despre imbracaminte si machiaj

Sunt convinsa ca nu este o tema de discutie noua... dar mi-a atras atentia articolul acesta si l-am gasit foarte bine scris, elocvent si conturat.
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/despre-moda-96197.html

[Yasmina]

Este un material interesant,multumim,poate reusesc si altii sa-l citeasca...

Cred ca ar prinde bine pe acel topic "despre tinuta in biserica",asta deoarece unele persoane sustin ca ceea ce afiseaza nu conteaza(nu le afecteaza nivelul de credinta/spiritualitate).

Eu incerc sa nu "judec" (critic/osandesc) atitudinea si imbracamintea semenilor mei in biserica. Totusi sunt unele lucruri care sar in ochi. Sa va dau un exemplu, nu am inteles niciodata de ce unele femei se aseaza intr-o pozitie ciudata, in genunchi, cu capul pe podea, sprijinite pe coate si cu posteriorul in sus. Prima data cand am vazut asta intr-o biserica am crezut ca asa trebuie sa faci (eu nefiind intr-o relatie cordiala cu ortodoxia decat de 3-4 ani), aveam impresia ca asta inseamna cumva o religiozitate deosebita, o atitudine smerita, citisem si eu putine lucruri si inca nu prea stiam ce sa fac, cum sa ma port. Am considerat ca nu ma pot aseza asa pe jos, chiar daca asta ar insemna pentru ceilalti ca sunt o necredincioasa. Dar am vazut apoi in multe biserici aceasta atitudine, si nu e una sporadica. Acum vreo doua trei saptamani era o doamna cu niste pantaloni extrem de mulati, asezata in pozitia mai sus amintita, statea in fata mea si i se puteau deslusi multe detalii anatomice. Ma gandeam ca poate ar fi bine sa le spuna cineva ca e aiurea sa te duci sa te rogi si sa vezi un fund asezat ostentativ in fata ta. Acum nu stiu daca era chiar ostentativ... din punctul ei de vedere... poate nici nu a realizat, in schimb cei din spate erau captivati cu totul de priveliste.

[Adriana-Simona]

Tema aceasta e destul de spinoasa.
Sa incepem cu inceputul:
Adevarul fundamental este unul singur, precum spune si articolul: cum e inima asa e si tinuta pe care o adoptam.
Iar ca macar in biserici si manastiri aceasta ar trebui sa fie decenta.
Dar si aici se nasc doua mari probleme.
Prima e a "cuvioaselor"/"cuviosilor" care se imbraca in negru din cap pana in picioare, dar carora le lipseste cu desavarsire dragostea si stau sa vaneze orice greseala a celor din jur, mai ales cele din categoria vestimentara si ploconeala.
Iar a doua a celor nestiutori/nepasatori care confunda biserica cu discoteca, si fie din nevoia de atentie, fie din nestiinta vin sa isi etaleze ce au mai bun la biserica.

Insa cum ar trebui sa venim e complicat, caci de exemplu daca cineva care e proaspat venit in Biserica si isi impune sa se imbrace ca un monah, risca sa ajunga la categoria intai, dar daca nu isi bate capul ajunge mai rau ca cei din categoria doi(in cazul fericit in care nu fuge din cauza "cuviosilor").

Cred ca totusi solutii sunt:
Am vazut de exemplu la Prislop un afis care ii roaga frumos pe vizitatori si pelerini sa aibe o tinuta decenta (trupul sa fie acoperit,iar femeile sa poarte fusta). Iar pentru cei care nu au venit pregatiti, o maica la poarta le ofera cele necesare pentru a putea vizita in tinuta decenta locul.
Poate unii se supara, dar daca s-ar strica aceasta regula, s-ar duce linistea locului si tot harul.

In Grecia am vazut acest obicei in multe locuri: un slujitor sta la usa, si imparte vesminte celor care au venit nepregatiti, si le explica in cateva cuvinte nevoia de a nu atrage atentia intr-un loc de rugaciune, caci aici se vine pentru linistire, pentru regasire. Chiar si turistii de alte credinte intelegeau si nimeni nu se supara.

