mi-e frica

[crni_72]

În prealabil postat de cozia

Sebastiana are dreptate in tot ce spune insa pina ajungi la o minastire nu ar strica sa vezi si un doctor generalist deoarece simptomele de care spui sunt similare atacurilor de panica si anxietate

Aici e vb de biserica nu de doctori.Dumnezeu este doctorul trupurilor si sufletelor noastre...cred ca ati gresit siteul domnule psiholog.

[speranta]

DaNieL81 observ ca nu ti-a raspuns nimeni, iar eu nu sunt prea mult invatata, incerc sa iti fiu de folos doar cu inima mea mare...nu te ingrijora,ti-e frica... si e normal sa fie asa dupa cate ai vazut de-alungul timpului, cea mai mare lupta a noastra e cu noi insine ... suntem predispusi la pacate tot timpul, la duhovnic daca mergem sa ne spovedim sa mergem cu toata inima caci de fapt acolo suntem in fata lui Iisus Hristos ...si tot ce spunem acolo se iarta, important sa fim smeriti cu inima sa putem spune tot ce ne apasa pe suflet,sa nu lasam mandria sa ne domine tacand, crezand ca ne e rusine...starile acestea o sa dispara incearaca sa nu te mai gandesti la cel rau,el este neputincios, cand il strigi pe Mantuitorul tau... sa spui "Tatal nostru" ori de cate ori tie frica mai tare,asa in soapta in cat sa te auzi spunand,spui de mai multe ori daca trebuie ...sper sa fii bine...toti trecem prin asta, toti cei care vrem sa il cautam pe Dumnezeu.

http://www.youtube.com/watch?v=iN-Qv...eature=related

[piedonee]

În prealabil postat de DaNieL81

Doamne ajuta!
Vreau sa va spun ca am fost candva acum cativa ani credincios, chiar am facut si o scoala de teologie( nu spun mai mult).
De acum cativa ani de cand m-am lasat de duhovnic si de spovedanie imi este frica de cateva lucruri:
Sa nu devin posedat si sa nu mor si sa ma trezesc in sicriu acoperit cu pamant.
Sa nu devin posedat pt ca simt cateodata ca as vrea sa urlu nu ma mai suport starea in care ma aflu(cea sufleteasca) si cateodata rar simt ca cineva rau este langa mine. Imi revin repede deoarece sunt mai curajos si repede ma gandesc la altceva sau spun Doamne Iisuse...
As vrea mult sa ma schimb dar nu pot, tot spun gata de saptamana viitoare ma duc la un preot (si stiu si care) dar ma iau cu altele si nu mai ajung. Sunt constient de starea in care sunt. Sunt constient ca nu m-am spovedit de vre-o 5 ani de zile ca traiesc intr-o stare de pacatosenie.
Mai grav este ca am un pacat care ma chinuie f mult si nu mai stiu cum sa scap de el de fapt stiu dar ala rau nu ma lasa sa merg la duhovnic sa ma spovedesc.
Faptul ca am sa devin posedat se trage de acum cativa ani in care mergeam pe la manatiri si am vazut astfel de cazuri de exorcizare. Chiar am stat de vorba cu astfel de persoane si sunt normale, numai atunci cand sunt singure si se apropie de biserica fac urat.
Pot spune ca am ramas cu traume de la cele vazute de mine si de la cele povestite de calugari de la diverse manastiri.

Partea cu sa mor si sa ma trezesc in scriu si sa nu mai pot iesi este o fobie o frica ingrozitoare, doar daca ma gandesc deja o iau razna.
Si acest lucru se trage din tot felul de carti citite, auzite de la oamnei ca multi oameni cand li s-au facut dezgropaminte la 7 ani au fost gasite cu fata in jos in sicriu.

Sper ca intr-o zi sa pot merge la duhovnic sa ma spovedesc si sa am o viata sufleteasca linistita si normala.

