Întâlnire membrii forum

[Seraphim7]

Probabil au mai fost tentative de acest gen,dar eu zic sa le reactualizam dacă ar fi posibil.Deci cine se bagă la o intalnire?Am putea alege un interval de timp si niste locații,mănăstiri de exemplu unde sa socializam,sa ne rugăm etc....Deci?

[Bucuriepedrum]

Săptămâna viitoare, începând de luni, sunt la Mănăstirea Șag, județul Timiș, într-o tabără. Dacă aveți drum... :)

[Seraphim7]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Săptămâna viitoare, începând de luni, sunt la Mănăstirea Șag, județul Timiș, într-o tabără. Dacă aveți drum... :)

Da ce se face in tabere,am fobie de tipul asta de organizații?:).....Eu nu am concediu decat din 20 august...

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Seraphim7

Da ce se face in tabere,am fobie de tipul asta de organizații?:).....Eu nu am concediu decat din 20 august...

Anul trecut, la Putna, mergeam zilnic la Liturghie, aveam sesiuni de muncă pe grupe (pe tema misiunii pe care o putem face fiecare dintre noi în parohiile din care venim), drumeții (dealul crucii, chilia Sf. Daniil Sihastrul, Sihăstria Putnei, Schitul Sf. Daniil Sihastrul), o dată ne-am uitat la un film ortodox, am jucat fotbal, baschet (eu nu, fiindcă sunt putoare și antitalent sportiv), am fost în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina... :D

[Seraphim7]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Anul trecut, la Putna, mergeam zilnic la Liturghie, aveam sesiuni de muncă pe grupe (pe tema misiunii pe care o putem face fiecare dintre noi în parohiile din care venim), drumeții (dealul crucii, chilia Sf. Daniil Sihastrul, Sihăstria Putnei, Schitul Sf. Daniil Sihastrul), o dată ne-am uitat la un film ortodox, am jucat fotbal, baschet (eu nu, fiindcă sunt putoare și antitalent sportiv), am fost în pelerinaj la mănăstirile din Bucovina... :D

Eu cel mai mult stateam la mănăstirea din parva si la cea din nuseni,dar eram cumva integrat in comunitatea monahala,in special cu cei de la parva.Nu mi-au placut niciodată pelerinaje organizate sau tabere,fiindca pierzi destul de mult din esenta,devi doar un grup care face activități împreună,nu poti deveni parte ,temporară măcar,a comunității de acolo.Țin minte o lirurghie de noapte in paraclisul de la nuseni....eram singurul "intrus",dar a fost cel mai intim moment spiritual(colectiv).Deci tipul asta de intalnire as vrea sa il initiez,sau in astfel de cadru....

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu cel mai mult stateam la mănăstirea din parva si la cea din nuseni,dar eram cumva integrat in comunitatea monahala,in special cu cei de la parva.Nu mi-au placut niciodată pelerinaje organizate sau tabere,fiindca pierzi destul de mult din esenta,devi doar un grup care face activități împreună,nu poti deveni parte ,temporară măcar,a comunității de acolo.Țin minte o lirurghie de noapte in paraclisul de la nuseni....eram singurul "intrus",dar a fost cel mai intim moment spiritual(colectiv).Deci tipul asta de intalnire as vrea sa il initiez,sau in astfel de cadru....

Nu ăsta e scopul taberelor. Și e dificil să introduci direct în mediul monahal tineri care poate nu sunt atât de înduhovniciți pe cât te aștepți. Noi n-am trăit precum călugării acolo, bănuiesc că ți-ai dat seama. La arhondaric ni se servea și carne (de fapt, am mâncat carne zilnic, excepție făcând zilele de miercuri și de vineri, când toți am primit mâncare de post). Dar în comuniune am fost. Acolo, printre 20 de tineri necunoscuți până mai ieri, am înțeles ce înseamnă să viețuiești frățește. Mi-e greu să descriu inteligibil și precis atmosfera de acolo... eram pur și simplu ca frații. Uitam că suntem băieți și fete, eram doar suflete, iar din spațiul fizic luam fix atât cât ne era necesar, nu mai mult. Mâncam cât să ne potolim foamea, dormeam pentru a ne reface. Dispăruse patima din toate astea. A fost singura perioadă din viața mea în care nu cred să fi visat noaptea; mă odihneam, dar era mai curând o amorțeală scurtă cât să-mi revin și să o iau de la capăt cu activitățile la trezire. Rugăciunea coletivă ne-a sudat foarte mult, așa cred.

