|
#11
|
|||
|
|||
Uite aici și continuarea...adică următorul subcapitol după Vămile Văzduhului.
JUDECATA PARTICULARĂ A SUFLETULUI După vederea iadului, sufletul se întoarce pentru a treia oară să se închine Domnului. Acum e lămurit. A văzut binele și răul. Acum nu mai vorbește, ca pe pământ, că nu este Rai și Iad. Acum nu mai zice, ca hoțul fără minte: "Nu cred că este temniță!" Și fiindcă nu crezi, urmează că nu există? Dar dacă există, ce te faci? Dacă crezi că este iad și - să zicem, prin absurd, că nu este - n-ai pierdut nimic. Dar dacă este? Te-ai pierdut pe tine însuți, ai pierdut totul! Iată de ce ne spun Părinții nouă pământenilor, că de aceea ne târguim noi cu credința, fiindcă n-am văzut nici Raiul, nici Iadul. Parcă pricepem întrucâtva râvna propovăduirii lui Pavel Apostolul, care a fost răpit în rai1: cu asta avea evidența absolută a împărăției spiritului, de care era mai sigur decât de toată existența celor văzute2; acesta era zorul unei nemaiîntâlnite apostolii. In împărăția nevăzută a duhurilor, la a patruzecea zi pămân-teană, are loc o mare hotărâre asupra sufletului, care s-a lămurit în așa de scurtă vreme, cât nu se lămurise în zeci de ani de zile de viață pământească. Biserica pe pământ se roagă lui Dumnezeu a treia oară, pentru sufletul care-și așteaptă judecata împăratului lumii. Stăpânul vieții are în mână cheile morții și ale iadului3. Deci, dacă sufletul, în viața pământeană, a fost ostaș bun al împăratului Hristos, intră în obștea sfinților, a îngerilor buni, bucurându-se de toate ostenelele și suferințeŹle ce le-a îndurat bucuros pentru Hristos pe pământ. Dacă însă n-a trăit pentru Hristos, ci pentru sine și pentru toate amăgirile lumii acesteia, petrecerea lui va fi cu diavolii, în "locul" de muncă. Deci judecata particulară, adică a fiecărui suflet îndeosebi, iese a patruzecea zi de la mutarea sufletului din cortul lui de lut. Hotărârea pe care o dă Dumnezeu asupra sufletului de-a petrece în împărăția luminii, sau a se osândi în împărăția chinurilor, e o hotărâre provizorie, și ține până la judecata cea de obște, judecata de pe urmă. Aceea e definitivă și fără de sfârșit. |
#12
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Last edited by ovidiu b.; 16.08.2012 at 15:09:13. |
#13
|
||||
|
||||
Vamile vazduhului sunt, intr-adevar, o invatatura a Bisericii. Nu este dogma, dar este o credinta a Bisericii.
Credinta in vami - adica intr-o cercetare amanuntita a sufletului - o ultima si desavarsita probare a virtutii sau patimii - este aparata de Serafim Rose si de alti parinti pentru ca este patristica. |
#14
|
||||
|
||||
In cateva rugaciuni care se rostesc dupa catismele Psaltirii, apar vamile vazduhului.
