Un sfat?

[silent assasin]

Va Salut!
Am cautat mult si pana la urma am gasit locul unde sper sa gasesc un sfat folositor in mica mea problema sufleteasca deoarece aceste probleme nu se posteaza pe siteuri de socializare generale deoarece risti sa fii luat in ras de ceilalti...
As vrea sa scap de aceasta suparare sufleteasca care ma apasa zilnic si zi dupa zi si iar si iar...Si totul din motive aiurea.
Eu ,sufletist din fire,adica tot ce vad tot ce aud gata pun la suflet ceea ce e greu in ziua de azi, sufletist fiind ma supar chiar daca un prieten ma jigneste in gluma.Sunt mereu prejudecat jignit ceea ce mi se pare nedrept odata ce eu nu zic nimic celorlalti...asta ma apasa si ma doare zilnic.Si o gluma proasta daca a fost facuta la adresa mea nu-mi da pace toata ziua..ma pune pe ganduri.Cum sa procedez sa scap de aceasta suparare sa nu mai pun la suflet orice cuvant orice motiv banal...Stiu ,trebuie sa ma gandesc ca sunt sanatos si il am pe Iisus alaturi..dar acest sentiment este involuntar.Cum sa procedez ca sa pot inchide gura celor ce ma jignesc dar sa nu fiu vulgar si urat lui Dumnezeu?Sa nu mai sufar zilnic...?Daca sunteti in aceeasi situatie sau stiti un sfat bun va rog sa-mi spuneti...
Va multumesc!

[Sanduu]

Sincer si eu am fost ca tine si inca cum....insa cu timpul am lasat de la mine adica incercam sa nu trag atentia la anumite lucruri si acum poti sa-mi spui ca vrei ca nu ma atinge...Cred ca un psiholog te-ar putea ajuta.

[coralina]

Un mic sfat, oarecum offtopic: consulta un dictionar inainte de-a-ti alege un nickname intr-o limba straina. In cazul de fata ar fi trebuit sa scrii "silent assassin".

Ontopic: evita oamenii care te injosesc in mod deliberat. Probabil ca multi de pe site te vor sfatui contrariul, sa te lasi jignit si umilit si sa induri pentru a-ti lua rasplata pe lumea cealalta. Daca nu esti intr-atat de tare in credinta si simti ca mintea iti e prea impovarata de rautatea celor din jur, indeparteaza-te de ei, tine aproape doar prietenii adevarati si incearca sa vezi partea buna a vietii. Timpul / maturizarea (a ta sau a celor care te "necajesc") rezolva multe.
Succes, asteptam vesti bune! :)

[silent assasin]

În prealabil postat de coralina

Un mic sfat, oarecum offtopic: consulta un dictionar inainte de-a-ti alege un nickname intr-o limba straina. In cazul de fata ar fi trebuit sa scrii "silent assassin".

Ontopic: evita oamenii care te injosesc in mod deliberat. Probabil ca multi de pe site te vor sfatui contrariul, sa te lasi jignit si umilit si sa induri pentru a-ti lua rasplata pe lumea cealalta. Daca nu esti intr-atat de tare in credinta si simti ca mintea iti e prea impovarata de rautatea celor din jur, indeparteaza-te de ei, tine aproape doar prietenii adevarati si incearca sa vezi partea buna a vietii. Timpul / maturizarea (a ta sau a celor care te "necajesc") rezolva multe.
Succes, asteptam vesti bune! :)

Iti multumesc Carolina de corectare, si da stiam ca asa se scrie dar vizual ma enerva acei "s" repetati asa ca am preferat sa-l scriu cu un "s" mai putin.Oricum nu e un nickname asa agreabil...dar a fost in graba.Iti multumesc mult pentru sfat si in legatura cu "suferinta" crezi ca aceasta suparare din cauza celor din jur e data de la Dumnezeu pentru mantuirea mea, sau e o pedeapsa..?Nu obinuiesc sa rad si sa-mi jignesc aproapele deci poate o pedeapsa nu e.Si oricum sa ma feresc de ei nu pot...Am defecte fizice care se gasesc a fi subiect de amuzament pt. cei din jur...Scoala mai ales..nu-ti poti evita colegii asa ca trebuie sa sufar .Totusi inca o intrebare.Ma rog din tot sufletul ca sa nu mai fiu prejudecat de ceialti si totusi e la fel..Ce crezi?

[coralina]

În prealabil postat de silent assasin

Iti multumesc Carolina de corectare, si da stiam ca asa se scrie dar vizual ma enerva acei "s" repetati asa ca am preferat sa-l scriu cu un "s" mai putin.Oricum nu e un nickname asa agreabil...dar a fost in graba.Iti multumesc mult pentru sfat si in legatura cu "suferinta" crezi ca aceasta suparare din cauza celor din jur e data de la Dumnezeu pentru mantuirea mea, sau e o pedeapsa..?Nu obinuiesc sa rad si sa-mi jignesc aproapele deci poate o pedeapsa nu e.Si oricum sa ma feresc de ei nu pot...Am defecte fizice care se gasesc a fi subiect de amuzament pt. cei din jur...Scoala mai ales..nu-ti poti evita colegii asa ca trebuie sa sufar .Totusi inca o intrebare.Ma rog din tot sufletul ca sa nu mai fiu prejudecat de ceialti si totusi e la fel..Ce crezi?

