Mitropolitul Ucrainei acuza Biserica Ortodoxa Romana

acesti RUSI care au SUPT ani de zile de la poporul ROMAN sa faca bine sa nu se mai bage unde nu e treaba lor atit am avut dfe zis

[antoradoi]

În prealabil postat de malmo

"Cea mai grava criza a Basarabiei este criza spirituala. Peste patru decenii de deznationalizare stalinista si comunizare au lasat in ceea ce era odinioara unul dintre cele mai fertile spatii ortodoxe romanesti un pustiu ateu lipsit de speranta.

Kremlinul a impus Basarabiei in mod silnic autoritatea canonica a Patriarhiei Moscovei si a izgonit si deposedat biserica romana. In 1992, Patriarhia Romana a reinfiintat Mitropolia istorica a Basarabiei si absolut toti presedintii moldoveni, fie ca a fost vorba de Snegur, Lucinski sau Voronin, i s-au opus cu o furie neegalata decat de aceea a Patriarhului rus, Aleksei.


A fost nevoie de o decizie a CEDO pentru a forta Chisinaul sa recunoasca dreptul Mitropoliei Basarabiei de a functiona. Nu cred ca exista un alt exemplu mai bun pentru a ilustra desertul moral si spiritual moldovean.

Acum, cand Patriarhia Romana a infiintat trei noi eparhii, Voronin tuna si fulgera impotriva "agresiunii BOR", iar Patriarhia rusa a anulat intalnirea celor doua Biserici, care urma sa aiba loc la Moscova pe motiv ca i-a fost incalcat "teritoriul canonic". Numai in ortodoxia rusa, Imparatia lui Dumnezeu are granitele trasate cu creionul lui Stalin.


Nu cred ca exista o misiune mai importanta pentru Biserica Ortodoxa Romana decat renasterea spirituala si nationala a Basarabiei." Romania libera

"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia"(Rom 12,10), aceasta este invatatura Mintuitorului.


"Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra" (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

CRIZA SPIRITUALA este problema tuturor natiunilor.

[malmo]

Una dintre problemele vitale ale existentei romanilor din teritoriile ocupate este cea a limbii. Atat la Cernauti, cat mai cu seama in regiunea Odesa, continua campania de rebotezare a limbii romane in limba moldoveneasca. La nivel oficial, este ignorat glotonimul "limba romana" si etnonimul "popor roman".

In cele 86 de scoli romanesti din regiunea Cernauti, bunaoara, invatamantul este periclitat de lipsa cronica de manuale, donatiile de carte venite din Romania fiind cenzurate la vama Siret-Tereblecea. Loturile de carte aduse din R. Moldova au aceeasi soarta, numai ca la alta vama - la cea de la Criva-Mamaliga. Astfel, romanii din Bucovina de Nord s-au pomenit intre doua vami.
Potrivit scriitorului Vasile Tarateanu, nici o carte si nici o publicatie periodica de exprecie romaneasca de la Chisinau (cu exceptia "Glasului Moldovei") nu sunt puse in vanzare la Cernauti. Mai mult decat atat, in orasul invataceilor lui Arune Pumnul nu exista nici o librarie de carte romaneasca.

Astfel, romanii de acolo se afla intr-un vacuum informational. Nu sunt receptionate posturile de radio si tv romanesti. Formatiile artistice din Tara sau de la Chisinau nu ajung acolo, producandu-se o ruptura dintre aceste pamanturi romanesti.

Cei 5000 de bucovineni din Chisinau ar putea mentine podurile de legatura dintre Chisinau si Cernauti dand dovada de mai multa insistenta in stabilirea unor relatii de colaborare culturala si spirituala dintre autoritatile R. Moldova si cele din capitala Nordului Bucovinei.

Fara sprijinul Chisinaului si Bucurestiului, a estimat Tarateanu, romanii din Bucovina nu vor fi in stare sa infrunte in continuare politica dura de deznationalizare promovata de statul ucrainean in special fata de romani, acestia ramanand in minoritate si tot mai singuri in fata suferintei.

Printr-o decizie a ministerului de resort din Ucraina, s-a recomandat (deocamdata!) ca in scolile romanesti pe saptamana toate disciplinele sa fie predate in ucraineana, iar elevii, la recreatie, sa comunice numai in aceasta limba.

