Smerenia

[OvidiuO]

Smerenie este sa pastrezi in fiecare zi in inima ta, cuvintele vamesului.:)

[sofiaiuga]

SMERENIA= ate considera mai prejos decit toti ceilalti oameni

[Traditie]

E destul de greu si sa te consideri egal cu ceilalti.

Eu nu ma consider mai prejos decat ceilalti, ci ii consider pe ei mai buni ca mine.

[alexa.oni]

Cum ajungi la smerenie?ROAGA-TE!Lui Dumnezeu sa te ajute sa alungi mandria din sufletul tau !Eu cred un lucru ca ai sa reusesti daca chiar iti doresti.Si gadestete la faptele lui Iisus si la cat de bun a fost chiar si cand a fost rastignit.Asa ca roagate!

[Va_iubesc]

Ca un ultim gand pe anul asta, cred ca smerenia e un dar, un mare dar pe care numai Bunul Dumnezeu ni-l poate da. Si nadajduiesc sa ne dea la toti din plin! Voi ce credeti? Eu ma gandesc ca oricat ne-am stradui nu o putem avea, caci "nimic nu putem fara El".

Sa avem un an cu bucurie, cu o mai adevarata cunoastere a ceea ce suntem si a ceea ce Dumnezeu vrea de la noi!

Elena

În prealabil postat de Va_iubesc

Sa avem un an cu bucurie, cu o mai adevarata cunoastere a ceea ce suntem si a ceea ce Dumnezeu vrea de la noi!

Elena

La Multi Ani, Elena! si sa scrii mai des pe forum :)

[cozia]

"Ascultarea cu dragoste duce la smerenie, iar smerenia duce la rugaciune."

Cred ca femeia si barbatul intr-o familie sunt aproximativ in aceeasi situatie dificila. Pentru a se smeri prin ascultare, femeia trebuie sa practice ascultarea de barbat CU DRAGOSTE(fara limite prea mari pentru negociere), lucru care se intimpla extrem de rar, poate chiar niciodata, iar barbatul insurat care nu este in ascultare la un Duhovnic,cazul cel mai des intilnit, nu este nici el intr-o pozitie mai favorabila deoarece el trebuie sa asculte de Hristos pe care nu-l vede, ci poate doar il simte cu inima.

[cozia]

"Dar se poate vorbi in familie de o ascultare a sotului fata de sotie, sau a sotiei fata de sot?

Ascultarea e lege intre dansii; daca nu se asculta unul pe altul, nu pot sa traiasca. Nu se poate altfel. Adica se sfatuiesc ce-i de facut: "cutare, cutare", se sfatuiesc. Aceea-i ascultarea unuia fata de altul. Ca sa fie pace, intai se sfatuiesc, ca sa nu ajunga la neintelegeri. De aceea, te sfatuiesti, intai: "uite, sa facem lucrarea cutare"; si-acuma, hai la discutie, poate nu e bine, pana cand te hotarasti, ca sa fie de acord amandoi, ca sa fie harul Sfantului Duh in lucrare. De-aceea daca zici:"Eh, tu zici asta, esti o zapacita, eu am sa fac o treaba!" - pai n-ai facut nimica. Cu femeia esti un trup, trebuie sa-l respecti, cu toate ca sotia poate e inculta, sau cumva mai prejos decat tine, dar tu s-o respecti, ca sunteti una. Trebuie sfatuire la orice lucrare, in nici un caz: "ori fa asa, ori iti dau cu ceva-n cap".

Multi soti crestini considera ca trebuie sa impuna propriul punct de vedere sotiilor lor, si ele sa il preia fara nici un fel de carteala. Sfintia voastra propuneti modelul sfatuirii.

Cum a devenit acum omenirea, nu-si taie voia... De aceea, ca s-o convingi pe sotie sa faceti o lucrare, trebuie sa te sfatuiesti; si sotia, cum spun Sfintele Carti, mai putina educatie are ca barbatul, el e mai binecuvantat, sa zicem asa... Ei, stai la discutie... "Uite, facem lucrarea cutare". Daca nu vrea, te abtii. S-o convingi din cuvintele cele cu blandete, s-o convingi ca ai dreptul sa faci lucrarea cutare. De asta-i sfatuirea. Nu hotarasti. Numai imparatii vechi hotarau sa taie capetele la toti, ca de ce cred in Hristos, si mergea. Dar asa nu-i dupa Dumnezeu. Ca acolo unde e sfatuire e calea Sfantului Duh.

Da, cu pace si cu rugaciune. Si daca sotia are alta parere, cum este? Daca amandoi se sfatuiesc si totusi unul spune: "Eu vad asa", celalalt zice: "Nu, eu vad invers".

