O LUNA CONTROVERSATA

[Ioan_Ciobota]

Articol - O LUNA CONTROVERSATA - Emma Domuta

O luna controversta din calendar. O luna cu multa tristete si multa bucurie. Totul este intr-o antiteza perfecta. De la saracie la bogatie, de la dragoste la ura, de la altruism la egoism.

Decembre e luna care nu mi-a dat niciodata pace. Intotdeuna ma provoaca cu ceva. Nici anul acesta nu va trece neobservat. Desi se evoca prin cantece si lumini sarbatoarea cadourilor, realitatea crunta a unor vieti ne poate da de gandit.

Lumea crestina sarbatoreste nasterea Fiului, a Pruncului. Dar cum ramane cu cei care jelesc moartea celor dragi? Indiferent de circumstantele trecerii la cele vesnice, cineva a plecat. Indiferent de varsta pe care o are, nu mai este.

Multi care au aflat, au fost zguduiti de tragicul eneviment al familiei de romani in care tatal a impuscat-o pe mama celor doi copii. Evenimentul s-a intamplat si a fost mediatizat pe posturile de televiziune din Statele Unite.

Dar tragicul nu este in evenimentul in sine. Tragicul este ca asemenea intamplari, divorturi, neintelegeri, violente domestice, sunt tot mai des intalnite in familiile crestinilor. Acest fapt este cutremurator.

Familiile nu sunt intemeiata pe baza principiilor biblice. De dragul de a fi mireasa, de a nu fi singuri, multi aleg calea casatoriei, ca apoi sa nu faca fata procesului de cizelare, de acomodare.

Mai mult ma doare cand cei responsabili, oameni care au facut din citirea si aplicarea Bibliei o profesie, au demonstrat de nenumarate ori faliment in a ajuta astfel de familii sa isi gaseasca directia. “Nepotrivirea de caracter” este un slogan de scapare pentru cei care vor sa iasa din legamantul sfant al casniciei.

Si cu atat usurinta se lasa armele jos, incat ma inteb daca mai exista cineva in lumea asta careia sa ii pese de ceea ce se intampla in jur. Ne pasa? Sau suntem doar privitori indiferenti, trecatori care compatimesc cele intamplate si mergem mai departe.

Cuvintele lui Dumnezeu transmise de profetul Ieremia descriu perfect haosul in care ne aflam. Si totusi, mai cred in trezire. Mai cred ca o pot convinge pe prietena mea, care vrea sa divorteze, pentru ca nu mai rezista, sa nu lasa armele jos, sa lupte. Nu sunt in situatia ei, si ma poate acuza ca nu o inteleg, ca nu mai poate si daca ar divorta i-ar fi mai bine. Dar cred in Atotputernicia lui Dumnezeu, care are planuri de pace cu noi si nu de nenorocire.

Mare responsabilitate sta pe umerii celor responsabili. Trist este ca ei nu stau in mijlocul poporului, in mijlocul turmei. Sunt undeva mai departe si le este greu sa se aplece pentru a lega ranile oilor, sa le scoata din tufisuri si din ghimpi, sa le poarte pe umeri.

Dar pana la urma cum ramane cu sotia impuscata, cu copiii fara mama, cu sotul condamnat, cu sotii divortati, accidentele mortale ale tinerilor, cu parintii cu ochii inlacrimati? Unde e dragostea si bucuria lui Decembre?

Emma Domuta <emma30ro@yahoo.com>