Nu disprețuiesc nici ce zici tu, vreau să fac asta măcar o dată în viață (ocazii aș fi avut, dar nu le-am urmat). Când am stat singură la mănăstire a fost de nevoie, nu eram tocmai bine. Te rog doar să nu discreditezi nici forma asta de apropiere de sacru: și pelerinajele cu mireni folosesc, așa neînduhovniciți cum suntem (n-aș da săptămâna petrecută în Israel pe nimic).

Tata a avut ocazia să meargă pe Athos câteva zile și n-a vrut... Cred că s-a speriat și s-a rușinat la gândul că ar afla colegii de serviciu unde merge el în concediu. M-a durut. :)

[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Eu cel mai mult stateam la mănăstirea din parva si la cea din nuseni,dar eram cumva integrat in comunitatea monahala,in special cu cei de la parva.Nu mi-au placut niciodată pelerinaje organizate sau tabere,fiindca pierzi destul de mult din esenta,devi doar un grup care face activități împreună,nu poti deveni parte ,temporară măcar,a comunității de acolo.Țin minte o lirurghie de noapte in paraclisul de la nuseni....eram singurul "intrus",dar a fost cel mai intim moment spiritual(colectiv).Deci tipul asta de intalnire as vrea sa il initiez,sau in astfel de cadru....

Și dacă ai merge cu grup de pe forum la mănăstire tot ai fi alături de mai mulți.

Ca primă experiență în mănăstire e bună orice formă de apropiere, eu am fost mai demult la Oașa într-o tabără, nu ni s-a servit carne doar regim lactovegetarian la trapeză, lunea, miercurea și vinerea doar vegetarian și în sărbători parcă am mâncat pește.

Program de slujbe Athonit, de la 3 noaptea începeau slujbele doar la lumina lumânării și acolo te simțeai oarecum într-o contemplație insolită, Liturghia se termina în jur de 7 și ceva parcă, la 8 masa, după ascultări și munci cu călugării prin mănăstire.
În fiecare zi agape și sinaxă pe tematica taberei sau diferite drumeții de recreere.

Înainte de sărbători privegheri lungi, chiar simțeai Harul mânăstirii, unii se spovedeau de pe la 3 noaptea, fiecare se ruga în vreun cotlon, nici nu știai care pe unde e și nici nu aveai de ce, atmosfera era prea încărcată spiritual să te preocupi cu altceva.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Nu ăsta e scopul taberelor. Și e dificil să introduci direct în mediul monahal tineri care poate nu sunt atât de înduhovniciți pe cât te aștepți. Noi n-am trăit precum călugării acolo, bănuiesc că ți-ai dat seama. La arhondaric ni se servea și carne (de fapt, am mâncat carne zilnic, excepție făcând zilele de miercuri și de vineri, când toți am primit mâncare de post). Dar în comuniune am fost. Acolo, printre 20 de tineri necunoscuți până mai ieri, am înțeles ce înseamnă să viețuiești frățește. Mi-e greu să descriu inteligibil și precis atmosfera de acolo... eram pur și simplu ca frații. Uitam că suntem băieți și fete, eram doar suflete, iar din spațiul fizic luam fix atât cât ne era necesar, nu mai mult. Mâncam cât să ne potolim foamea, dormeam pentru a ne reface. Dispăruse patima din toate astea. A fost singura perioadă din viața mea în care nu cred să fi visat noaptea; mă odihneam, dar era mai curând o amorțeală scurtă cât să-mi revin și să o iau de la capăt cu activitățile la trezire. Rugăciunea coletivă ne-a sudat foarte mult, așa cred.