Ei, de-acuma, sfatuindu-se si ajungand la o intelegere intre dansii, va zice femeia: "eu cred asa, dar lasa, fac cum zice barbatul, ca asa-i bine". Sau el zice: "mai, vad ca ea zice ca-i asa, da, sa fac si asa"; fiindca au dragoste intre dansii. Atunci e rau, cand intra hotararea si unul zice: "Cine esti tu, sa te-ascult eu pe tine? Nu-i asa!".

Deci sa cedeze, fiecare sa fie gata sa cedeze pentru celalalt, chiar daca iese rau.

Sigur ca da, chiar daca iese rau, daca te sfatuiesti si s-a intamplat si-a iesit rea socoteala, rabda amandoi, ca s-au asociat, adica s-au inteles sa faca asa.

Dar exista si ispita de a spune: "Uite, eu te-am lasat pe tine sa faci cum ai vrut tu, asa, din dragoste, dar vezi ca a iesit prost, de-acum incolo sa asculti de mine..."
Nu, tot asa: "de-acuma sa ne sfatuim, ca sa ne hotaram amandoi. Ca sa nu dam, sa nu deschidem nici o portita satanei", ca sa fie invidie intre dansii.

De obicei, atunci, cand se sfatuiesc si iese bine, sau iese rau, atunci acolo satana poate sa intervina si, fie spune unul: "uite ca eu sunt mai destept", fie spune celalalt: "Din cauza ta a fost rau..."
Cand e sfatuire, cu sfatuirea celor doi s-a terminat o lucrare. Dar daca nu iese o lucrare buna, ba se mai aleg si cu niste pagube colosale, daca s-au sfatuit amandoi, acum nu poate sa zica nici unul: "Din cauza ta!" sau: "Din cauza mea!". "Ne-am sfatuit, si-am dat gres amandoi". De-aceea e buna sfatuirea. Ca daca se-ntampla ca n-au reusit, se-amesteca duhurile cele viclene ca sa nu fie pace. Asa, daca te sfatuiesti, zici: "Uite, vezi, ne-am sfatuit, dar am gresit, amandoi am gresit". Ne-am sfatuit, ca sa nu se faca fara voia celuilalt lucrarea. Si-atunci, daca a iesit buna lucrarea, ne bucuram cu totii: "Slava Domnului, uite, a iesit bine". Iar daca nu: "Ce sa facem, uite, am dat gres". Asa nu poate intra ispititorul ca sa-i dezbine.

Dar duhovnicul ar putea interveni in astfel de probleme? Cei doi sa spuna: "Uite, nu facem nici cum zici tu, nici cum zic eu, ci mergem la duhovnic si sa hotarasca el".
Ei, atunci cand amandoi cer sfatuirea duhovnicului, e bine.

Apare si aici o ascultare care se aseamana cu cea din viata manastireasca.
Sigur. Si vezi ca duhovnicul care are Sfantul Duh are sa vorbeasca fara nici un interes, decat numai ca sa fie binele lor. In momentul acela, harul Sfantului Duh il lumineaza pe duhovnic: "uite, problema, uite-asa sa o lucrati, ca sa fie bine". Si-atunci merge bine.

Sfantul Apostol Pavel spune: "Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri". E mai bine ca in anumite disensiuni femeia sa fie mai dispusa sa cedeze? Sau trebuie sa cedeze barbatul?
Da, femeia, pentru ca prin femeie a cazut Adam. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune ca barbatul are alt har dumnezeiesc, mai... ca stapan. Vedeti ca intai Adam este zidit, si pe urma femeia, de aceea femeia trebuie sa fie supusa barbatului totdeauna. Dar acum, ca sa convingi omenirea de acest lucru, e greu; femeia, uite, are drepturi acuma!...

Da, femeia se revolta: "Cum sa ascult eu de tine?"
Da, de aceea-i buna sfatuirea, de aceea barbatul trebuie sa aiba mai multa rabdare cu femeia...

Sa o faca sa inteleaga in ce fel ii este cap. Nu sa isi impuna superioritatea prin porunci, ci sa o convinga daca are dreptate.
Sigur, trebuie sa o convinga, trebuie sa indrepte greselile.

Si daca cel care are dreptate cedeaza, si gresesc amandoi in urma cedarii lui, ar fi normal sa se smereasca cel care a gresit. Ca zicea cineva asa: "Tu, femeie, daca el o tine pe-a lui, lasa-l, faceti cum zice el, ca daca greseste, daca sfatul lui nu va iesi bine, atunci va fi motiv ca sa se smereasca si sa te asculte alta data mai cu luare-aminte!".
Trebuie blandete. Blandetea sa ne conduca in toate, nu egoismul. Din cauza egoismului se intampla toate relele."
(din ...Ne vorbesc Parintii Athoniti)

În prealabil postat de cozia

Deci sa cedeze, fiecare sa fie gata sa cedeze pentru celalalt, chiar daca iese rau.

da, bun sfat... dar f. greu de urmat uneori.