Să vrei cu din-adins să fi acceptat ca şi creştin cu ereziile pe care tu chiar le crezi bune şi mântuitoare, încă crezi că eşti pe drumul spre mântuire, asta-i o mai gravă îmbolnăvire, la cote cum nu s-a mai văzut vreodată.

Un păcat împotriva Duhului Sfânt, este ispitirea lui Dumnezeu.
Să păcătuieşti în asemenea hal, că spui, lasă că Dumnezeu mă iartă şi dacă fac asta sau asta.
Ca eretic, spui, lasă că ajung eu cumva în Rai, şi dacă cred în primat, infilibilitate, purgatoriu, azimă, Maria imaculata, indulgenţe şi alte nebunii.

Şi când Biserica strigă, te faci că plouă. Ba spui: lasă, bagă-mă-n Rai, aşa murdar cum sunt, este un loc acolo şi pentru mine...

Hai să stăm strâmb şi să gândim drept. Că corpul trece, dar veşnicia nu.

Nimic necurat nu intră la nunta Mirelui Ceresc, dacă nu are hainele pregătite de nuntă.
Care sunt hainele?
Credinţa fără erezie. Cum comorile nu sunt astea, ci cele adunate în ceruri...
Vorbesc din Noul Testament, nu din mintea mea.

Măi oamenilor, nici voi în Biserică, nu aveţi credinţă şi vă îndoiţi şi slăbiţi nu numai voi, dar şi pe alţii...

Pe mulţi... Doamne...

Mergi prea departe...Există destule explicații pentru întrebările si frământările tale,doar ca tu nu le accepți ,fiindcă nu sunt in concordanță cu ortodoxia.Când o sa realizezi că e imposibil sa concretizeazi ceea ce afirmi...Dar de fapt tu nu afirmi nimic,tu doar condamni ceea ce nu e ortodox.Află ca Hristos nu e ™ sau Ÿ Ortodox.Poți să urmărești cat vrei evoluția bisericii,sinoadele si părinții bisericii,ele nu demonstrează decât evolutia unui sistem uman,atât.Biserica ortodoxă nu are monopol pe har,pe Hristos,pe Duhul Sfant sau pe Dumnezeu.Adevarul nu stă intr-o doctrină sau un sistem religios.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Seraphim7

Biserica ortodoxă nu are monopol pe har,pe Hristos,pe Duhul Sfant sau pe Dumnezeu.Adevarul nu stă intr-o doctrină sau un sistem religios.

Troll sau ce sa fie?

Ar fi de dorit prudenta in raspunsuri sau ignorare pur si simplu.

[ioan67]

Him... Eu inclin sa cred ca e un om care cauta... Adevarul, pacea, bucuria, sensul.
Iar cautarea vie, autentica, are multe capcane si dificultati. Inclusiv negatii, indoieli crunte, proteste si razvratiri, durere, confuzii, exasperari, gafe, exaltari etc. Mai e si oboseala, lehamitea...
Unii oameni investesc mult in cautare, se nelinistesc uneori peste masura (fie datorita firii, fie datorita unor preconceptii, fie din pricina unor rani care se vindeca greu; mai sunt si dezamagirile, mai lucreaza si patimile, mai sunt si unele insuficiente sau chiar deficiente/inclinatii innascute), detesta mediocritatea sau/si comoditatea, nu se multumesc cu cateva date sau cu oricat de multe date - pana cand sufletul nu ajunge la liman... Apoi iar se indoiesc, iar cauta si tot asa trecind din nivel in nivel, in sus dar si in jos, in stanga si in dreapta, in toate chipurile, fac experienta... Zbucium.... Inima nu e potolita, se zbate insetata...
Doar Domnul poate potoli aceasta ravna/apetenta (sau incurcatura) a cautarii, atunci cand voieste.

Stim insa ca toti cei care au cautat, s-au folosit si de oameni, macar din cand in cand.
Au facut oarece ascultare, au avut incredere in cuvantul/povata unui om, chiar fiind acesta limitat. Dar cine dintre oameni e nelimitat?
Cand cauti raspunsuri iti poate fi de folos orice om... Iar vantul e bun, dupa o vorba a marinarilor, doar pentru cel care stie incotro se indreapta. Si care nu se razgandeste prea des...:)

[Igor_Paslusnik]

Serios, serafime? Vai în ce hăuri eşti...

De ce s-au adunat Părinţii la Sinoade? Nu ca să combată ereziile? Fiindcă nu erau în concordanţă cu Biserica. Că stricau ereziile mântuirea.
În esenţă, Biserica se apăra de atacurile celor ce nu vroiau să facă parte din Biserică şi inventau erezii.

