Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 16.01.2015, 21:49:48
anita anita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.734
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Seraphim7 Vezi mesajul
Pai asta e problema.In ortodoxie exista putini oameni care o traiesc.Si acei duhovnici cu har duc tot neamul pacatos in spatele lor.Si chiar daca nu vrem sa recunoastem,stilul de viata (neo)protestant e mult superior din toate punctele de vedere.Ei se roaga lui Dumnezeu si au Biblia.Ce altceva mai trebuie?Una e sa admiti valoarea unor oameni sau a unor carti si alta e sa cadem intr-un adevarat politesim.Sa nu se inteleaga ca ortodoxia este asa ceva,dimpotriva.Dar sa nu uitam ca Dumnezeu are grija de toti.
De unde stii ca sunt putini cei care traiesc credinta ?Sf.Ioan Rusul a trait printre musulmani si nu si-a pus intrebarile tale. Noi nu avem Biblia? Parintii ne sfatuiesc sa citim zilnic din Evanghelie pt a ne sfinti.De rugat ne rugam zilnic ,dimineta si seara ,citim acatiste ,mergem la slujbe.
Stilul de viata e ceva care nu trebuie sa ne preocupe ,daca suntem crestini.
Mai multa pocainta vei vedea la ortodocsi decat la protestanti ,pt ca ereticii nu au taina sfintei spovedanii.
La ortodocsi se fac parastase pt adormiti ,pomeniri care le ajuta celor plecati in lumea de dincolo ,ii pot scoate din iad pe cei care nu s-au mantuit.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 16.01.2015, 22:34:00
Seraphim7 Seraphim7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Mesaje: 1.042
Implicit

Citat:
În prealabil postat de anita Vezi mesajul
De unde stii ca sunt putini cei care traiesc credinta ?Sf.Ioan Rusul a trait printre musulmani si nu si-a pus intrebarile tale. Noi nu avem Biblia? Parintii ne sfatuiesc sa citim zilnic din Evanghelie pt a ne sfinti.De rugat ne rugam zilnic ,dimineta si seara ,citim acatiste ,mergem la slujbe.
Stilul de viata e ceva care nu trebuie sa ne preocupe ,daca suntem crestini.
Mai multa pocainta vei vedea la ortodocsi decat la protestanti ,pt ca ereticii nu au taina sfintei spovedanii.
La ortodocsi se fac parastase pt adormiti ,pomeniri care le ajuta celor plecati in lumea de dincolo ,ii pot scoate din iad pe cei care nu s-au mantuit.
Adevarul este ca toti avem o relatie cu Dumnezeu:credinta,negare,revolta,ignoranta etc.Difera doar nivelul de apropiere,distantare de El.Diferentele dintr-e noi referitator la raportarea noastra fata El sunt normale,pentru ca Dumnezeu ne-a facut unici pe fiecare.Avem liber-arbitru,avem libertate si ratiune.Si ne atasam de idei si atitudini standard despre EL,ceea ce nu e un lucru rau,insa sa nu uitam ca fiecare isi gaseste singur drumul spre Cer,chiar daca de cele mai multe ori este el cel gasit.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 16.01.2015, 22:40:27
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Seraphim7 Vezi mesajul
Dobrin si Ioan cezar...Raspunsurile voastre sunt pe masura asteptarilor mele.Recunosc ca credinta mea este slaba acum.Caut raspunsuri de peste tot.Sunt pacatos si dezamagit de ortodoxie,crestinism,Dumnezeu,dar vreau sa cred ca pot merge mai departe,intarindu-ma cu marturiile voastre si nu numai.Doar eu sunt de vina pentru ca....Sunt prea slab.Renunt la lupta,renunt la credinta,ma reazim doar de bucuriile iluzorii ale lumii si inovatiile rationale ale omului asupra lui Dumnezeu.Vreau sa ma primieasca iar Iisus ,dar inca ma tine la usa.
Toata lumea este pacatoasa. Toti purtam pacate. Si logic ar fi sa fim dezamagiti de noi insine nu de Dumnezeu. Cum sa fi dezamagit de Dumnezeu cand noi suntem , ca si stare sufleteasca, rezultatul propriilor noastre dorinte si alegeri? Noi, cu ratiunea noastra, decidem in fiecare clipa, decidem ce gandim si cum gandim, ce facem si cum facem.