.....Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin....!in primur rand daca ai facut rau cuiva prin fapta ta si sti ca acea persoana a suferit dute si cerei iertare si prin iertarea lui vei dobandi linistea pt ca numai prin iertare ne gasim pe noi si marturisirea sincera inclusiv gandurile facuta din inima vei reusi....zici ca vrei sa ajungi dar niciodata nu ajungi...asta pt ca NU iti doresti cu adevarat pt ca de tei dori nimic nu iti va sta in cale sa iti rezolvi starea spiritului asa ca fa ti timp asa cum pt trup te ingrijesti mereu si iti faci timp asa ar fi bine sa ti faci timp si pt suflet pt ca satrea spiritului e ceea mai importanta deci ar fi bine sa te ingrijesti si de el desi poate iti este rusine sa spovedesti ceea ce ai facut dar nu are dece pt ca toti suntem oameni si gresim mai multttt sau mai putin dar important e sa NU mai faci si sa indrepti daca poti ceea ce ai facut,si gandurile vr disparea deci numai cu ajutorul tau cu cainta ta facuta din inima"ajutorul meu de la Domnul cel e a facut cerul si pamantul....mila TA Doamne ma va urma in toate zilele vieti mele..."deci eu cred ca vei reusi dar totul tine de tine....cauta in inima ta si gaseste L pe Hristos!nu uita cat traim suntem a lui Hristos si cand vom trece dincolo tot a Lui suntem....deci eu cred ca nu ai dece sa te temi...!nimic nui imposibil cand crezi ...crede si ti se va da.....!asta e un sfat o parere de a mea..dar nu uita ...CAUTA L PE DUMNEZEU IN VREME DE PACE CA EL SA TE GASESECA IN VREME DE RAZBOI....!vei reusi ...cu un pic de credinta,nadejdie si dragoste vei trece dar nu uita tine de tine alerga la preot si facand si cate Paraclise si canonul de pocainta vei trece....!Doamne ajuta!

[glykys]

@Daniel - Roaga pe cineva apropiat, cu credinta mai mare decat a ta, sa se roage lui Dumnezeu pentru tine. Tu stii ce trebuie sa faci, numai ca, din diferite motive, nu reusesti sa ajungi la spovedanie. Dasca singur nu reusesti, roaga pe cineva sa iti fie alaturi, cu post si rugaciune. Stii ca rugaciunea spusa de mai multe persoane are mai multa putere. Sa-ti ajute Dumnezeu!

[razvan_andrei]

V-ati intrebat vreodata de ce copiilor mici(3-5 anisori) nu le e frica de intuneric? Pt ca ei la varsta aceea nu au toate prostiile despre demoni si mosntri bagate in cap. Ce e ziua la ora 3 e si noaptea la ora 3. Singura diferenta este ca noaptea nu vezi la fel de bine ca ziua. Sunt toate doar inchipuiri. Mie imi place noaptea, ma simt bine, e liniste, poti sa stai linistit, nu te deranjeaza nimeni. Eu invat in bucuresti, insa domiciliul meu e intr-o comuna din prahova. Cand ma duc acasa, sunt singur-singurel in toata casa, nu mai e nimeni cu mine. Si nu m-a mancat nimeni pana acuma:D Asculta-ma pe mine, toata frica asta vine din imaginatia ta, din gandurile tale.

[Meritoriu]

În prealabil postat de crni_72

Aici e vb de biserica nu de doctori.Dumnezeu este doctorul trupurilor si sufletelor noastre...cred ca ati gresit siteul domnule psiholog.

Sa inteleg ca dumneavoastra va tratati bolile doar prin credinta ? Chiar daca ele au nevoie in principal de asistenta medicala ?

[C0rneliu]