De ce a venit Hristos? Nu ca să demoleze lucrarea demonilor? Şi mai exact ca să-i apere pe cei care vor înapoi în Rai. Să-i înveţe cum să ajungă acolo.
Şi demonii au venit să înveţe şi ei, altă evanghelie, pseudo-evanghelii, în pseudo-creştinisme pentru pseudo-bisericii.

Biserica nu este "evoluţia sistemului" sfinţeniei? Sfinţenia o obţine orice îşi pune numele de "creştin"?

Nu poţi posezi sau să controlezi harul. Deci nu poţi avea monopol pe el, că nu-i obiect. E energia Duhul Sfânt. Poţi să lucrezi în el sau înafara lui.
Şi harul vine doar în Biserică. Şi niciodată în erezie. Nu, Hristos nu-i ortodox. Hristos e creştin şi niciodată eretic.
Hristos este primul creştin. Şi a venit să lupte cu primul eretic, satana. Fie că îţi place ţie sau nu. Fie că accepţi sau nu.
Şi Hristos a fost înainte să existe satana. Domnul a fost, este şi va fi veşnicia.

Episcopul Romei, şi-a pus monopol pe "mântuire", pe "har", pe "duhul sfânt", pe "biserică". Şi-a creat brandurile lui personale.
Proprietate.
Şi vrea să fie recunoscut de Biserică. Reuşeşte să-i amăgească pe ceilalţi care-au ieşit din sânul inovaţiilor lui şi dacă reuşeşte, rămânem noi să acceptăm nebuniile lui.

Şi va zice atât:
Rămâneţi cu tot ce faceţi, practicaţi tot ce vreţi, dar recunoaşteţi-mă ca Papă al vostru, atât. "Primul între egali". Atât.
Şi de acolo ajungi cu timpul, cu anii, la toate celelalte care le vrea el.
Aşa uşor...
Cu răbdare, încetişor... Cu viclenie. "Unitatea", nu? "Dragostea", nu?
Dar acolo nu-i Hristos, nu-i mântuire, nu-i har, nu-i Duhul Sfânt, nu sunt taine şi niciun efect, decât iad.
Ca exemplu...

Te minţi singur.

În prealabil postat de ioan67

Him... Eu inclin sa cred ca e un om care cauta... Adevarul, pacea, bucuria, sensul.
Iar cautarea vie, autentica, are multe capcane si dificultati. Inclusiv negatii, indoieli crunte, proteste si razvratiri, durere, confuzii, exasperari, gafe, exaltari etc. Mai e si oboseala, lehamitea...

Şi erezia vrea astea. Şi trece prin astea.
Eşti un ecumenist ascuns...
Dragii de voi... cum pierdeţi voi Raiul... Cum vă mint demonii că obţineţi Raiul cu dulcegării şi mândrie şi lovirea Bisericii...

În prealabil postat de ioan67

Unii oameni investesc mult in cautare, se nelinistesc uneori peste masura (fie datorita firii, fie datorita unor preconceptii, fie din pricina unor rani care se vindeca greu; mai sunt si dezamagirile, mai lucreaza si patimile, mai sunt si unele insuficiente sau chiar deficiente/inclinatii innascute), detesta mediocritatea sau/si comoditatea, nu se multumesc cu cateva date sau cu oricat de multe date - pana cand sufletul nu ajunge la liman... Apoi iar se indoiesc, iar cauta si tot asa trecind din nivel in nivel, in sus dar si in jos, in stanga si in dreapta, in toate chipurile, fac experienta... Zbucium.... Inima nu e potolita, se zbate insetata...
Doar Domnul poate potoli aceasta ravna/apetenta (sau incurcatura) a cautarii, atunci cand voieste.

Stim insa ca toti cei care au cautat, s-au folosit si de oameni, macar din cand in cand.
Au facut oarece ascultare, au avut incredere in cuvantul/povata unui om, chiar fiind acesta limitat. Dar cine dintre oameni e nelimitat?
Cand cauti raspunsuri iti poate fi de folos orice om... Iar vantul e bun, dupa o vorba a marinarilor, doar pentru cel care stie incotro se indreapta. Si care nu se razgandeste prea des...:)

Ce uns eşti cu toate alifiile, viclean şi aluncos, unde în numele unei false iubiri, false uniri, ne acuzi pe noi, care iubim Adevărul, că suntem... altfel... suntem patologici, se poate spune...

Vai ce-i în Biserică... Ce capcane şi înşelare... Din pricina răcelii credinţei şi dragoste şi ascezei şi rugăciunii...