Cred ca acest mic sistem de cateheza s-ar putea implementa si la noi...

[candles in the wind]

Cel maoi bine este sa ne imbracam normal,in limitele reale ale cuvantului normal,si nu in limitele normalului de azi.trebuie sa ne imbracam asa cum ne imbracam de obicei.nu vad de ce duminica brusc ar trebui sa punem fusta lunga daca in rest nu o facem,lafel cum nu vad de ce am lua ce avem mai la moda pe noi.simplitate si normalite.

[Yasmina]

Asa cum spunea cineva mai sus-biserica este un lacas de rugaciune,meditatie si regasire;oamenii nu ar trebui sa vina acolo sa atraga atentia asupra lor sau sa-i deranzeje pe cei care se roaga sau asculta slujba.Oricat ne controlam sa nu judecam,mintea noastra tot o va face macar pt o secunda,timp in care ai pierdut conexiunea cu Dumnezeu!

Cred ca biserica este ultimul loc in care se doreste sa se lase mesaje erotice(adoptate prin imbracaminte,machiaj,parfum,coafura).
Eu cred in codul manierelor si urmaresc sa ma imbrac cat mai potrivit cu situatia,de exemplu nu imbrac palton la plaja,nici rochie cand ma duc pe munte sau haine de sport la birou!
De ce sa nu adoptam aceasi strategie si cand vine vb despre Cel pe care-l apreciem/respectam cel mai mult in viata noastra?

În prealabil postat de candles in the wind

Cel maoi bine este sa ne imbracam normal,in limitele reale ale cuvantului normal,si nu in limitele normalului de azi.trebuie sa ne imbracam asa cum ne imbracam de obicei.nu vad de ce duminica brusc ar trebui sa punem fusta lunga daca in rest nu o facem,lafel cum nu vad de ce am lua ce avem mai la moda pe noi.simplitate si normalite.

Bine punctat. Dacă noi facem o schimbare, atunci acea schimbare trebuie existe în fiecare zi şi nu numai Duminica. Dacă nu putem renunţa la vechiurile obiceiuri legate de ţinută, atunci Duminica măcar să o facem din respect pentru comunitatea credincioşilor care merg la Biserică. Nu vreau să judec pe nimeni, dar observ femei care vin la biserică şi efectiv te sminteşte prezenţa lor, te obligă să-ţi muţi privirea pentru a nu te sminti. Consider că fusta lungă sau măcar decentă este primordială, apoi baticul, apoi rujatul (având în vedere că se sărută cele sfinte), machiatul în general, prezemţa cerceilor şi a altor bijuterii, chiar şi vopsitul părului. Părintele de la biserica unde merg le spune mereu femeilor: să renunţe măcar în biserică la pantaloni, cercei, bijuterii, machiaj etc... El întreabă femeile de ce se îmbracă aşa? Cui vor să placă ...că sigur nu lui Dumnezeu? Adică cu alte cuvinte femeile se machiază şi se aranjează ca placă dracilor? Dumnezeu ne dat fiecăruia o fizinomie uincă...de ce ne este ruşine să ne afişăm cu ea? De ce ne ascundem sub o mască? O mască care sicer oricât de bine ar fi aşezată (adică un machiaj foarte bun) tot nu afişează puritatea şi blândeţea chipilui dat de Dumezeu. Un exmplu ar fi Maica Domnului. Ce chip blând, ce chip curat. Acest chip ar trebui să fie un model pentru fiecare femeie. De fiecare dată când o femeie se fardează ar trebui să se gândească că ascunde acest chip sub o mască. Ar trebui fiecare femeie să se gandească înainte de a se farda cui doreşte să placă: lui Dumnezeu şi soţului? sau lumii?

