invatatura sf teodor studitul din scrisoarea acestuia catre Teoctist magistrul :
(…) " Si ce iconomie trebuie facuta, o, stapane, mai mare decat am facut noi? Ca pana acum am stat retrasi, pastrand tacerea, si eu, si arhiepiscopul (fiindca este vreme si a grai, si a tacea), mestesugind in tot chipul ca sa nu iasa la aratare pricina [aceasta]. Insa Cel Ce judeca a judecat si Cel Ce zice nu a mintit [cand a spus] ca “nu este ceva ascuns care sa nu iasa la iveala” (cf. Mt. 10, 26). Caci si fara sa alegem noi, asa e firea lucrurilor, incat nu multa vreme poate ceva sa se arate altceva decat este. Si acum, folosindu-ne de iconomie, acestea doua zicem: sau sa inceteze de la slujirea celor sfinte cel depus [caterisit] si atunci vor avea partasie cu preasfantul patriarh - lucru care este folositor pentru toti - sau, daca nu este suferit [un asemenea fapt], noi ne retragem ca si mai inainte, lasand Domnului razbunarea pentru o asemenea problema. Si ceea ce e mai mare decat aceasta - si tu o stii bine - e prilej de nelegiuire si calcare a dumnezeiestilor canoane. Caci definitia iconomiei, precum stii, este a nu anula nicidecum ceva din cele statornicite, nici macar cand se ingaduie putin pogoramant la vremea cuvenita si pentru un anumit motiv, ca nu cumva de aici sa nu se realizeze ceea ce se cauta de fapt, prin aceea ca in realitate se coboara stacheta si se pagubesc astfel cele mai desavarsite. Si aceasta am invatat-o, pe de-o parte, de la apostoli, prin Pavel, care s-a curatit si l-a taiat imprejur pe Timotei, iar, pe de alta, de la Parinti, prin marele Vasile, care a acceptat darul lui Valens si a tacut pana la o vreme incat sa nu-l numeasca pe fata Dumnezeu pe Duhul Sfant. Insa nici Pavel nu a ramas in starea de nazireu, nici Vasile nu a mai acceptat darul lui Valens si nu a mai incetat sa-L propovaduiasca Dumnezeu pe Duhul. Dimpotriva, amandoi au aratat ca aleg mai bine moartea in fiecare caz[6]. Dintotdeauna cel ce a facut iconomie in acest mod nu a alunecat din bine. Caci mai degraba a apucat si a a slabit putin [binele], precuim face carmaciul care slabeste putin carma din pricina furtunii care ii sufla impotriva. Iar cel ce s-a purtat in alt chip a gresit tinta, savarsind in loc de iconomie calcare [de lege]. Iar exemplele sunt multe si am trecut cu vederea a le scrie pentru lungimea cuvantului. Si daca Domnia ta zice ca, in cazul canonului apostolilor, in ceea ce priveste pe cei care hirotonesc sau sunt hirotoniti pe bani[7], Gura de Aur ar fi facut un oarecare pogaramant cand i-a caterisit pe cei sase episcopi, chiar daca pare altfel, de fapt nimic nu a schimbat cand pe aceia, instrainandu-i de toata preotia, le-a ingaduit impartasirea la altar. Dar sa lasam [pe seama lui] si schimbarea canonului, si pogoramantul. [Iar] cei ce vor sa-i urmeze [Sfantului Ioan] nimeni nu-i va opri. Caci gura a lui Dumnezeu este si acesta si impreuna locuitor cu apostolii, pe care si multi pana acum il pomenesc [ca partas cu apostolii] si nimeni nu gandeste altfel despre acesta.