Doamne ai milă de noi şi nu ne lăsa...

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Eşti un ecumenist ascuns...

Sper ca nu, Remus. Atata doar ca sunt obisnuit sa traiesc intre oameni cu nenumarate nuante personale. Tu intre cine traiesti?...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Ce uns eşti cu toate alifiile, viclean şi aluncos, unde în numele unei false iubiri, false uniri, ne acuzi pe noi, care iubim Adevărul, că suntem... altfel... suntem patologici, se poate spune...

Remus, in ce ma priveste am ajuns la concluzia ca atunci cand vedem ceva prea rau, prea intens negativ in afara noastra - e posibil sa avem noi insine acel rau pitit in adancul mintii si al inimii. Din cate am priceput cu anii, cu experienta, oamenii zdraveni si frumos alcatuiti isi pot vedea continuturile mai putin magulitoare si nu arunca cu ele, ca si cu noroi ori rahat, peste portretele subiective ale altor oameni.
Poate ca e folositor sa iti contii mai vartos unele reziduuri posibile ale metabolismului sufletesc, atunci cand intalnesti crestini cu unele atitudini si exprimari diferite de ale tale. Cine stie, poate exista laxative si pentru puroiul din besica, precum o fi si-un loc potrivit unde sa il elimini - unul numai de tine stiut si de bietul duhovnic...
Nu crezi ca te arati, totusi, prea suspicios si incordat?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Sper ca nu, Remus. Atata doar ca sunt obisnuit sa traiesc intre oameni cu nenumarate nuante personale. Tu intre cine traiesti?...

Trăiesc printre cei din Biserică. Şi mă doare pentru cei din afara Bisericii.

În prealabil postat de ioan67

Remus, in ce ma priveste am ajuns la concluzia ca atunci cand vedem ceva prea rau, prea intens negativ in afara noastra - e posibil sa avem noi insine acel rau pitit in adancul mintii si al inimii.

Uite cum conduc demonii mintea ta. Prin acest un rând jumate, din quoteul de mai sus.

Aşadar, Hristos fiindcă a venit să ofere calea de ieşire din răul intens negativ care-l vedea în lume, avea acel rău pitit în adâncul minţii şi inimii Lui?

Te-ai rugat înainte să scrii acest post?
Îl iubeşti cu adevărat pe Domnul? Iubeşti mântuirea? Cauţi să ştii ce este mântuirea? Nu e o formă ezoterică, nu e metafizică.
E realitatea.

Acolo ajungem, la Domnul. Pe unii îi va arde slava Lui, pe alţii îi va odihni. Pe cei arşi, îi va aduna la un loc, numit iad şi îi va face nevăzuţi celor din Rai, ca să nu sufere cei din Rai, în dragostea lor, pentru cei ce singuri au ales iadul.

În prealabil postat de ioan67

Din cate am priceput cu anii, cu experienta, oamenii zdraveni si frumos alcatuiti isi pot vedea continuturile mai putin magulitoare si nu arunca cu ele, ca si cu noroi ori rahat, peste portretele subiective ale altor oameni.

Nu vreau să am contur, înafara lui Hristos. Nici nu există contur, înfara Sfintei Treimi.
Tot ce există, e datorită Sfintei Treimi.
Păcatele au pus nămol peste strălucirea Luminii Necreate, în care am umblat în Rai.

În prealabil postat de ioan67

Poate ca e folositor sa iti contii mai vartos unele reziduuri posibile ale metabolismului sufletesc. Cine stie, poate exista laxative si pentru puroiul din besica, precum o fi si-un loc potrivit unde sa le elimini.
Nu crezi ca te arati, totusi, prea suspicios si incordat?

Dumnezeu să te vindece... suflet drag...
Cea mai cruntă boală, este să nu ştii că eşti bolnav. Şi să nu accepţi. Şi să nu înţelegi boala. Şi să nu crezi că ai nevoie de vindecare. Şi să nu ceri, să nu cauţi, să nu vrei vindecare.
Nu spun tu personal, ci de orice om de pe pământ.
Dumnezeu să te vindece... suflet drag...

