preotul fumator

[Marimira]

În prealabil postat de glykys

Poate ar trebui si noi sa le atragem atentia cand devin pricina de sminteala! Cu tact si rabdare, sa nu ii smintim si sa nu ii inversunam!

Iarta-ma nu am inteles cu ce anume sa ii smintim, cu ce anume sa nu ii inversunam in situatia aceasta?

[glykys]

În prealabil postat de Marimira

Iarta-ma nu am inteles cu ce anume sa ii smintim, cu ce anume sa nu ii inversunam in situatia aceasta?

Stii cum e, hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie... cum sa se duca cineva la preot si sa ii spuna: parinte, nu e bine sa fumati,e pacat... De parca el nu ar sti! ca tu, om bun, iti faci griji pentru el, e una, dar el sa nu interpreteze: ia uite, vii tu sa imi dai mie lectii despre pacate... unii oameni sunt foarte mandri si nu accepta sa le spui nimic si tin minte orice cuvant. Eu stiu cat de greu este sa ii spui unui om sa se lase de fumat,cand acesta nu intelege! numai ce am mustrat pe un apropiat ca fumeaza si nu i-a cazut bine deloc. Un preot trebuie sa fie model pentru credinciosi, adevarat. Daca nu este model, nu il putem schimba noi, eventual ne putem ruga pentru el si ne putem gasi un alt preot, o alta biserica, pe placul nostru si al lui Hristos.

[Marimira]

În prealabil postat de glykys

Stii cum e, hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie... cum sa se duca cineva la preot si sa ii spuna: parinte, nu e bine sa fumati,e pacat... De parca el nu ar sti! ca tu, om bun, iti faci griji pentru el, e una, dar el sa nu interpreteze: ia uite, vii tu sa imi dai mie lectii despre pacate... unii oameni sunt foarte mandri si nu accepta sa le spui nimic si tin minte orice cuvant. Eu stiu cat de greu este sa ii spui unui om sa se lase de fumat,cand acesta nu intelege! numai ce am mustrat pe un apropiat ca fumeaza si nu i-a cazut bine deloc. Un preot trebuie sa fie model pentru credinciosi, adevarat. Daca nu este model, nu il putem schimba noi, eventual ne putem ruga pentru el si ne putem gasi un alt preot, o alta biserica, pe placul nostru si al lui Hristos.

Si eu zic la fel glykys, nu ma duc sa-i spun sa se lase de fumat ca oricum s-ar uita la mine ciudat...am incercat sa-i spun aceluiasi preot despre care era vorba mai sus sa-mi spuna daca poate sluji Sfanta Liturghie pe care o slujeste doar de Paste , de Craciun si inca de vreo doua ori pe an..si nu ca sa-l mustru ci pt. ca eu nu vroiam sa pierd participarea la Sf.Liturhgie si numai ce nu s-a scuzat in fel si chip (si nu o data...) ..de inteles chiar nu stiu de ce n-a inteles si de facut n-a facut-o ...si tot asa o tine cu toate...si eu il ocolesc de cate ori trebuie sa merg in acea localitate si fac eforturi sa ajung in alta parohie pt.Liturghie..intr-adevar este treaba lui cum isi duce viata de preot si de om , pe unul nu-l poti desparti de celalalt (preotul de om) dar nici nu am sa afirm aici pe Forum ca nu ma intereseaza ca pacatuieste si ca nu trebuie sa ne luam de pacatele lor ...am sa afirm ca gresesc atunci cand greses..poate unul din cei care fac asa vor citi..si vor intelege ce-si atrag dupa sinesi si ce rau fac si altora!
In orice caz nu-mi propusesem sa-i dau eu lectii preotului dar nici nu pot sa spun ca nu-mi pasa cand vad ca ceva este gresit, este rau..si apoi discutia noastra avea un scop ...care era acela sa zicem ...treaba lor?...poate e treaba lor ...dar treaba noastra aici este sa nu le dam dreptate aici pe forum cand gresesc! Totusi ei sunt pastorii!