Apar si in Pateric si in unele scrieri ale sfintilor. http://www.crestinortodox.ro/inmorma...lui-70165.html
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#15
|
|||
|
|||
|
#16
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#17
|
||||
|
||||
http://www.teologie.net/2011/07/14/i...ami/#more-1958
Sfânta Scriptură, dar mai ales unii Sfinți Părinți (Efrem Sirul, Macarie Egipteanul, Ioan Gură de Aur, Chiril al Alexandriei ș.a.) vorbesc despre anumite piedici pe care diavolul va încerca să le pună sufletului după moarte, în timp ce acesta merge spre judecata particulară pe care o va face Hristos. Aceste piedici vor fi de fapt învinuirile pe care diavolii (etimologic: „clevetitori, pârâtori, mincinoși”) vor încerca să ni le aducă, scoțând la iveală patimile și păcatele săvârșite de noi în viață; iar ca acest lucru să nu se întâmple, omul trebuie să aducă pocăința și fapte bune, care îl vor îndreptăți înaintea Judecății. Însă mai mult decât orice, omul trebuie să ceară și să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu. Această învățătură este confirmată de cei mai mulți teologi și sfinți ai Bisericii, inclusiv din sec. XIX-XX. Începând cu secolele XI-XII, în literatura creștină apare o scriere apocrifă care vorbește despre o creștină pe nume Teodora, care după moarte, în timp ce sufletul ei mergea spre cer, acesta a fost împiedicat de diavoli pentru diferite păcate săvârșite de ea în viață. Părintele ei duhovnicesc, Cuviosul Vasile cel Nou, fiind în rugăciune, a fost înștiințat despre aceasta și a început să verse lacrimi pentru sufletul ei, iar aceste lacrimi de rugăciune au ajutat-o să treacă mai departe. Această scriere pentru prima dată vine cu ideea de „vamă”, la care trebuie să plătești pentru a trece mai departe, numai că deși chiar și în această scriere dubioasă plata se face cu lacrimi de rugăciune lui Dumnezeu, dar nu cu colaci, prosoape, lumânări sau bani. În literatura religioasă rusă, scrierea a fost numită „Vămile Teodorei” și descrie doar 20 de vămi, care ulterior au fost zugrăvite pe pereții mai multor biserici, inclusiv la intrarea în peșterile Lavrei din Kiev. Literatura religioasă română cunoaște scrierea sub denumirea de „Vămile văzduhului” și descrie 24 de vămi, deși am auzit de la mai mulți pseudo-teologi că ar fi și a 25-a vamă, pentru cei care primesc acte biometrice. Precizez că Biserica Ortodoxă NICIODATĂ nu a recunoscut această scriere ca făcând parte din Tradiția Bisericii, iar marii teologi ortodocși, chiar și atunci când folosesc termenul de „vamă” nu-l înțeleg în sensul indulgențelor romano-catolice sau al unor locuri unde ai putea să plătești pentru a trece mai departe.
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#18
|
|||||||
|
|||||||
Salut Ovidiu,
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#19
|
||||
|
||||
Iata aici un articol destul de bine documentat pe tema vamilor: http://www.crestinortodox.ro/inmorma...lui-70165.html
Un pasaj relevant, dupa parerea mea, este acesta: Citat:
|
#20
|
|||
|
|||
Citat:
Eu am citit ca "vamile" sunt acceptate in Biserica pe pozitia de parere teologica, teologumena, cam asa ceva... Au folosul lor, desigur, altfel ar fi pierit de mult si ar fi fost ferm "executate" de Biserica. Mie, sa-ti spun cu mana pe inima, mi-a prins bine cartea cu Vamile, prefatata de Nicodim Mandita. Nu stiu daca acum m-ar mai multumi (cel putin in anumite privinte) dar atunci cand am citit-o m-a facut sa cuget intr-o maniera mai putin grabita si lumeasca. In orice caz, cartea are "subtirimea" ei, in sens duhovnicesc. Cere gandirea si simtirea aparte a credinciosului, iar nu altminteri (adica nu rece, analitic, rationalist). In fine... astazi prefer sa citesc Biblia si alte scrieri sfinte. Doamne ajuta! P.S. Materialul propus de Ovidiu in postarea nr. 8 consider ca este destul de lamuritor pentru problema vamilor. Daca Parintii spun acele lucruri, ce rost mai are sa problematizam de la capat? Zic si eu, nu te supara, te rog. Last edited by ioan cezar; 18.08.2012 at 13:48:12. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Sfanta Traditie | Iuliiiii | Generalitati | 4 | 07.06.2013 13:42:36 |
Sfanta traditie | caiusltd | Despre Sfanta Scriptura | 9 | 18.10.2010 09:10:57 |
Sfanta Traditie | Ioana-Andreea | Secte si culte | 5 | 26.07.2010 18:21:55 |
traditiile si sfanta traditie. | iulian_vlc | Generalitati | 4 | 16.03.2009 10:19:34 |
Despre Sfanta Traditie | strajeru | Secte si culte | 147 | 19.02.2009 15:15:04 |
|