Oamenii astazi, cad in mari greseli pentru ca nu sunt invatati sa fie atenti la propriile ganduri si judecati. Orice gand il ia in seama si si-l insuseste fara sa il analizeze daca este un gand bun sau nu. Mai grav este ca de foarte multe ori nici macar nu isi da seama cand un gand este inutil. Sta ceasuri, omul, si deapana ganduri desarte. Si apoi cade in dezamagiri si deznadejdi. Asta este lipsa rugaciunii, lipsa gandului la Dumnezeu.

O alta cauza a caderii este si influenta nefasta a societatii din ce in ce mai secularizate. Omul este atat de slab incat la vederea pacatului celorlalti , el insusi cade in pacat, smintindu-se. Singura cale de a sta neclintit in credinta este rugaciunea. Oamenii astazi nu se mai roaga. Nu se mai roaga din suflet, cu convingerea ca Dumnezeu il vede si il aude.

Iata ce spune acelasi parinte Dumitr Staniloaie in cartea sa Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant:

"Nevoia de rugaciune a omului credincios este in afara de orice indoiala. Cu cat este mai puternica credinta, cu atat este mai puternica si nevoia sa de rugaciune. Pe de alta parte, credinta unei persoane este sustinuta de credinta altor persoane. In aceasta apare importanta Liturghiei si a fiecarui cult public.
Dar in societatea de astazi constatam o slabire a credintei. Prin urmare si un fel de indiferenta fata de rugaciune. Poate ca notiunea de societate secularizata nu indica o societate total necredincioasa, ci o societate in care majoritatea mnembrilor nu mai practica rugaciunea decat foarte rar, in momente exceptionale.
Pentru cel care doreste sa-si mentina vigoarea credintei prin rugaciune se pune deci astazi o dubla problema: aceea de a-si apara credinta impotriva influentei nefaste a unui mediu slabit in credinta si aceea de a apara practica rugaciunii in cadrul unei societati care a pierdut in mare parte uzul rugaciunii.
Astazi omul credincios trebuie sa caute intr-o mare masura , el insusi motivatii care sa ii poata sustine credinta si propria sa practica a rugaciunii. Si tocmai aceasta ar putea face credinta sa mai profunda si rugaciunea sa mai fierbinte, dat fiind ca, intr-o mare masura, ele nu mai sunt sustinute de mediul social.
Prin urmare, omul care reuseste sa isi intareasca credinta si rugaciunea prin motivatii personale, reflectate, poate deveni el insusi un focar pentru intarirea credintei si innoirea rugaciunii in mediul sau social. Prin aceasta, el poate ajuta societatea sa iasa din viata superficiala, saturata de plictiseala, care este cauza slabirii credintei si a rugaciunii."

Iti recomand sa citesti aceasta carte, incearca sa o gasesti, ca te va ajuta foarte mult in neintelegerile tale.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #24  
Vechi 16.01.2015, 22:55:03
Seraphim7 Seraphim7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2009
Mesaje: 1.042
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Toata lumea este pacatoasa. Toti purtam pacate. Si logic ar fi sa fim dezamagiti de noi insine nu de Dumnezeu. Cum sa fi dezamagit de Dumnezeu cand noi suntem , ca si stare sufleteasca, rezultatul propriilor noastre dorinte si alegeri? Noi, cu ratiunea noastra, decidem in fiecare clipa, decidem ce gandim si cum gandim, ce facem si cum facem.

Oamenii astazi, cad in mari greseli pentru ca nu sunt invatati sa fie atenti la propriile ganduri si judecati. Orice gand il ia in seama si si-l insuseste fara sa il analizeze daca este un gand bun sau nu. Mai grav este ca de foarte multe ori nici macar nu isi da seama cand un gand este inutil. Sta ceasuri, omul, si deapana ganduri desarte. Si apoi cade in dezamagiri si deznadejdi. Asta este lipsa rugaciunii, lipsa gandului la Dumnezeu.

O alta cauza a caderii este si influenta nefasta a societatii din ce in ce mai secularizate. Omul este atat de slab incat la vederea pacatului celorlalti , el insusi cade in pacat, smintindu-se. Singura cale de a sta neclintit in credinta este rugaciunea. Oamenii astazi nu se mai roaga. Nu se mai roaga din suflet, cu convingerea ca Dumnezeu il vede si il aude.