[Tartaruga]

În prealabil postat de oana72

Eu incerc sa nu "judec" (critic/osandesc) atitudinea si imbracamintea semenilor mei in biserica. Totusi sunt unele lucruri care sar in ochi. Sa va dau un exemplu, nu am inteles niciodata de ce unele femei se aseaza intr-o pozitie ciudata, in genunchi, cu capul pe podea, sprijinite pe coate si cu posteriorul in sus. Prima data cand am vazut asta intr-o biserica am crezut ca asa trebuie sa faci (eu nefiind intr-o relatie cordiala cu ortodoxia decat de 3-4 ani), aveam impresia ca asta inseamna cumva o religiozitate deosebita, o atitudine smerita, citisem si eu putine lucruri si inca nu prea stiam ce sa fac, cum sa ma port. Am considerat ca nu ma pot aseza asa pe jos, chiar daca asta ar insemna pentru ceilalti ca sunt o necredincioasa. Dar am vazut apoi in multe biserici aceasta atitudine, si nu e una sporadica. Acum vreo doua trei saptamani era o doamna cu niste pantaloni extrem de mulati, asezata in pozitia mai sus amintita, statea in fata mea si i se puteau deslusi multe detalii anatomice. Ma gandeam ca poate ar fi bine sa le spuna cineva ca e aiurea sa te duci sa te rogi si sa vezi un fund asezat ostentativ in fata ta. Acum nu stiu daca era chiar ostentativ... din punctul ei de vedere... poate nici nu a realizat, in schimb cei din spate erau captivati cu totul de priveliste.

Interesant :) Eu nu am bagat niciodata de seama asemenea detalii. Dar imi aminteste de o excursie facuta in Paris, unde m-am trezit din intamplare (daca "intamplarea" exista intr-adevar) in fata marii moschee din Paris. Curiozitatea m-a impins inauntru si ajungand la camera de rugaciune (cu intrare interzisa non-musulmanilor) vad prin usa larg deschisa ca in camera erau doar barbati in timp ce femeile dispareau dupa o perdea. Asa ca le-am pandit pe unele care ieseau ca sa le intreb de ce se ascund dupa acea perdea. Mi-au raspuns ca din cauza pozitiei in timpul rugaciunii, care se face exact cum ati descris, cu fruntea pe podea si fundul in sus, pozitie care ar fi prea atragatoare pentru barbati care astfel nu s-ar mai concentra la rugaciune. Si stiti ca toate aceste femei se imbraca cu fuste largi si lungi pana in pamant. Asa ca nu m-am abtinut sa nu le intreb daca ei sunt chiar atat de slabi. M-au privit cu niste ochi mirati ca si cum as fi fost picata din cer si mi-au spus ca barbatii se uita dupa femei, nu i-am vazut pe strada? Le-am raspuns ca acolo nu sunt pe strada ci la rugaciune, cum sa se uite dupa femei cand vin la rugaciune? M-au privit cu niste ochi foarte mirati, si mai mirati, ca si cum as fi spus cine stie ce minuni sau nazdravanii, iar eu am plecat tragand concluzia ca doar Harul lui Dumnezeu ii poate face altfel pe crestini, ii poate ajuta sa traiasca duhovniceste mai presus de materie. Citindu-va insa pe dvs. impreuna si cu alte marturii de acelasi gen, incep sa cred ca doar eu sunt cu capul in nori si poate sta omul si gol pusca la rugaciune in biserica si eu tot nu il observ :))

[Yasmina]