Desi Tratatul romano-ucrainean prevedea crearea la Cernauti a unei Universitati multiculturale romano-germana, astazi, dupa trei ani de la semnarea lui, nici nu se pomeneste de asa ceva.

Autoritatile regionale refuza sa confere limbii romane statut de limba oficiala in orasul Cernauti, precum si in raioanele Hliboca, Noua Sulita, Herta, Storojinet, in populatia romana este autohtona, iar pe alocuri - majoritara.

In satele romanesti de pe traseul Cernauti - vama Siret au disparut indicatoarele cu inscriptii bilingve, instalate acum un an cu ocazia vizitei in Bucovina a lui Emil Constantinescu si a regelui Mihai. In Cimitirul central din Cernauti sunt distruse si profanate mormintele si cavourile ale unor importante figuri ale neamului romanesc, iar la Biblioteca Universitatii cernautene au fost nimicite, in mod barbar, asa-numitele "fonduri secrete" de carte romaneasca.

Culmea impertinentei, vechile biserici romanesti au fost reconstruite sau renovate si declarate drept "monumente ale culturii ucrainene".

“Satana se luptă cu Hristos in lume, iar cimpul de luptă este sufletul omenesc" Dostoevski

"Flacara" sufleteasca a romanilor de dincolo de hotarele actuale trebuie cum e si normal sa-si gaseasca "izvorul" continuitatii din propria "matca", de-acolo de unde li se trage obirsia.

"Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra" (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).

[hmiron]

Dupa parerea mea este o infruntare de ordin politic care a razbatut si in plan religios, asa cum de foarte multe ori se intampla. Fiecare considera ca dreptatea e la el. In astfel de cazuri medierea si judecata unei parti neutre poate detensiona situatia.

[malmo]

Şefului Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi,

dlui M. V. Romaniv
Preşedintelui Consiliului Regional Cernăuţi,
dlui O. A. Smotr
Primarului oraşului Cernăuţi
dlui M. T. Fedoruk


DECLARAŢIE

Noi, reprezentanţii organizaţiilor publice din Bucovina, suntem îngrijoraţi de faptul că partea română continuă să vehiculeze problema instalării pe teritoriul regiunii a monumentului lui Ştefan cel Mare, încercând în felul acesta să marcheze aniversarea a 500-a a memoriei sale şi să eternizeze simbolul statalităţii sale naţionale în Ucraina.

În acest caz este desconsiderată opinia reprezentanţilor altor naţionalităţi care locuiesc într-un asemenea ţinut polietnic. Sunt trecute sub tăcere faptele istorice care arată fără rezerve despre caracterul cotropitor al aşa-numitelor marşuri "eliberatoare" ale lui Ştefan cel Mare.


În virtutea împrejurărilor istorice, diferite părţi ale pământurilor ucrainene s-au aflat în componenţa Poloniei, Lituaniei, Ungariei, Moldovei, Turciei, hanatului Crimeei, Rusiei, Austriei. Însă ele, spre deosebire de România, nu cer instalarea pe teritoriul Ucrainei a unor monumente regilor poloni şi unguri, cnejilor lituanieni, sultanilor turci sau hanilor din Crimeea în amintirea înfrângerilor unora şi biruinţelor altora.

Noi nu ne împotrivim instalării monumentelor oamenilor de cultură şi activiştilor publici ai diferitelor popoare. Între altele, la Lvov există monumentul lui A. Mickiewicz, la Cernăuţi - monumentele lui M. Eminescu şi P. Celan. Însă revendicările ultimative faţă de Ucraina, care răsună în ultimul timp din partea unor "urmaşi ai lui Ştefan", indignează obştimea largă din Bucovina. Doar marşurile lui au fost însoţite de devastarea şi pustiirea acestor pământuri, de uciderea şi luarea în captivitate a locuitorilor paşnici, ele au fost marşuri nedrepte, de cotropire.

