Anticiparea ispitelor. Filocalica atenție neîntreruptă

[Florin-Ionut]

Cînd participăm la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă ne pregătim dinainte încercînd să nu fim surprinși de întrebările ce ni s-ar putea pune. Cînd mergem să cerem o mărire de salariu avem răspunsurile gata de dat șefului sau directorului. Cel puțin așa ar trebui să facem.

Cînd începe o nouă zi de lucru știi că te vei revedea cu o serie de colegi care-și fac viața grea sau care sînt certați cu bunul simț. Trebuie să fii pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea lor. Dacă ai o soacră acră (am auzit că nu-s toate așa cică) și locuiești sub același acoperiș cu ea, mare grijă să nu-ți faci păcate din cauza ei. Dacă nevasta e pornită să-și verse nervii, cheamă în ajutor Sfinții și Îngerii să se roage pentru tine și pentru ea... Cînd mergi pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar de oriunde și cînd nu te aștepți. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta asceții s-au retras din lume ca să lucreze rugăciunea continuă și de calitate. Dar noi sîntem prinși aici, între oameni, și trebuie să facem față încercărilor, nu avem de ales. De asta avem nevoie de o grijă neîntreruptă ca să evităm căderile care de multe ori sînt ireparabile mai ales cînd păcatul implică persoane eterodoxe.

Căci am ajuns ca uneori să-mi amintesc de sfatul aparent banal de a face tot posibilul ca să-ți închei ziua fără să fii certat cu nimeni - lucru care a devenit din ce în ce mai greu în tumultul vieții. Nu degeaba a apărut ectenia care cere ca ziua / seara toată sfîntă, în pace, fără de păcat de la Domnul să cerem...

Dă, Doamne!

[Ioan_Cezar]

Cînd particip la un interviu pentru obţinerea unui loc de muncă nu mă pregătesc dinainte. Savurez necunoscutul clipei aceleia şi las lucrurile să se întâmple firesc. Altfel m-aş constipa, printre altele.
Îmi place să fiu surprins de întrebările interlocutorului. Ador situaţiile care miros a proaspăt, a sincer, a autentic. Detest prefabricatele. Viaţa nu merită trăită, pentru mine, prin continuă anticipare, ci merită îmbogăţită prin participare onestă în fiecare clipă. Ce plăcut e să te descoperi vulnerabil! Cât de omenesc, cât de real!
Nu merg să cer măriri de salariu. M-a ajutat Dumnezeu să nu fac niciodată acest gest până azi. Poate e singurul lucru de care sunt mulţumit în viaţa mea. Mă simt liber în modestia şi chiar sărăcia mea. Printre altele asta îmi permite să iubesc şi să experimentez ajutorul omenesc. Uneori ajut şi eu pe cei aflaţi în nevoi, cum pot.

Cînd începe o nouă zi ştiu că mă voi întâlni cu oameni cărora le fac viaţa grea, adeseori fiind certat cu bunul simţ. Trebuie să fiu pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea mea.
Am o soacră bună şi adeseori o ispitesc să îşi facă păcate din cauza mea.
Dacă sunt pornit să-mi vărs nervii, uneori chem în ajutor pe Dumnezeu. Dar la mine e mai iute mânia.
Cînd merg pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar din mine cînd nu mă aştept. Unele destul de serioase şi absolut surprinzătoare.

De asta visez uneori să devin ca asceţii (dar sunt trândav, leneş, fricos). Să scutesc lumea de persoana mea incalificabilă. Aş vrea să lucrez rugăciunea continuă şi de calitate oriunde mă aflu. Dar eu sunt prins aici, între oameni, pentru că aşa am ales. Mi-a plăcut comoditatea vieţii între oameni, mi-au plăcut plăcerile, slava deşartă, iluzoriile împliniri de sine. Nu am avut frica lui Dumnezeu şi mi-am risipit tinereţile, viaţa. Iar acum trebuie să fac faţă consecinţelor alegerilor mele, nu am de ales. De asta am nevoie de o grijă neîntreruptă din partea Domnului, mai ales că păcatele mele fac din mine o persoană prea puţin ortodoxă.

Căci am ajuns să-mi închei fiecare zi certat cu semenii şi cu Dumnezeu.
Doar seara, când rămân însingurat şi plâns în camera mea, cer ca măcar clipa aceasta să fie fără de păcat, de la Domnul...

Iartă-mă, Doamne!

[Marcel_Ionut]

" The world ain't no all sunshine and rainbows. It is a very mean and nasty place. It will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me and nobody is going to hit as hard as life. But it ain't how hard you hit, it is about how hard you can get hit and keep moving forward, how much can you take and keep moving forward. That's how winning is done! "

Discursul l-am " furat " din filmul cu Rocky Balboa desi nu este un film duhovnicesc reuseste sa transmita un mesaj profund dar si putrenic in acelasi timp, poate nu este adecvat topicului dar am simtit ca trebuie sa-l scriu aici :)

[Ioan_Cezar]

A, Rocky era!... Nici o problemă, atunci, e de înţeles...
O clipă m-am temut că eşti tu...

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

A, Rocky era!... Nici o problemă, atunci, e de înţeles...
O clipă m-am temut că eşti tu...