[ory]

Cand am fost copil, la biserica din cartier erau doi preoti, dintre care unul fumator . Niciodata nu s-au obisnuit crestinii cu statutul lui si cu tigara in gura, astfel, am inteles ca inainte de a muri a cazut in biserica si, spuneau crestinii ca " s-a zguduit biserica din cauza ca fuma ! "...asta a fost perceptia crestinilor asupra acestui preot si a patimii acestuia, care, din pacate se vede.
Cam asta este diferenta in viziunea patimilor, a acelora care se vad si care sunt percepute si judecate ca atare si a acelora care nu se vad si trec bine-mersi prin convietuirea de zi cu zi.
Fumatul nu mi se pare o atitudine decenta a unui om, cu atat mai putin a unui crestin, mai ales avand in vedere faptul ca nu aduce absolut nici un aport benefic celui care o adopta, nici unul. Reprezinta o dependenta, o inchinare la acel viciu si astfel omul denota, nu doar slabiciune ci si indiferenta.
In general vedem partea cea de suprafata a acestui viciu, dar fumatul este in intregime un egoism exprimat fara scrupule, inclusiv fata de membrii familiei fumatorului. Pentru ca nu este vorba doar de a mirosi persoana in sine a fum, a-si imbolnavi doar aceasta trupul, a-si cheltui doar individual resursele financiare, ci toate aceste lucruri nefaste se rasfrang si asupra celor din jur. Astfel este obligat sa suporti fumul celui care fumeaza, sa-i suporti hachitele atunci cand pe el incep a-l durea una si alta din cauza fumatului ( sau sa te imbolnavesti si ca nefumator prin fumatul pasiv ), sa-i suporti zgarcenia, atunci cand v-a da banii de mancare pe tigari...si nu este drept deloc, chiar deloc, ba este foarte josnic sa tratam astfel pe cei pe care mai pretindem si ca-i iubim, intr-un mod fatarnic, pana la urma.
Dupa cum am mai spus, si sotul meu s-a apucat de fumat dupa vre-o 3 ani de relatie...i-am spus clar ca-l las daca va continua si am fost hotarata tocmai gandindu-ma la toti factorii de mai sus, nu am tratat situatia deloc superficial si neglijabil, pur si simplu nu i-am atribuit absolut nici o scuza. Si s-a lasat categoric.
Am prietene care fumeaza si cand le vizitez, rar de altfel, efectiv ma ustura gatul atunci cand ajung acasa . Sau cum mai spunea cineva pe-aici, este putin dezgustator sa exprimi tandrete si sa saruti o persoana care miroase complet a fum, gura,mainile, toata carnea pe el si mai vorbeste si gajait cumva...a fum invechit si imbacsit de timp.
Poate ca am fost cam dura, sunt constienta ca este foarte greu pentru o persoana care manifesta deja dependenta si a carui principii erau altele in momentul apucarii de fumat, de regula in adolescenta cand esti imatur, insa trebuie sa fim constienti unde ne situam in acest fel, sa fim constienti de marginalizarea care se impune de la sine in masura in care acest viciu, practic personal, pot afecta in mod nedrept si pe cei din jur.
Detest sa merg intr-un restaurant si sa simt ca ma sufoc, cum s-a intamplat inainte de a se da legea separarii fumatorilor de nefumatori.
Cat despre pacat, ce sa mai spunem...toate trasaturile acestui viciu, toate relele care sunt provocate in jur si in familie, fara pic de respect si fara ingaduinta, exprima clar valoarea lui ca si pacat. Pana la urma este vorba de semenii nostri...
Cum ramane cu sperma fumatorilor, sau cu mamele fumatoare care afecteaza viata copilului nenascut ?...pentru toata viata, poate? !
Deci, la mijloc este mult egoism si multa lipsa de responsabilitate, asa ca mai bine ne-am pune si intrebarea din punct de vedere moral, individual, medical si spiritual....nu prea le impaca pe nici una.
Ce mai , este urat !