Afară de aceasta, propunerea iniţiatorilor români şi a celor locali ai proiectului de a ridica un monument persoanei, a cărei activitate este interpretată în mod diferit de istoricii polonezi în anul proclamat oficial ca An al Poloniei în Ucraina, apare cel puţin ca o provocare cu scopul de a-i certa pe ucraineni şi polonezi, a semăna vrajbă în viaţa interetnică a Bucovinei. Pornind de la cele mai de sus, cerem reprezentanţilor organelor puterii să nu facă nici o cedare radicalilor români şi să nu permită declanşarea în ţinutul bucovinean a unor dezbinări şi discordii interetnice.

De asemenea, ne adresăm deputaţilor Consiliului Regional să adopte o hotărâre chibzuită privind permisiunea instalării pe teritoriul regiunii a monumentelor, obeliscurilor monumentale doar activiştilor străini, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea culturii, asigurarea păcii şi concordiei în regiunea noastră.

Organizaţia regională Cernăuţi
a Ligii Femeilor Ucrainene;

[malmo]

„Patria este înlăuntrul nostru şi o ducem cu noi peste ţări şi peste mări, şi numai când suntem departe şi în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, şi nu găsim mângâiere decât în restrişte şi în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri“.

Barbu Stefanescu Delavrancea

[hmiron]

Vezi tu, malmo, ca fiecare isi modifica istoria in beneficiul propriu, intr-atat de mult incat la un moment dat nu mai corespund versiunile unele cu altele. Si uite asa apar conflictele si razboaiele.

[malmo]

Originile latine ale Moldovei se trag din perioada de ocupaţie romană a Daciei si litoralului Pontic pâna la Olbia (în zilele noastre România, Bulgaria si Ucraina de sud-vest pe care s-a format o nouă cultură prin romanizarea de către coloniştii romani a populaţiei locale).

După ce Imperiul Roman s-a retras de pe o parte din teritoriu, iar trupele sale au părăsit regiunea în 271 d.Hr., o multime de popoare migratoare au trecut prin această regiune, ca: hunii, goţii, slavii şi maghiarii.

În secolul XIII, Ungaria şi-a extins influenţa în această zonă şi a creat nişte fortificaţii în apropierea râului Trotuş (în România de azi) şi în zona Neamţului (Baia sau Můlda) din cauza deselor invazii tătare. În urma acţiunii voievodului Dragoş, venit din Maramureş, regiunea a intrat sub influenţa ungurească, până ce a venit Bogdan I în 1359- 1363, tot din Maramureş, şi i-a inlaturat pe urmaşii lui Dragoş.

Moldova în cea mai mare întindere a ei (sec. XV), era cuprinsă între: Munţii Carpaţi (hotarul cu Transilvania), Nistru (la nord şi est), Marea Neagră, Dunăre, Siret şi Milcov (hotarul cu Muntenia sau Ţara Rumânească de mai târziu). Pe vremea lui Bogdan I, Moldova nu depăşea ţinutul dintre râurile Moldova şi Siret.

Urmaşii săi şi-au întins stăpânirea mai ales spre sud şi est, astfel încât Roman I, se putea intitula „Domn de la munte până la mare”[3]. Alexandru cel Bun a stăpânit ţara întreagă, cu excepţia sudului Basarabiei de la Dunăre cu Chilia şi partea de dincolo de Trotuş, dar şi a Ţinutul Putnei, pe care le va lua Ştefan cel Mare de la regatul Ungar si Muntenia.

Sub Ştefan cel Mare, nepot al lui Alexandru cel Bun dar şi văr al lui Vlad Ţepeş din Muntenia, Moldova a ajuns la întinderea şi puterea ei maximă. Cel mai cunoscut domnitor moldovean, Ştefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri şi răzeşi a luptat împotriva invaziilor turceşti, Regatelor ungar si polonez, ca şi celor tătare.

Ştefan a luptat în 36 de bătălii majore, terminând doar două, nedecis (Ştefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit ţara cu pierderi foarte mari.

De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria ţară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, şi pleca în pribegie).

La sfârşitul domniei sale, independenţa Moldovei era nesigură. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puţin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut şi a sărăcit.


În aceste condiţii, Moldova a căzut sub influenţa puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman şi mai apoi intervenţia în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităţilor otomane, Moldova a trebuit să sufere şi numeroase invazii turceşti, tătăreşti, şi ruseşti.