Nu disprețuiesc nici ce zici tu, vreau să fac asta măcar o dată în viață (ocazii aș fi avut, dar nu le-am urmat). Când am stat singură la mănăstire a fost de nevoie, nu eram tocmai bine. Te rog doar să nu discreditezi nici forma asta de apropiere de sacru: și pelerinajele cu mireni folosesc, așa neînduhovniciți cum suntem (n-aș da săptămâna petrecută în Israel pe nimic).

Tata a avut ocazia să meargă pe Athos câteva zile și n-a vrut... Cred că s-a speriat și s-a rușinat la gândul că ar afla colegii de serviciu unde merge el în concediu. M-a durut. :)

Pai vezi,eu unul niciodată nu am suferit mixul asta,gen mergem la mănăstire sau oricare loc spiritual ,dar ne comportăm ca in concediu,sau asa un loc relaxant,cum ai zis si tu ca mancati carne,sporturi si etc.Nu frate(sora),pai daca merg acolo caut ascetism,ascultare,rugaciune etc,iar cand vin inapoi in lume apai merg in janis la warm up(cred ca stii despre ce vorbesc:))),si beau pana dimineața,si fumez 2 pachete de dunhill negru si petrec in companii feminine sau stiu eu....Eu cat simt necesități spirtuale apai le caut pana in profunzime si cand sunt rational si ateu apai nu mai calc in biserici si nici nu admit relevanta lor,toate pe puntea hedonista si caracterizată de un entuziasm melancolic...

[Bucuriepedrum]

Da, pricep, chiar dacă nu frecventez Janis (trebuie să stau puțin ca să-mi dau seama unde se află; și nici așa nu-s sigură... e pe Memo?). Pe de altă parte, ești lipsit de consecvență. :) Știu că ești într-o perioadă de scepticism, dar dacă îți asumi smerit asceza și două săptămâni mai târziu, tot practicant fiind, mergi și te destrăbălezi (în sens larg, adică poate fi vorba și doar de abuzul alimentar), înseamnă că ești un om cu două măsuri. Și ești suficient de isteț încât să îi dai dreptate lui "Nu puteți sluji la doi stăpâni". :)

Revenind la subiectul topicului, dacă mai ești în Cluj, eu mă întorc duminica viitoare. Mai era cineva pe aici, oița_rătăcită ori un cont similar, tot din Cluj. Poate ne mai adunăm.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Iorest

Și dacă ai merge cu grup de pe forum la mănăstire tot ai fi alături de mai mulți.

Ca primă experiență în mănăstire e bună orice formă de apropiere, eu am fost mai demult la Oașa într-o tabără, nu ni s-a servit carne doar regim lactovegetarian la trapeză, lunea, miercurea și vinerea doar vegetarian și în sărbători parcă am mâncat pește.

Program de slujbe Athonit, de la 3 noaptea începeau slujbele doar la lumina lumânării și acolo te simțeai oarecum într-o contemplație insolită, Liturghia se termina în jur de 7 și ceva parcă, la 8 masa, după ascultări și munci cu călugării prin mănăstire.
În fiecare zi agape și sinaxă pe tematica taberei sau diferite drumeții de recreere.

Înainte de sărbători privegheri lungi, chiar simțeai Harul mânăstirii, unii se spovedeau de pe la 3 noaptea, fiecare se ruga în vreun cotlon, nici nu știai care pe unde e și nici nu aveai de ce, atmosfera era prea încărcată spiritual să te preocupi cu altceva.

Și e groaznic faptul că pierzi astea când te întorci în lume. Eu, cel puțin, le pierd. Experiența Israelului m-a ținut cel mai mult, dar și aceea s-a diluat (bine, eu aș călători lunar în Țara Sfântă). Nu știu păstra harul.