[Lavrentiu]

Este urat, intr-adevar, dar... eu am fumat peste 15 ani si pot sa va spun ca numai un fumator poate sti cat e de greu de lasat aceasta patima.

Dupa ce renunti la fumat intelegi de fapt ca toata viata ta se invartea in jurul tigarii: mananci, apoi fumezi, lucrezi o ora apoi fumezi, te trezesti fumezi, inainte sa te culci fumezi etc. Cu adevarat abia atunci intelegi ce inseamna tirania pacatului.

Dar este un singur fel prin care noi putem sa ii ajutam pe cei din jurul nostru: dragostea, sa rabdam pacatul impreuna cu ei si sa ne curatim amandoi.

Nu ii este de folos sa-i zici preotului ca e pacat ca fumeaza. Daca nu stie deja ca e pacat, e mult mai grav decat pacatul in sine. Eu cred ca ei stiu, dar patima diavoleasca ii tine legati - probabil cu o forta mai mare decat pe un credincios mirean, pentru ca si lupta lui e mai mare ("Bate-voi pastorul si se va risipi turma")

Rugaciune si dragoste tuturor fumatorilor!

[C0rneliu]

Frumos post ory! :)
Lavrentiu si eu am fumat vreo 6 ani si iti dau mare dreptate.

[ory]

..." sa rabdam pacatul impreuna cu ei...?"...Hmm !
Cum adica ? Cam relativa teoria ! ! !
Nu cred ca este o solutie viabila, nici din punct de vedere fizic si nici spiritual sau etic.
Pai, domnule Lavrentiu, eu am vazut un caz in care fumatorul pasiv din familie, adica sotia, a murit de cancer in gat....dovedindu-se ca aceasta s-a datorat fumatului sotului .
Deci, poate ca par transanta, dar nu mi se pare nici macar crestineasca ideea ca trebuie sa rabdam alaturi de cei cu vicii...pe premiza iubirii. Ca sa nu mai vorbim de copii nevinovati a caror viata depinde in totalitate de cea a parintilor...responsabili sau iresponsabili.
Stateam odata cu fiul meu, pe-atunci bebe, in parc si am vazut mai incolo pe o banca un cuplu de tineri, amandoi fumatori, cu un bebelus in brate, adica mama-l tinea, dar amandoi fumau simultan. Credeti-ma, erau atat de dezinvolti si atat de dezgustatori, mai ales pentru ca nici nu se mai fereau sa-si afume copilul, nu-si mai fereau gura fumeganda de fata copilului. Efectiv fumau in nasucul lui, amandoi .
Nu stiu cat de crestineste suna o astfel de atitudine !
Asadar, este adevarat ca trebuie sa sprijinim partenerul atunci cand lupta sa scape de un viciu, dar, sa si vrea acest lucru, sa lupte pentru el, nu sa-l toleram la infinit pe premiza crestineasca, caci asta inseamna indiferenta, desconsiderare fata de propria persoana atunci cand esti pasiv din acest punct de vedere, prostie si ignoranta. Daca alegem un viciu, o facem strict pe proprie raspundere asumandu-ne consecintele si trasaturile imorale ale acestuia, insa, daca este sa ne punem problema si din punct de vedere crestinesc, in acest sens, atunci, cu siguranta trebuie sa ne gandim si la semenii nostri.
Am observat, din pacate, ca fumatorii, capata si un fel de nesimtire sau lipsa de scrupule atunci cand este vorba de oamenii din jur, astfel ii ranesc, le pericliteaza sanatatea si se manifesta in fata oamenilor intr-un fel anume in care, parca, nu mai tin cont de anumite principii, de o conduita morala si civilizata in societate, alegand tigara in orice circumstanta, in orice imprejurare si cu orice pret. Eu am refuzat sa mai merg la o prietena fiindca baiatul era foarte mic si fuma langa el fara nici o jena, practic suda tigarile...iar eu nu puteam spune nimic in casa ei, dar cand ajungeam acasa se simtea bine fumul din hainele noastre, si din gatul nostru.
Cand sotul meu se apucase de fumat, practic am observat ca-si schimonosea si caracterul, se purta mai josnic, mai fara respect si fara pasare, lucru ce denota trasaturile mult mai profunde ale acestui viciu, care, ansamblate nu pot fi tolerate.
Se stie ca un viciu atrage dupa el si altele. Practic, oamenii aplecati spre un viciu, devin din ce in ce mai deschisi spre laturi negative si abuzuri, spre lipsa unui echilibru si a unui discrenamant demn de o familie sanatoasa si favorabila.Bine-nteles, nu intotdeauna ! Sunt multi factori nocivi ce deriva dintr-un viciu, chiar foarte multi care nu pot fi judecati cu superficialitate.
Apropos de aceasta, cand am nascut, doctorul meu chiureta cu o mana si cu cealalta tinea tigara aprinsa. Si inca ceva, copilul meu se afla in salonul de nou nascuti prematuri si, credeti-ma, nesimtitele de doctorite si de asistente fumau pe hol de taiai fumul, asta, in conditiile in care usa de la camera nou nascutilor prematuri era deschisa....si era si-un pui de numai un kilogram, nascut la 7 luni.
Exemplele ar putea continua si tot nu cred ca am gasi calea de toleranta destul de scuzabila a acestui lucru absolut dezgustator.
Dumnezeu sa va ajute sa dobanditi putere, celor ce doriti sa renuntati la acest viciu...dar fiti siguri ca Dumnezeu nu baga in traista, iar credinta, adevarata credinta chiar face minuni ! ! !