Iata ce spune acelasi parinte Dumitr Staniloaie in cartea sa Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant:

"Nevoia de rugaciune a omului credincios este in afara de orice indoiala. Cu cat este mai puternica credinta, cu atat este mai puternica si nevoia sa de rugaciune. Pe de alta parte, credinta unei persoane este sustinuta de credinta altor persoane. In aceasta apare importanta Liturghiei si a fiecarui cult public.
Dar in societatea de astazi constatam o slabire a credintei. Prin urmare si un fel de indiferenta fata de rugaciune. Poate ca notiunea de societate secularizata nu indica o societate total necredincioasa, ci o societate in care majoritatea mnembrilor nu mai practica rugaciunea decat foarte rar, in momente exceptionale.
Pentru cel care doreste sa-si mentina vigoarea credintei prin rugaciune se pune deci astazi o dubla problema: aceea de a-si apara credinta impotriva influentei nefaste a unui mediu slabit in credinta si aceea de a apara practica rugaciunii in cadrul unei societati care a pierdut in mare parte uzul rugaciunii.
Astazi omul credincios trebuie sa caute intr-o mare masura , el insusi motivatii care sa ii poata sustine credinta si propria sa practica a rugaciunii. Si tocmai aceasta ar putea face credinta sa mai profunda si rugaciunea sa mai fierbinte, dat fiind ca, intr-o mare masura, ele nu mai sunt sustinute de mediul social.
Prin urmare, omul care reuseste sa isi intareasca credinta si rugaciunea prin motivatii personale, reflectate, poate deveni el insusi un focar pentru intarirea credintei si innoirea rugaciunii in mediul sau social. Prin aceasta, el poate ajuta societatea sa iasa din viata superficiala, saturata de plictiseala, care este cauza slabirii credintei si a rugaciunii."

Iti recomand sa citesti aceasta carte, incearca sa o gasesti, ca te va ajuta foarte mult in neintelegerile tale.
Sa stii ca am mare nevoie de o literatura duhovniceasca adecvata necesitatilor mele,bineinteles pe langa rugaciune,marturisire...Simt o sete a Duhului,intrucat i-am refuzat din incapatanare,ignoranta etc,apa vie,l-am hranit doar cu iluzii,otravuri .
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 17.01.2015, 02:12:15
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
În final, aș vrea să extind opinia mea cu o afirmație ce poate părea exagerată sau chiar nepotrivită. O fi, eu îți spun ce cred. Când Domnul ne vorbește despre ochi, acela ce poate fi murdar/întunecat și ne îndeamnă să îl scoatem, găsim aici o învățătură foarte prețioasă referitoare la conștiința noastră, la "ochiul minții", la paza gândurilor și, mai exact, la focarul minții care este atenția. În raport cu câmpul mai larg al conștiinței (care pe la periferie poate fi insuficient de clară), atenția este centrul de maximă claritate al conștiinței, centrul de lumină. E ca și cum ar fi un ochi. Organul părtășiei noastre cu lumina, prin care de fapt și cunoaștem.
Ei bine, ochiul acesta poate să nu fie curat, adică, înțeleg eu, în conștiința noastră să fie amestecate și gânduri, amintiri, imagini, senzații care nu ne fac bine, nu ne țin în unitate cu Dumnezeu, ne scot din har și ne duc în rătăcire, ne îndepărtează de drumul și menirea naostră. În acest caz, Domnul spunem să scoatem ochiul, adică, înțeleg eu, să nu mai privim unde nu ne e de folos, să fim ca orbul față de acele false lumini care sunt gânduri dăunătoare etc. A scoate, cu sensul de a îndepărta o astfel de cugetare, o astfel de atenție. Și să ne recentrăm atenția (ochiul minții) pe ceea ce merită să trăim, adică pe tot ce ne învață Hristos. Iată deci ce este o viață de credință, iar nu formalism, cum îți părea. Formalism sunt, da, toate celelalte, care se dau drept adevăruri.
Eu îți vorbisem mai sus, cu riscul declarat și asumat, ca psiholog, în baza cunoștințelor mele despre atenție și conștiință. Desigur, ca psiholog creștin (cu o foarte săracă experiență duhovnicească, din păcate). Iată însă și cuvântul cu totul vrednic de crezare, al unui om duhovnicesc. Starețul Haralambie:
"Hristos a spus că dacă te smintește ochiul tău, să-l scoți, nu a spus să-l scoți pe al semenului tău. Vezi, de pildă, o femeie îmbrăcată necuviincios. Ea își face treaba ei, iar tu să îți faci treaba ta. A scoate ochiul înseamnă a-l coborî în jos, a nu privi cu atenție." http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...haralambie-iii