[malmo]

Draga hmiron ajung la concluzia ta si se confirma prin aceasta spusele Dr. Napoleon Savescu, care afirma ca:

Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie, alta cultura ii va inventa o alta istorie.

Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decit un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tirziu, va muri de moarte naturala.

Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramine undeva la etaj inferior al cunoasterii, numai citeva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.

Formele vechi care cindva, au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functiile “noului popor” asa cum s-a intimplat cu noi.

[hmiron]

În prealabil postat de malmo

Draga hmiron ajung la concluzia ta si se confirma prin aceasta spusele Dr. Napoleon Savescu, care afirma ca:

Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i altera, a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi vine altcineva ii va scrie alte carti ii va da alta religie, alta cultura ii va inventa o alta istorie.

Intre timp poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita si mai repede: limba nu va mai fi decit un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tirziu, va muri de moarte naturala.

Noile forme istorice vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramine undeva la etaj inferior al cunoasterii, numai citeva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent.

Formele vechi care cindva, au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functiile “noului popor” asa cum s-a intimplat cu noi.

Tu o spui ca si cum ar fi exclusiv un lucru rau, insa uita-te la orice limba: este un organism viu care se modifica constant, prin adaugiri, stergeri, schimonosiri ale pronuntiei, contacte cu culturi straine s.a.m.d. Limba creste si infloreste din cauza acestui proces evolutiv - noi modalitati de exprimare sunt descoperite de poeti dar si de oameni de rand. Peste sute de ani lingvistii se chinuie sa vina cu tot felul de teorii in ceea ce priveste originea unor cuvinte si nu reusesc de fiecare data.

Istoria, pana la urma, este si ea un organism viu, pentru ca oamenii o consemneaza. Evenimentele care au avut loc, au avut loc, in mod obiectiv, dar nu exista cronicar obiectiv. Pentru unii anumite evenimente sunt importante si, in consecinta, consemnate, pentru altii din contra. Exista mereu teorii alternative in istorie dar marele public are tendinta de a crede ca istoria care s-a predat in scoala e solida si de neclintit - uitand ca mereu se fac descoperiri arheologice care pot schimba ce e cunoscut.

De exemplu, seniorul Neagu Djuvara, marele istoric roman (cu un dar extraordinar al naratiunii) a publicat acum ceva timp o carte care venea cu o teorie fascinanta: ca romanii n-ar fi de fapt urmasii directi ai romanilor care au colonizat Dacia, ci niste slavi veniti de la sud de Dunare dar care au adoptat fara discutii limba latina vulgara. Teoria nu e chiar fantezista, pentru ca se bazeaza pe ceva, insa a creat mare valva la noi pentru ca multora li se pare o jignire cand cineva spune ca nu avem in noi sange latin. Aici a dus indoctrinarea comunista: un singur post de televiziune, o singura istorie oficiala.

Nu spune nimeni sa ne repezim si sa imbratisam teoria domnului Djuvara, dar o minte deschisa ar trebui sa pastram cu totii. Chiar si dumnealui recunoaste ca e foarte posibil sa se insele si ca abia peste doua, trei sute de ani se va dovedi daca a avut sau nu dreptate, insa spune ca si-a facut meseria de istoric, de om de stiinta. Si Neagu Djuvara nu e orice istoric, e un mare istoric, o personalitate marcanta. Daca as fi crestin m-as ruga la Dumnezeu sa-l tina in viata inca o suta de ani de acum inainte, pentru ca, in opinia mea, e o valoare vie de patrimoniu.

In scoala mi s-a spus ca Transilvania e de drept a noastra si am acceptat acest lucru fara sa-l contest. In mintea mea de copil credeam ca n-ar putea sa ma invete altceva decat adevarul adevarat. Apoi e de ajuns sa cresti cu ideile astea si sa stai de vorba cu cineva cu idei opuse - ai sa vezi ca are argumente la fel cum ai si tu, dar despre care n-ai auzit niciodata. Nu spun ca Transilvania nu e pamant romanesc, evident acum este parte din Romania, dar nimeni nu sta sa asculte argumentul celeilalte parti! Si uite asa se pierde adevarul, pentru ca nimeni nu e interesat de el.