În prealabil postat de DaNieL81

Doamne ajuta!
Vreau sa va spun ca am fost candva acum cativa ani credincios, chiar am facut si o scoala de teologie( nu spun mai mult).
De acum cativa ani de cand m-am lasat de duhovnic si de spovedanie imi este frica de cateva lucruri:
Sa nu devin posedat si sa nu mor si sa ma trezesc in sicriu acoperit cu pamant.
Sa nu devin posedat pt ca simt cateodata ca as vrea sa urlu nu ma mai suport starea in care ma aflu(cea sufleteasca) si cateodata rar simt ca cineva rau este langa mine. Imi revin repede deoarece sunt mai curajos si repede ma gandesc la altceva sau spun Doamne Iisuse...
As vrea mult sa ma schimb dar nu pot, tot spun gata de saptamana viitoare ma duc la un preot (si stiu si care) dar ma iau cu altele si nu mai ajung. Sunt constient de starea in care sunt. Sunt constient ca nu m-am spovedit de vre-o 5 ani de zile ca traiesc intr-o stare de pacatosenie.
Mai grav este ca am un pacat care ma chinuie f mult si nu mai stiu cum sa scap de el de fapt stiu dar ala rau nu ma lasa sa merg la duhovnic sa ma spovedesc.
Faptul ca am sa devin posedat se trage de acum cativa ani in care mergeam pe la manatiri si am vazut astfel de cazuri de exorcizare. Chiar am stat de vorba cu astfel de persoane si sunt normale, numai atunci cand sunt singure si se apropie de biserica fac urat.
Pot spune ca am ramas cu traume de la cele vazute de mine si de la cele povestite de calugari de la diverse manastiri.

Partea cu sa mor si sa ma trezesc in scriu si sa nu mai pot iesi este o fobie o frica ingrozitoare, doar daca ma gandesc deja o iau razna.
Si acest lucru se trage din tot felul de carti citite, auzite de la oamnei ca multi oameni cand li s-au facut dezgropaminte la 7 ani au fost gasite cu fata in jos in sicriu.

Sper ca intr-o zi sa pot merge la duhovnic sa ma spovedesc si sa am o viata sufleteasca linistita si normala.

Daniel, stai linistit! Vicleanul se joaca cu mintea ta, dar nu are drepturi asupra ta. Simplul fapt ca-ti gasesti refugiul cu gandul la Dumnezeu il face pe aghiuta neputincios. Ai curaj!

[Danut7]

În prealabil postat de DaNieL81

Doamne ajuta!
Vreau sa va spun ca am fost candva acum cativa ani credincios, chiar am facut si o scoala de teologie( nu spun mai mult).
De acum cativa ani de cand m-am lasat de duhovnic si de spovedanie imi este frica de cateva lucruri:
Sa nu devin posedat si sa nu mor si sa ma trezesc in sicriu acoperit cu pamant.
Sa nu devin posedat pt ca simt cateodata ca as vrea sa urlu nu ma mai suport starea in care ma aflu(cea sufleteasca) si cateodata rar simt ca cineva rau este langa mine. Imi revin repede deoarece sunt mai curajos si repede ma gandesc la altceva sau spun Doamne Iisuse...
As vrea mult sa ma schimb dar nu pot, tot spun gata de saptamana viitoare ma duc la un preot (si stiu si care) dar ma iau cu altele si nu mai ajung. Sunt constient de starea in care sunt. Sunt constient ca nu m-am spovedit de vre-o 5 ani de zile ca traiesc intr-o stare de pacatosenie.
Mai grav este ca am un pacat care ma chinuie f mult si nu mai stiu cum sa scap de el de fapt stiu dar ala rau nu ma lasa sa merg la duhovnic sa ma spovedesc.
Faptul ca am sa devin posedat se trage de acum cativa ani in care mergeam pe la manatiri si am vazut astfel de cazuri de exorcizare. Chiar am stat de vorba cu astfel de persoane si sunt normale, numai atunci cand sunt singure si se apropie de biserica fac urat.
Pot spune ca am ramas cu traume de la cele vazute de mine si de la cele povestite de calugari de la diverse manastiri.

Partea cu sa mor si sa ma trezesc in scriu si sa nu mai pot iesi este o fobie o frica ingrozitoare, doar daca ma gandesc deja o iau razna.
Si acest lucru se trage din tot felul de carti citite, auzite de la oamnei ca multi oameni cand li s-au facut dezgropaminte la 7 ani au fost gasite cu fata in jos in sicriu.

Sper ca intr-o zi sa pot merge la duhovnic sa ma spovedesc si sa am o viata sufleteasca linistita si normala.