[Lavrentiu]

În prealabil postat de ory

..." sa rabdam pacatul impreuna cu ei...?"...Hmm !
Cum adica ? Cam relativa teoria ! ! !
Nu cred ca este o solutie viabila, nici din punct de vedere fizic si nici spiritual sau etic.
...

Sunt total de acord cu postarea ta, Ory.

Dar eu cand zic "a rabda" inteleg impreuna-lucrare, nu doar impreuna-suferinta sau pasivitate. Adica atunci cand treceam prin iadul sevrajului (caci este un sevraj real, nu doar o vorba), am apreciat enorm dragostea pe care mi-au aratat-o ceilalti. In niciun fel nu ma ajutau cei care poate n-au fumat niciodata dar stiau mai bine decat mine cat de rau e fumatul. Crede-ma, fumatorul stie mai bine decat toata lumea cat de rau e fumatul, chiar daca nu o arata. Daca nu o arata nu e neaparat din nesimtire ci din neputinta.

Repet, dragostea celor care au fost langa mine, aceea m-a ajutat, nicidecum sentintele lipsite de compasiune ale celor din jur.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Lavrentiu

Sunt total de acord cu postarea ta, Ory.

Dar eu cand zic "a rabda" inteleg impreuna-lucrare, nu doar impreuna-suferinta sau pasivitate. Adica atunci cand treceam prin iadul sevrajului (caci este un sevraj real, nu doar o vorba), am apreciat enorm dragostea pe care mi-au aratat-o ceilalti. In niciun fel nu ma ajutau cei care poate n-au fumat niciodata dar stiau mai bine decat mine cat de rau e fumatul. Crede-ma, fumatorul stie mai bine decat toata lumea cat de rau e fumatul, chiar daca nu o arata. Daca nu o arata nu e neaparat din nesimtire ci din neputinta.

Repet, dragostea celor care au fost langa mine, aceea m-a ajutat, nicidecum sentintele lipsite de compasiune ale celor din jur.

Foarte adevărat ! Eu personal am avut o ( re ) cădere în acest sens. O contribuţie au avuto şi cei apropiaţi mie , ce nu au crezut în voinţa şi lupta mea cu această NENOROCITA patimă.

[ory]

În prealabil postat de Lavrentiu

Sunt total de acord cu postarea ta, Ory.