În prealabil postat de Tartaruga

Interesant :) Eu nu am bagat niciodata de seama asemenea detalii. Dar imi aminteste de o excursie facuta in Paris, unde m-am trezit din intamplare (daca "intamplarea" exista intr-adevar) in fata marii moschee din Paris. Curiozitatea m-a impins inauntru si ajungand la camera de rugaciune (cu intrare interzisa non-musulmanilor) vad prin usa larg deschisa ca in camera erau doar barbati in timp ce femeile dispareau dupa o perdea. Asa ca le-am pandit pe unele care ieseau ca sa le intreb de ce se ascund dupa acea perdea. Mi-au raspuns ca din cauza pozitiei in timpul rugaciunii, care se face exact cum ati descris, cu fruntea pe podea si fundul in sus, pozitie care ar fi prea atragatoare pentru barbati care astfel nu s-ar mai concentra la rugaciune. Si stiti ca toate aceste femei se imbraca cu fuste largi si lungi pana in pamant. Asa ca nu m-am abtinut sa nu le intreb daca ei sunt chiar atat de slabi. M-au privit cu niste ochi mirati ca si cum as fi fost picata din cer si mi-au spus ca barbatii se uita dupa femei, nu i-am vazut pe strada? Le-am raspuns ca acolo nu sunt pe strada ci la rugaciune, cum sa se uite dupa femei cand vin la rugaciune? M-au privit cu niste ochi foarte mirati, si mai mirati, ca si cum as fi spus cine stie ce minuni sau nazdravanii, iar eu am plecat tragand concluzia ca doar Harul lui Dumnezeu ii poate face altfel pe crestini, ii poate ajuta sa traiasca duhovniceste mai presus de materie. Citindu-va insa pe dvs. impreuna si cu alte marturii de acelasi gen, incep sa cred ca doar eu sunt cu capul in nori si poate sta omul si gol pusca la rugaciune in biserica si eu tot nu il observ :))

Eu nu sunt de parere ca ma pot imbraca oricum sau sta in orice pozitie doar pt ca oamenii ar trebui sa fie niste Sfinti si sa nu-i intereze postura mea sau hainele mele desucheate atunci cand se roaga.Asta este ca si cum as iesi sa conduc masina pe autostrada cu picioarele,punandu-mi credinta ca ma vor ocoli ceilalti.

Cred ca aceasta atitudine vine dintr-un egoism feroce care te indeamna sa faci absolut orice pentru binele ,comfortul si placerea personala neluand in calcul reactile sau ispitele pe care le poti starni in sufletul cuiva.
Pe scurt:"este problema lor,si nu a mea!"

Imi pare culmea ironiei sa starnesti pe cineva,iar apoi sa-i spui ca este problema lui ca nu se poate stapani!

Multa vreme,am avut o ispita in biserica care nu-mi dadea pace si ma indeparta foarte suparator de la Sf.Liturgie:copiii plangareti!
Cat am mai suferit de aceasta iritare,pana cand cumva misterios,s-a rezolvat de la sine dupa postul Pastilor!

[Tartaruga]

În prealabil postat de Yasmina

Eu nu sunt de parere ca ma pot imbraca oricum sau sta in orice pozitie doar pt ca oamenii ar trebui sa fie niste Sfinti si sa nu-i intereze postura mea sau hainele mele desucheate atunci cand se roaga.Asta este ca si cum as iesi sa conduc masina pe autostrada cu picioarele,punandu-mi credinta ca ma vor ocoli ceilalti.

Cred ca aceasta atitudine vine dintr-un egoism feroce care te indeamna sa faci absolut orice pentru binele ,comfortul si placerea personala neluand in calcul reactile sau ispitele pe care le poti starni in sufletul cuiva.
Pe scurt:"este problema lor,si nu a mea!"

Imi pare culmea ironiei sa starnesti pe cineva,iar apoi sa-i spui ca este problema lui ca nu se poate stapani!

Multa vreme,am avut o ispita in biserica care nu-mi dadea pace si ma indeparta foarte suparator de la Sf.Liturgie:copiii plangareti!
Cat am mai suferit de aceasta iritare,pana cand cumva misterios,s-a rezolvat de la sine dupa postul Pastilor!

Discutabil. Uitati o paralela cu sportul. In anumite tari occidentale, unde la scoala este obligatoriu sportul in general, iar in cadrul sportului este obligatoriu innotul, sunt tot mai dese problemele cu musulmanii care nu isi lasa fetele sa mearga la innot din cauza ca este mixt, si in general au probleme cu anumite activitati sportive mixte unde tinuta nu mai poate fi o rochie larga si lunga pana in pamant. Nu stiu daca participa si femeile lor la JO, dar cert este ca echipamentele sportive la innot, gimnastica, patinaj si altele sunt mult mai sumare decat imbracamintea din biserica si totusi ochiul cu care sunt privite nu este la fel de patimas. Dar uite ca la musulmani da, exact la cei care isi acopera mai abitir femeile...