Last edited by Ioan_Cezar; 17.01.2015 at 02:18:27.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 25.01.2015, 22:30:38
Doriana Doriana is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.11.2009
Religia: Alta confesiune
Mesaje: 2.619
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Seraphim7 Vezi mesajul
Nu ma refeream la generalizari:sa postesti,sa citesti Biblia,sa mergi la biserica etc..Asta e crestinismul formal.Ma refeream la transfigurarea interioara.Ce simti,nu cum te comporti.Si intrebarea vizeaza mai degraba crestinii neoprotestanti.Probabil din jena nu isi dezvaluie trairile,pentru ca imediat apar ultraortodocsii si ii jignesc.
Nu este vorba de trairile crestinilor dintr-un anume cult ci de trairea cu Hristos. In orice cult sunt crestini transformati de intalnirea cu El si crestini care vorbesc din auzite; plus cei pe care nici nu ii intereseaza aspectul. Cele din urma categorii sunt responsabile in general cu pietrele, dar au si pietrele rostul lor.

Intalnirea cu Hristos transforma deoarece deschide o viziune noua. E ca si cum ai intelege in sfarsit cum gandeste Dumnezeu (cel putin in cazul tau), ca si cum ai privi de sus "the big picture". Esti in sfarsit impacat cu tine si cu Dumnezeu si hotarasti sa asculti orice ar spune si sa Il urmezi oriunde va merge. Esti implinit pentru ca in sfarsit ai gasit ce ai cautat si intri in odihna de care spune in Evrei 4, caci vei uita de oboseala pricinuita de pacatul atat de greu de purtat, pe care l-ai lasat la picioarele crucii Lui. Esti ca o apa linistita, plin de pace si bucurie in Duhul Sfant. Inima este atinsa si ea cu o dulce pocainta, cu nepretuita mangaiere de a fi alaturi de Hristos, de a-L simti langa tine, de a-i vorbi deschis, stiind ca asculta si ca nu te judeca, ci te intelege. De acum stii ca nu mai esti singur, ca Dumnezeu are privirea indreptata asupra ta ca sa-ti faca bine, stii ce vei face maine si ce drum vei apuca, deoarece El ti l-a aratat. Este atingerea unei tinte de mult cautate si in acelasi timp inceputul unui drum cu mult mai frumos si maret; este intalnirea cu Adevarul.
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14
Reply With Quote
  #27  
Vechi 26.01.2015, 00:57:00
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Nu in orice cult crestin te intalnesti cu Hristos cel adevarat. Unul singur este Hristos cel adevarat si multi sunt hristosii mincinosi. Daca nu ar fi asa, inseamna ca am desconsidera Scriptura. Iar daca este asa, atunci nu putem spune ca in orice cult este acelasi Hristos. Caci iarasi ne-am contrazice pentru ca se cuvine sa punem intrebarea: daca toti se intalnesc cu Hristos cel adevarat atunci unde sunt hristosii cei mincinosi?

Satana a cazut pentru ca din mandrie a vrut sa fie ca Dumnezeu. Si de atunci asta face , incearca sa insele oamenii facandu-i sa creada ca el e Hristos. Si imbraca diferite fatete si umple mintea omului cu diferite inchipuiri. Cele mai indemana inchipuiri si stari - trairi sunt cele de bine pentru sine, (omul in egoismul sau cauta sa ii fie lui bine: si astfel daca se linisteste si are starea lui de bine socoteste ca l-a gasit pe Hristos). Diavolul stie foarte bine ce cauta omul. Cu atat mai mult cu cat omul este obosit de greutati, necazuri si suferinte. Diavolul stie ca omul cauta sa se linisteasca, sa se simta bine si confortabil in sinea lui. Diavolul insa stie tot atat de bine ca omul , uzat sufleteste de suferinte, este egoist in sine. Voieste tot binele in acel moment, caci e satul de suferinta si nu mai are rabdare. Si vine si inseala omul, dandu-i o aparenta liniste si bunatate, insa unde: in alta parte, in barca pierzaniei, facandu-l sa se abata de la calea cea dreapta.
Uite, ii spune, aici e blandetea si ajutorul, aici e pacea si sfarsitul suferintei. Si omul, inselat in simturile sale crede si se pierde.