Dar eu cand zic "a rabda" inteleg impreuna-lucrare, nu doar impreuna-suferinta sau pasivitate. Adica atunci cand treceam prin iadul sevrajului (caci este un sevraj real, nu doar o vorba), am apreciat enorm dragostea pe care mi-au aratat-o ceilalti. In niciun fel nu ma ajutau cei care poate n-au fumat niciodata dar stiau mai bine decat mine cat de rau e fumatul. Crede-ma, fumatorul stie mai bine decat toata lumea cat de rau e fumatul, chiar daca nu o arata. Daca nu o arata nu e neaparat din nesimtire ci din neputinta.

Repet, dragostea celor care au fost langa mine, aceea m-a ajutat, nicidecum sentintele lipsite de compasiune ale celor din jur.

Bine-nteles ca se impune rabdarea si intelegerea cu ajutor din partea intregii familii, eu m-am referit la cei care doresc sa fie rabdati fara ca macar sa incerce a se lasa de un viciu.
Chiar daca nu sunt si nu am fost fumatoare, sunt constienta de ceea ce presupune sevrajul, am in familie alcoolici, plus ca m-am documentat din punct de vedere medical si inteleg ca este o stare groaznica, este nevoie de tratament si de multa sustinere psihologica. Insa, culmea, sunt persoane care reusesc in cele din urma sa se lase de fumat, bine-nteles trecand prin calvarul sevrajului si al aspectului psihic care este destul de intens si de inconfortabil...apoi, din prostie, dintr-o pura adaptare la anturaj, dintr-o mandrie stupida s-au apucat din nou dupa 2-3 ani de abstinenta. Poate ca medical si psihic exista un raspuns si la aceasta reapucare, insa este dureros, cumplit de dureros sa vezi cum te stingi pe picioare datorita afectiunilor cauzate de fumat si sa nu poti sa lasi aceasta uriciune...cumnatul meu este un caz aproape terminal, la numai 51 de ani, familia a fost avertizata ca nu o mai duce mult. La el este si alcoolul impreuna cu tigara.
Devine atat de josnic sa ne ghidam viata dupa acele momente de viciu, sa analizezi imprejurimile dupa ele, sa relationezi cu oamenii in functie de ele, sa-ti manifesti statutul financiar tot dupa ele, sa-ti aburesti si periclitezi perceptiile asupra vietii, datorita lor, sa inveti a trai resemnat de o neputinta ucigatoare. Este cumplit, dar este decizia noastra, uneori influientata de ceilalti, dar, tot o individualitate ramanem.
Este foarte dureros pentru specia umana atat de inteligenta, sa ajungi din proprie initiativa sa te distrugi incetul cu incetul, cand rostul vietii inseamna tocmai supravietuirea si echilibrul...
Si inca prea este puternic acest corp, prea lupta pentru a-si regenera tesuturile si partile bolnave, pentru a-si exercita functiile la parametri cat mai normali...nu inteleg unde poate sa ajunga atata cantitate de fum si substante chimice, si cat lupta bietul organism ca sa elimine acesti radicali liberi, ori sa se obisnuiasca cu ei.
Vara, urasc mirosul tobelor de esapament vara cand este foarte cald, mi se pare sufocant si de multe ori ma intreb ; cum pot oare oamenii sa mai si fumeze in conditiile acelea caniculare, atata timp cat fumul si tigara sunt tot atat de fierbinti si de sufocante ca si substante ? Mereu ma intreb .
Bunicul sotului meu a baut si a fumat cat a vrut pana la 40 de ani, dupa care, vazand ca da semne mici de subrezire datorita abuzului de substante nocive, la 40 de ani a spus " stop ", si stop a fost pana ce a murit....la varsta de 82 de ani. Vedeti ca se poate ! Vedeti ca, totusi organismul nostru are capacitatea sa se redreseze !
Se spune ca durerea este mai degraba o perceptie, astfel incat nu ar fi rau sa ne indreptam atentia si asupra aspectului neurologic al fortei organismului nostru, sa ne ghidam si dupa reactia si forta extraordinara a creierului pentru a reusi in lupta cu dependenta. Cand vine vorba de zestrea absolut formidabila a creierului propriu, orice "minune " poate fi posibila.