Nadajduieste in Domnul , si nu te teme , infrunta-ti temerile;In legatura cu moartea , toti murim o data , nu te ingrijora de asta;inmormantarile in mod normal au loc la 3 zile dupa deces, deci si daca ai fi in moarte clinica, te-ai intoarce deja inainte de inmormantare; si daca e voia Domnului ca duhul sa se intoarca inapoi in trupul tau , nu cred ca va face asta ca sa mori din nou, sau se te trezesti la 3m sub pamant captiv in cosciug.Ce ai citit sau auzit despre oameni gasiti invers in cosciug , pot fi absurditati , sau prin acte de profanare a mormintelor si/sau a sicrielor.Dupa 7 ani oricum cadavrul se cam descompune, pot fi mai multi factori pentru care sa fie cu fata la pamant.Nu te speria caci Diavolul nu iti poate face nimic fara ingaduinta lui Dumnezeu, aduti aminte de Iov;de asemenea scopul Diavolului este sa ne sperie, sa ne induca fel si fel de stari si temeri, ba chiar si stari halucinogene.Si eu am patit chestii de genu asta.Daca vrei sa te simti si mai bine dute la spovedanie , nu iti fie rusine sa te spovedesti , sa te scapi de povara pacatului care te urmareste.Si rusinea asta si teama de spovedanie tot de la Diavol e.Fii tare imbarbateaza, cand mai simti ce simti , roagate la Dumnezeu si spune rugaciunea lui Iisus.Acestea fiind zise , Domnul sa te aiba in paza si sa te ocroteasca de vrajmas, ca sa poti sa dormi in pace.

[lotus31]

În prealabil postat de arle

Sunt o fata tanara cu multe pacate pe care le regret.Parintii mei nu stiu daca cred in Dumnezeu asa cum cred eu....Totusi povestea: de curand pe la 2 juma (am) m-am trezit...in filmu un caz de exorcizare spunea ca 3(am) e ora diavolului si yo cred in asta....in disperare am incercat sa adorm da in zadar de frik am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa ma apere eram super speriata imima imi batea la un moment dat mi s-au infundat urechile si am inceput sa aud un suntet si o vece care se tot repeta o forta apasa tot corpu meu ma ganeam la Dumnezeu Doamne Iisus Sfanta Fecioara Maria si forta devenea mai puternica si dintr-o data am spus cu voce tare si din suflet Iisuse! si dintr-o data forta s-a retras sunetele nu mai tipau in urechea mea ca inainte eram speriata la culme stiam ca a fost cera rau ceva demonic am inceput sa ma rog pt mila din partea Domnului Sfintei fecioare La Sfanta Treime si aja am continuat o ora pana m-a apucat somnu si am adormit f greu dupa ce mi s-a-ntamplat......aqm mi-e frica de mor sunt traumatizata nu stiu la cine sa apelez pentru ajutor sunt disperata

Arle, stiu prin ce ai trecut si eu am trecut prin astfel de senzatii si inca o perioada destul de lunga. Eu iti spun ca este usor pentru oricine sa dea sfaturi (mai ales cand este in necunostinta de cauza). Pot sa-ti spun la mine cum a fost. Cand am avut astfel de trairi m-am dus la un preot i-am povestit tot, m-am rugat, am incercat sa alung frica. Acuma eu nu pot sa incep sa iti dau sfaturi, pentru ca nu stiu exact ceea ce simti. Un singur lucru iti pot spune. Daca in preajma ta simti ceva rau, orice ai face nu crede in el, pentru ca te vei pierde pe tine. Crede cu putere in Iisus Hristos si roaga-te la El. Dumnezeu sa iti ajute sa treci treci cu bine peste aceste momente!

[georgedar]

Sunt de acord cu voi toti. Dumnezeu ne iubeste pe toti! Cateodata uni dintre noi trecem prin astfel de incercari: visam urat, ne simtim confuzi, ne este frica. Continuam sa credem in Dumnezeu si sa-l iubim si asta ne face credinciosi. Prin credinta reusim sa trecem peste greutati.

Si eu cand eram mic visam cum ca cadeam intr-o prapastie fara fund si ajungeam sa ma trezesc speriat noaptea. Nu are de a face cu varsta dar e destul de probabil ca pe masura ce crestem sa nu mai fim asa confuzi precum eram cand eram mici. Dumnezeu e mai aproape decat ne putem imagina, chiar daca nu-l vedem