Cum adica sa fiu eu ? :))

[iustin10]

Cam tot ce spui vine din noi,nu de la lume .
Colegii lipsiti de bun simt, suntem noi care nu reusim sa ii intelegem/iertam/acceptam. Soacra acra suntem tot noi care ne grabim sa dispretuim sau sa ne retragem, si nu reusim sa avem o atitudine inteleapta ,si de intelegere a ei,si de impunere a unei oranduieli in casa.Adica nu suntem in stare sa promovam binele in familie ,inclusiv cu atuurile barbatiei ,in sens de stalp al familiei . Cu nervii sotiei cam la fel ,trebuie sa fim capul familiei .Nervii ei sunt propria noastra neputinta de a conduce familia spre oranduiala si spre Dumnezeu .Noi nu suntem participant pasivi si neutri,suntem condyucatori ai familiei , trebuie sa fim exemplu de credinta si virtute
Ispitele de pe strada nu sunt ele vinovate,ci ochiul nostru ca le vede asa, si sigur ceva in interiorul nostru s-a lenevit sa lupte.
Acealsi razboi il au si ascetii in pustie,nici acolo nu este usor. Chiar daca nu intalnesc ispite vazute pe acolo,se lupta cu sufletul si gandurile lor , pentru a elimina ispita din interior. Orice gand se abate de la Dumnezeu,indiferent ca este in cetate sau in pustie ,este la fel de daunator
Deci remediul ester acelasi care il sugerezi si tu,atentia neintrerupta indreptata asupra noastra, si sa nu consideram ca problemele vin din exterior. Caci suntem capabili sa facem fata crelor mai grele situatii si provocari,in cetate sau in pustie , daca nu ne pierdem atentia si increderea permanenta in dragostea lui Dumnezeu :
Cand ni se pare ca suntem jos si neputinciosi sa ne amintim mereu :
"Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. "

[Florin-Ionut]

Frate Ioane, spovedania publică e una din metodele prin care primești iertarea Domnului.

Este adevărat că mai întîi la noi trebuie să privim, la păcatele și neputințele noastre. Dar nu avem cum să nu vedem și greșelile celor din jur, mai ales dacă sînt repetitive și vin din partea oamenilor care nu se interesează cîtuși de puțin de sănătatea lor morală.

Ideea topicului a fost ca noi să încercăm să fim mereu cu un pas înaintea ispititorului care nu are odihnă nicicînd. Să nu fim luați prin surprindere nici într-o situație. Să fim mereu cu garda sus, pregătiți pentru o nouă lovitură. De asemenea, să fim pregătiți ca nici noi să nu lovim în aproapele cum deseori se întîmplă tot pe neașteptate... în cazul ăsta fiind mai greu de primit iertarea cuiva decît să ierți tu celuilalt.

[florin.oltean75]

Anticiparea ispitelor. Filocalica atenție neîntreruptă

Cînd participăm la un interviu pentru obținerea unui loc de muncă ne pregătim dinainte încercînd să nu fim surprinși de întrebările ce ni s-ar putea pune. Cînd mergem să cerem o mărire de salariu avem răspunsurile gata de dat șefului sau directorului. Cel puțin așa ar trebui să facem.

Cînd începe o nouă zi de lucru știi că te vei revedea cu o serie de colegi care-și fac viața grea sau care sînt certați cu bunul simț. Trebuie să fii pregătit pentru ispitele ce-ar putea să apară din partea lor. Dacă ai o soacră acră (am auzit că nu-s toate așa cică) și locuiești sub același acoperiș cu ea, mare grijă să nu-ți faci păcate din cauza ei. Dacă nevasta e pornită să-și verse nervii, cheamă în ajutor Sfinții și Îngerii să se roage pentru tine și pentru ea... Cînd mergi pe stradă, de fapt oriunde sînt oameni, ispitele apar de oriunde și cînd nu te aștepți. Unele destul de serioase și absolut surprinzătoare.

De asta asceții s-au retras din lume ca să lucreze rugăciunea continuă și de calitate. Dar noi sîntem prinși aici, între oameni, și trebuie să facem față încercărilor, nu avem de ales. De asta avem nevoie de o grijă neîntreruptă ca să evităm căderile care de multe ori sînt ireparabile mai ales cînd păcatul implică persoane eterodoxe.

Căci am ajuns ca uneori să-mi amintesc de sfatul aparent banal de a face tot posibilul ca să-ți închei ziua fără să fii certat cu nimeni - lucru care a devenit din ce în ce mai greu în tumultul vieții. Nu degeaba a apărut ectenia care cere ca ziua / seara toată sfîntă, în pace, fără de păcat de la Domnul să cerem...

Dă, Doamne!
__________________

Putini sunt aceia la care inima se misca mereu virtuos, spontan, natural, atunci cand este asaltata de ispita.

Putini sunt cei care intorc cu naturalete si celalalt obraz.

Caderile noastre fac parte, in mod firesc, din procesul de invatare. Prin cadere invatam multe despre adancul inimii. Aceasta nu inseamna sa ne dorim caderea, ci sa dorim identificarea leacului corespunzator la fiecare boala a sufletului.

Dorinta de anticipare a ispitelor este in fapt dorinta de a nu mai cadea din nou. O dorinta corecta.

Cel pregatit, care isi cunoaste bine dusmanul, care stie cand si de unde va lovi acesta are mai multe sanse de izbanda decat cel care este luat mereu prin surprindere.

Cel care are leacurile pregatite si o buna anticipare cu siguranta va birui de mai multe ori decat va fi biruit.