[ioan67]

În prealabil postat de Seraphim7

Asta propune religia astazi,cel putin cultele crestine mai noi,iar cele traditionale încă se rezumă la ritualism teatral în care cei prezenti se multumesc sa asculte un cor de babe si un preot că abia leagă trei fraze una de alta.Iar cei mai "sporiti" aleargă spre refugii mai evoluate,ca de pildă mănăstiri sau preoti cu har,poate chiar moaste sau icoane făcătoare de minuni.Ei bine acolo deja se simte altfel atmosfera.Un aer de modestie putredă cu miros de tamaie si dorinte refulate te îmbie să iti pară rau de tot si de toate.Această masină de iertat orice si de vindecat si etc.,vrea sa te schimbe cu orice pret chiar dacă tu nu esti decât un simplu observator,sau doar un om cu niste intrebari sau necazuri.Dar mereu tu vei fi o victimă in acest sistem al iluziilor.Oricât de mult ai vrea sa găsesti răspunsuri,ei mereu îti vor da aceleasi întrebări....

Reflectia ta imi aminteste de un om pe care il iubesc foarte mult si caruia ii datorez nemasurata recunostinta... Parintele Rafail Noica... Acest monah cu dar al rostirii, facea o constatare cu prilejul unei conferinte, referindu-se daca nu ma insel, si la formalism: zicea ca suntem deseori disciplinati, ordonati, ascultatori; ca unii dintre noi tinem pravila cu strictete; ca avem in Biserica rugaciuni minunate, ca formulele sunt corecte, ca tipicul e desavarsit, insa ... nu simtim nici un folos. (:
Si daca nu simtim nici un "zvac de pocainta" (excelenta expresie, sugestiva pentru saltul cugetului si al simtamintelor cand crestinul este nu doar dreptmaritor ci si viu, verde, in dinamica devenirii), atunci toata nevointa noastra este zadarnica...
Greu cade cuvantul acesta. Sa nu simti nici un spor, nici o bucurie a cresterii... Ce gust salciu al zadarniciei! In acest caz, ceva trebuie facut. Musai. Iar cuvantul parintelui Rafail tocmai aici incearca sa ajute, sa miste ceva in noi, sa trezeasca la viata...
Si zice mai departe (sau poate ca eu compilez acum mai multe conferinte distincte dar cam aceasta e linia gandirii parintelui Rafail, surprinsa de mine poate prea schematic) ca, in fond, Ortodoxia e firea omului. A-ti veni in fire, a te bucura de viata asa cum ii e dorit de fapt fiecarui om, dorit de Hristos Care S-a rastignit pentru noi, inseamna a trai crestineste. A fi in firesc, cat mai aproape de natura si menirea omului precum Este Hristos, aceasta e Ortodoxia.
Noi insa suntem foarte pretentiosi uneori, gasim firescul, poate, prea putin important si atragator. Voim maretie, excelenta, exaltarea a luat locul altor simtaminte mai domoale si mai roditoare.

Dar mai bine sa caut pe Parintele. Dau o fuga si il rog sa vina cateva clipe...:)

https://www.youtube.com/watch?v=_YXg-HisZ7E

P.S. Nu am gasit tocmai ce cautam dar e si aici acelasi mesaj.

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Trăiesc printre cei din Biserică. Şi mă doare pentru cei din afara Bisericii.

Si pentru cei din Biserica, pentru ortodocsii care sunt majoritatea la noi, nu te doare?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Uite cum conduc demonii mintea ta. Prin acest un rând jumate, din quoteul de mai sus.
Aşadar, Hristos fiindcă a venit să ofere calea de ieşire din răul intens negativ care-l vedea în lume, avea acel rău pitit în adâncul minţii şi inimii Lui?

Him... Ce gand iti veni... Pai, Remus, nu e oare o diferenta de masura intre tine (caruia ii scriam, spunind cum e cu noi, oamenii obisnuiti de sub soare) si Hristos? Crezi ca tot ce I S-a potrivit Lui, ti se potriveste si tie? Sau noua?....

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dumnezeu să te vindece... suflet drag...
Cea mai cruntă boală, este să nu ştii că eşti bolnav. Şi să nu accepţi. Şi să nu înţelegi boala. Şi să nu crezi că ai nevoie de vindecare. Şi să nu ceri, să nu cauţi, să nu vrei vindecare.
Nu spun tu personal, ci de orice om de pe pământ.
Dumnezeu să te vindece... suflet drag...

Ti se intampla, macar din cand in cand, sa iti spui si tie insuti aceste pretioase cuvinte? Asa, cu patrundere mare, cu autenticitate deplina...
Sau, poate, tu esti deja peste aceasta problema?...

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nu, Hristos nu-i ortodox. Hristos e creştin ...

Mai crestine, Ortodoxia e firea omului iar Hristos e Insasi firea aceasta, deplina, Omul desavarsit, Adamul desavarsit.
Zicea Cuviosul Saharov, dupa marturia parintelui Rafail Noica: un singur ortodox a fost in lume, si pe Acela L-au rastignit....

Ce tot vorbesti acolo, omule?