Dar aici nu stau asa lucrurile. Caci cel care a cununat pe adulter, ca si cum nu ar fi facut nimic nelalocul lui, slujeste iarasi cele sfinte si nu intra oriunde, ci in insasi biserica soborniceasca[8], punandu-se ca un bun exemplu inaintea preotilor. Ce avem noi de-a face cu paganeasca bigamie a lui Valentinian? Si cine, cununandu-l pe el, desi era cununat o data, pentru acest fapt este numit sus si tare sfant, iar nu nelegiuit? Si cine dintre insuflatii Parinti a predat in scris asa ceva, cum ca Valentinian a facut lucru cuvios luandu-si doua femei si socotind necesar ca de acum sa se faca acest lucru?[9] Deci si multi altii, fiindca vor ca pentru ei legea sa fie nu dumnezeiasca, ci omeneasca, si putand fi pusa in discutie, au facut si poate vor face ei [legea] pana in veac[10]. Dar Biserica lui Dumnezeu a ramas neranita chiar daca a fost atacata cu multe sageti si portile iadului nu au putut s-o biruiasca. Nici nu ingaduie sa faca sau sa spuna ceva in afara hotararilor si legilor asezate [in Ea], chiar daca multi pastori, de multe ori, au fost fara de minte. Fiindca au adunat sinoade mari si numeroase si le-au numit ale Bisericii lui Dumnezeu si pareau ca se ingrijeau pentru canoane, cand de fapt erau miscati impotriva canoanelor. Si [atunci] ce e de mirare daca si acum cinci sau poate zece episcopi adunati impreuna au absolvit pe cel caterisit de canoane pentru doua pricini, dezlegandu-l ca sa slujeasca cele sfinte? Prin urmare, stapane, sinod nu inseamna a se aduna pur si simplu ierarhi si preoti, chiar daca sunt multi (caci mai bun este, zice [Scriptura], unul care face voia lui Dumnezeu decat mii care o calca), ci [a se aduna] in numele Domnului prin cercetarea si pazirea canoanelor, si a lega si dezlega nu la intamplare, ci asa cum cere adevarul si canonul si regula acriviei.
Sau sa dovedeasca cei ce s-au adunat ca au facut aceasta - si atunci si noi suntem laolalta cu ei - sau, daca nu dovedesc, sa scoata [din treapta] pe cel nevrednic, ca sa nu le fie lor si generatiilor de dupa ei spre osanda. Caci cuvantul lui Dumnezeu, prin firea lui, nu se poate lega si puterea nicidecum nu a fost data ierarhilor ca sa poata face vreo calcare de canon, ci numai ca sa urmeze cele dogmatisite si sa calce pe urmele celor care le-au primit inaintea lor (nu stiu decat ca ceva necanonic este si trecerea cu vederea [a canoanelor]). Si, referitor la acest fapt, exista un canon al Sfantului Vasile[11], cu privire la preotul care a jurat impotriva adevarului, care spune sa se indestuleze a aduce daruri [Sfanta Liturghie] numai in biserica lui si nicidecum in alta. Si, iarasi, [un canon] al Sinodului din Cartagina[12], referitor la cei ce hirotonesc pe cei plecati din manastirile lor, zice ca nu trebuie ca unii ca acestia sa slujeasca cele sfinte in alta biserica aflata in afara episcopiei de care fiecare tine, iar cei hirotoniti astfel sa fie caterisiti. Deci, daca in aceste simple chestiuni si care nici nu par celor multi ca sunt ceva pacatos, judecatile si indreptarile lui Dumnezeu nu raman nerazbunate, cu cat mai mult in problema de fata? Nu este cu putinta, nu este, o, stapane, nici Biserica de la noi, nici alta sa faca ceva in afara legilor si canoanelor asezate [in Ea]. Fiindca daca s-ar face aceasta, desarta e Evanghelia, zadarnice canoanele, si fiecare ar face dupa placul arhieriei sale si i s-ar ingadui sa faca impreuna cu cei ce sunt cu el precum i-ar parea de cuviinta: sa fie el un nou evanghelist, un alt apostol, un alt legiuitor. Dar nicidecum nu [e asa]. Caci avem porunca de la insusi Apostolul: daca cineva dogmatizeaza sau porunceste sa facem ceva in afara de ceea ce am primit, in afara de ceea ce canoanele sinoadelor sobornicesti si locale [au hotarat] in [diferite] vremi, sa nu fie primit acela, nici sa fie socotit in ceata aleasa a sfintilor. Si suntem gata a grai acest lucru greu, pe care [Apostolul] insusi l-a spus. Asadar noi, cei ce suntem afara de lume[13], nimic altceva nu suntem datori decat sa cautam si sa facem unele ca acestea. Si de la noi si voua va vine inaltarea si ravna[14]. Iar daca prin acestea avem viata, e bine[15]. Dar daca nu, de folos ne este sa fim si fara casa, si fara masa, si a pribegi sub cer cu tot necazul si stramtorarea. Sa ne ajute deci, dupa putere, sufletul tau iubitor de Dumnezeu si ravnitor de cele dumnezeiesti."
|
01.07.2008, 14:41:44
Subiecte asemănătoare
Mod linear