"Ti-a venit vreun gand bun? Opreste-te: sa nu tinzi spre implinirea lui fara chibzuiala, pe negandite. Simti in inima vreo insuflare buna? Opreste-te, nu indrazni sa te lasi dus de ea. Ia Evanghelia ca indreptar. Cerceteaza: se potrivesc oare gandul tau cel bun si insuflarea cea buna a inimii tale cu atotsfanta invatatura a Domnului? Curand vei vedea ca nu este nici o potrivire intre binele evanghelic si binele firii omenesti cazute. Binele firii noastre cazute este amestecat cu raul, si de aceea insusi acest bine s-a preschimbat in rau, la fel cum se preface in otrava mancarea gustoasa si sanatoasa , atunci cand este amestecata cu otrava. Pazeste-te de a savarsi binele firii cazute! Savarsind acest bine, vei hrani caderea ta, vei hrani in tine parerea de sine si trufia, vei atinge cea mai apropiata asemanare cu demonii.
Dimpotriva, savarsind binele evanghelic, ca un ucenic adevarat si credincios al Dumnezeului-Om, te vei face asemenea Dumnezeului-Om. Cel ce isi iubeste sufletul sau - a zis Domnul - si-l va pierde iar cel ce isi uraste sufletul sau in lumea aceasta il va pastra in viata vesnica." Sf. Ignatie Briancianinov - Despre inselare

Iata ca transformarea de dupa pocainta nu inseamna liniste si pace ci plans pentru pacatele ce le-ai facut si pe care le ai in mintea ta mereu. (4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.) . De ai trait starea de pocainta , atunci pacatele ce le-ai savarsit iti sunt povara vietii tale, spre pocainta ta continua , spre smerenia ta. Ce simplu inseala diavolul: gata oameni, ati desertat pacatele la cruce, sunteti liberi si fericiti. Vai aici e pierzania: libertatea aceasta nu e libertate ci lant greu de fier ferecat.
Transformarea de dupa pocainta inseamna iubirea lui Hristos pentru oameni: acesta este binele evanghelic pe care trebuie sa il infaptuim.
Transformarea de dupa pocainta inseamna iubirea si smerenia.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca

Last edited by dobrin7m; 26.01.2015 at 01:01:36.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 26.01.2015, 01:12:53
crinrin
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Dar bucuria unde e? Ce bucurie poate fi mai mare ca aceea ca L-am gasit pe Hristos?!
Sa ne bucuram, deci!
Reply With Quote
  #29  
Vechi 26.01.2015, 01:30:49
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de crinrin Vezi mesajul
Dar bucuria unde e? Ce bucurie poate fi mai mare ca aceea ca L-am gasit pe Hristos?!
Sa ne bucuram, deci!
Sigur, ne bucuram, dar oare stim sa pastram ce am gasit?

Nu poate fi bucurie in lumea aceasta, unde vesnic pacatuim. Bucuria cea mai mare este atunci cand traim intru Hristos. Dar traim intru Hristos?

Cand Il gasesti pe Hristos, simti o mare recunostiinta si o mare iubire pentru El. Bucurie? cand stiu si sunt constienta de starea mea? Bucuria vine la liman de drum. Cred ca adevarata bucurie este doar sus in cer daca ne-om invrednici de mantuire.

Imi amintesc ca plangeam incontinuu, fara oprire, mai ales in Biserica, la Sfanta Liturghie, plangeam mereu. Era coplesitor: eu marunta si nenorocita, si El Bunul Cel desavarsit.
Acum nu mai plang, si acesta este semnul meu ca sunt intr-o mare cadere. Am pierdut ce-am avut, din nevrednicia mea. Deci a gasi pe Hristos nu e totul. A-L pastra cu tine, aceasta este totul.
Sunt bucurii si bucurii. Insa bucuria cea trecatoare aceea este omeneasca, bucuria cea vesnica aceea trebuie cautata.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #30  
Vechi 26.01.2015, 02:00:30
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

http://www.teologie.net/2015/01/26/c...spre-pocainta/
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare