Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii si al suferintei omului?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Dumnezeu nu este autorul bolilor si al suferintei. Le ingaduie si se foloseste de ele, -de vreme ce tin de conditia cazuta a omului -,

Eu nu prea înţeleg. Deci Potopul şi plăgile au fost hotărâte de altcineva decât de Dumnezeu, iar Dumnezeu doar "le-a îngăduit şi s-a folosit de ele" ? Sau, cum ?

Oare nu ar fi mai bine şi mai simplu să spunem că Dumnezeu, în baza suveranităţii Sale, este cel care hotărăşte când trebuie oamenii să moară ? Că el îl pedepseşte pe păcătos, dându-i, după voia Sa, atât pedeapsa eternă cât şi pedeapsa temporală ?

[Marius22]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu prea înţeleg. Deci Potopul şi plăgile au fost hotărâte de altcineva decât de Dumnezeu, iar Dumnezeu doar "le-a îngăduit şi s-a folosit de ele" ? Sau, cum ?

Oare nu ar fi mai bine şi mai simplu să spunem că Dumnezeu, în baza suveranităţii Sale, este cel care hotărăşte când trebuie oamenii să moară ? Că el îl pedepseşte pe păcătos, dându-i, după voia Sa, atât pedeapsa eternă cât şi pedeapsa temporală ?

Prin voia lui Dumnezeu sunteti medic. V-ati inchinat intreaga viata luptei impotriva bolilor si suferintei. Nu cumva insasi natura medicinei este impotriva vointei divine? Daca boala este pedeapsa divina, ce rost isi mai are medicina? Acela de a alina pedepse date de Dumnezeu?

Sigur ca Dumnezeu este suveran, dar manifesterea suveranitatii Sale nu se face impartind pedepse, ci prin jertfa. Daca in Vechiul Testament prin potop a ucis aproape intreg neamul omenesc, in Noul, Hristos ne-a aratat ca poate invia intreg neamul omenesc impreuna cu Sine.

Pacat, bola, suferinta, moarte, pe toate Dumnezeu le desfiinteaza prin ele insele, daca noi, atunci cand ne lovim de acestea, ne aflam in stare de jertfa. Dumnezeu le ingaduie in viata noastra pentru ca noi sa avem aceasta sansa de a ne schimba mintea, vazand in ele nu realitati care creeaza o prapastie intre mine si El, ci unele care se arata neputincioase in a sta in calea iubirii si comuniunii dintre noi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Marius22

Nu cumva insasi natura medicinei este impotriva vointei divine? Daca boala este pedeapsa divina, ce rost isi mai are medicina?

Aceasta este ca şi când aţi întreba: dacă inundaţiile sunt pedeapsă dinvină, ce rost mai are să facem hidroamenajări ?

Bunica mea, cu drepţii să o numere Domnul, era o ţărancă simplă de pe malul Moldovei, fără cunoştinţe teologice prea avansate. Dar până şi ea intuia, în simplitatea ei, că nenorocirile, sau cel puţin o parte a lor, vin ca pedeapsă a lui Dumnezeu. Mi-o amintesc, pe când era o dată secetă, zicând: "Ne-o pedepsât Dumniezău, mamă !".

Sigur ca Dumnezeu este suveran, dar manifesterea suveranitatii Sale nu se face impartind pedepse, ci prin jertfa. Daca in Vechiul Testament prin potop a ucis aproape intreg neamul omenesc, in Noul, Hristos ne-a aratat ca poate invia intreg neamul omenesc impreuna cu Sine.

Eu văd că oamenii îşi plăsmuiesc o imagine de Dumnezeu nu după cum este El de fapt, ci după cum le-ar plăcea să fie. Şi anume, un Dumnezeu molatec, a toate îngăduitor, care să nu pedepsească şi să fie incapabil de pedeapsă. Mă tem că se înşeală singuri. Eu cred că Dumnezeul Vechiului Testament este acelaşi cu al Noului Testament şi nu sunt doi Dumnezei. Eu cred că Dumnezeu este unul, Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac şi al lui Iacob, Acela care a ras de pe faţa pământului Sodoma şi Gomora, Acela care a trimis îngerul morţii să secere vieţile amaleciţilor, Acela care l-a pedepsit pe David omorându-i copilul. Este Acelaşi care, probabil, a folosit molima ciumei negre care a omorât o treime din populaţia Europei în secolul al XIII-lea. Este Dumnezeul Noului Testament, care "veacurile le distruge în scrum" şi care, înainte de a se arăta la sfârşit, va fi autorul direct al unui cataclism în care va pieri, mai înt
âi, o treime din populaţia globului, iar restul de două treimi vor fi cu părere de rău că nu au făcut parte din prima treime. Este Acela care, curând după aceea, îi va aduna pe toţi, în Valea Plângerii, şi îi va despărţi pe oameni cum se despart oile de capre.
Doar părerea mea.

[Marius22]

Subscriu la ceea ce ati spus mai sus insa resping termenul "pedeapsa". Dumnezeu il incearca pe om, il smereste, potrivit pedagogiei sale tainice. Dumnezeu pe toate le lucreaza asupra omului cu intelepciune, iubire si dreptate.

Dar, El nu face dreptate pedepsind, pentru ca omul i-a ranit cumva onoarea, prin pacat. Teologia romano-catolica subliniaza cu precadere acest aspect juridic. Omul cazut in pacat, este in sine aproape distrus, se afla intr-un anume sens deja in afara Vietii, pentru ca pacatul si consecintele sale sunt "pedepse" in sine, aducatoare de suferinta. De ce i-ar da Dumnezeu "lovitura de gratie", adaugand pedepse?

A vedea bolile si cataclismele ca pedepse divine unora poate le este de folos. Intr-un fel aceasta perspectiva instaureaza frica, teama sfanta de Domnul.

Dar poate mai important este sa stim ca Dumnezeu este alaturi de noi in orice suferinta, ca bolile si nenorocirile care se abat asupra noastra au un sens mai profund, ca El niciodata in viata aceata nu ne intoarce spatele, asteptandu-ne precum tatal pe fiul risipitor.

[Mihnea Dragomir]

Prin urmare, credeţi că bunica mea, care nu auzise de teologia romano-catolică (e adevărat că nici de cea ortodoxă poate că nu auzise) greşea spunând că "ne-a pedepsit Dumnezeu" ? Dar Biblia, credeţi că greşeşte atunci când spune în numeroase locuri (vi le voi căuta la cerere) că Dumnezeu pedepseşte ? Deci, dacă Biblia spune şi repetă că Dumnezeu pedepseşte, cum de nu sunteţi de acord cu acest termen ?

Cu plăcere am să continui discuţia pe această temă mâine. Acum e noapte şi ora culcării a trecut.

[mihailt]

"Este obiceiul dumnezeieştii Scripturi să numească îngăduinţa Lui activitate si faptă a Sa."
(Dogmatica Sfantul Ioan Damaschinul,capitolul "Dumnezeu nu este cauza raului").
Dumnezeu Iisus Hristos zice asa in Sfanta Scriptura referitor la potop si Sodoma si Gomora:
"27.Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
28.Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,
29.Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi,"
(Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Evanghelist Luca,capitolul 17).

De ce nu zice oare "am dat potopul si i-am nimicit pe toti" ci zice "a venit potopul si i-a nimicit pe toti"?
Sau de ce nu zice "am plouat din cer foc si pucioasa si i-am nimicit pe toti" ci zice "a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti"?


Ca Dumnezeu poate sa lucreze si mustrator a aratat-o Dumnezeu Iisus Hristos cand a uscat smochinul,dar asta nu inseamna ca Dumnezeu si a lucrat asa.Iar a aratat Dumnezeu Iisus Hristos atotputernicia sa cand pe cei veniti sa il prinda la rastignire i-a daramat la pamant,dar fara a-i vatama:
"4.Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?
5.Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei.
6.Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ."
(Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan,capitolul 18).

În prealabil postat de mihailt

Ca Dumnezeu poate sa lucreze si mustrator a aratat-o Dumnezeu Iisus Hristos cand a uscat smochinul,dar asta nu inseamna ca Dumnezeu si a lucrat asa.Iar a aratat Dumnezeu Iisus Hristos atotputernicia sa cand pe cei veniti sa il prinda la rastignire i-a daramat la pamant,dar fara a-i vatama:
"4.Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?
5.Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu ei.
6.Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ."(Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan,capitolul 18).

Reactia celor veniti nu este deloc intimplatore.Daca ne gandim la semnificatia expresiei ,,Eu sunt"atunci cu siguranta spaima si stupefactia lor este de inteles.Nimeni nu avea curajul sa spuna acel cuvant in acel fel.Gasiti indicii cu privire la semnificatia ebraica in Exod 3:14 cat si in Exodul 20:2.Ganditi-va,in contextul acelor vremuri si al acelui moment aproape de paroxism, ce efect a avut acest raspuns.

[razvan90]

Apostolul Pavel suferea de o afectiune fizica:

“Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor,

datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei,

să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.”(IICor.12:7)

Boala nu este numita, tocmai pentru a putea fi aplicata de oricine. Vedem ca Dumnezeu il lasa pe Satana sa se atinge uneori de noi cu boli si necazuri, insa o face intotdeauna cu un scop bine determinat. Iar cand Pavel a cerut Domnului sa-l vindece de acste “ghimpe”, Dumnezeu i-a raspuns:

“Îţi este de ajuns harul Meu,

căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.”

Iar Pavel a zis apoi:

“De aceea mă bucur în slăbiciuni,

în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos,

căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”

[George.m]

În prealabil postat de mariamargareta

Întrebarea însă poate rămâne, ca suport de reflecţie teoretică: Poate fi Dumnezeu autorul direct al bolii şi al suferinţei omului?

Suferinta este o urmare a pacatului, a libertatii indreptate spre rau, nu-si poate avea fundamentul in Dumnezeu.
In Rai nu exista suferinta, primii oameni gustand-o dupa caderea lor in pacat.
De aceea in lume "musteste" sufetinta, cu toate ca n-a fost sadita de Dumnezeu.
Insa bucuria cea mare provine din faptul ca Hristos este alaturi de noi in suferinta si boala, patimeste impreuna cu noi.

[medusa]

da, Dumnezeu poate sa fie autorul direct al bolii sau suferintei in general, scrie in Ieremia ca "v-am lovit copiii si tot nu v-ati intors la mine", deci este o masura punitiva din partea Domnului.

Ieremia 2:29 *„Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul.”
30 *„Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri, ca un leu nimicitor.