Eu cred ca e greu de spus de ce se intampla unele lucruri in vietile noastre; unii vad in nereusite pedepsele lui Dumnezeu, altii le considera incercari in drumul spre mantuire, etc. Cred ca mai util e sa incercam sa depasim cu bine momentele grele fara sa ne intrebam "de ce". Stiu ca e greu (omul vrea mereu raspunsuri precise) insa trebuie sa adoptam solutia potrivita situatiei si sa nu mai filosofam pe tema "de ce mi s-a intamplat tocmai mie".

Cazul tau e unul tipic, nu cred ca exista scoala pe lumea asta in care elevii sa nu se tachineze intre ei pe diverse motive. Cu cat te vei supara mai tare, cu atat le pui la incercare imaginatia si probabil ca vor scorni injurii si mai mari. Un copil mic face prostii / rautati pentru a atrage atentia parintilor; la fel procedeaza si colegii tai, se indreptatesc pe ei insisi - cat de frumosi sunt ei - denigrandu-te pe tine. Daca le arati ca nu-ti pasa, ca tu stii ca pe lumea asta este loc sub soare pentru toata lumea, dorinta de-a te tachina le va disparea in timp.

Si pe mine ma tachinau la scoala, imi spuneau "aragaz cu 4 ochiuri" pentru ca purtam ochelari. M-am suparat atunci, nu mi-a picat bine, insa a fost o faza foarte trecatoare, dupa vreo cateva saptamani nici nu mai observau ca aveam ochelarii pe nas.

[AlinB]

Problema nu sunt atat ceilalti cat sensibilitatea ta fata de ceilalti care cred ca este mai degraba o sensibilitate a orgoliului care se teme sa fie ranit.

Ideea este in ce directie aplecam mai mult atentia, la ceea ce are de spus Dumnezeu despre noi, sau ceea ce au oamenii.

Cu cat ne va preocupa mai mult ceea ce are de spus Dumnezeu, cu atat mai putin vom avea urechi pentru oameni.

Bine ar fi sa ajungi acolo incat sa nu-ti doresti sa fie pedepsiti ci sa-i ierti si sa-L rogi si pe Dumnezeu sa-i ierte "ca nu stiu ce fac".

[Sanduu]

Sa-ti spun cum a fost la mine la scoala de mine dex tot rideau ca sint inalt etc. ma staruiam sa tac sa nu raspund nimic cu timpul a devenit mai rau problema sa agravat...
Cred ca daca taci nu rezolvi nimic devine si mai rau intrebarea este ce fel de glume i-ti fac ei, sint glume nevinovate insa sint glume cu ton clar de injosire si de bataie de joc care te strica moral si eu gindeam ca tine voi rabda ca Dumnezeu spune sa rabdam, credeam ca poate m-am purtat si eu asa cu cineva si de aia sint pedepsit
Cred ca trebuie sa fii barbat si sa i-ti aperi demnitatea, deoarece se poate reflecta la viitorul tau, poti deveni retras timid te temi de oameni...
Principalul sa nu se intimple ca acei ,,colegi'' ai tai vazind ca tu nu scoti un cuvint la batjocurile lor ei sa nu se suie in cap cu timpul si sa nu inceapa a te lovi si alte lucruri gindin ca ,,asta nu ne va face nimic putem sa facem ce vrem cu el'

[silent assasin]

Va multumesc pentru implicare si exemplele date.Ma voi descurca in asa fel incat sa echilibrez lucrurile.Timpul trece ,ma voi maturiza,si nu se stie ce ne pregateste viitorul.Voi incerca sa fac cat mai bine de cuviinta pentru a-mi asigura un loc intre cei drepti.Asta conteaza..viata e trecatoare in schimb lumea de dincolo nu...mai este o vorba "Crede si nu cerceta" sau "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura". O seara placuta si Doamne Ajuta!

În prealabil postat de silent assasin

Am defecte fizice care se gasesc a fi subiect de amuzament pt. cei din jur...

In primul rand iti spun ca-mi place mult semnatura ta!:-)

Acum iti spun un lucru pe care sigur il stii : toata lumea are defecte fizice.NIMENI,dar NIMENI nu este perfect.

Ceea ce nu stii tu este ca trebuie sa-ti schimbi ATITUDINEA!
Sa te accepti asa cum esti, cum te-a lasat Dumnezeu pe pamant.Sa nu cumva sa te inchizi intr-o carcasa de nesimtire,doar ca sa nu vada lumea ca suferi.Ramai sensibil asa cum esti, dar nu mai suferii.Cum sa faci asta? Sa-ti schimbi asa cum am spus,atitudinea.

Ca ceilalti sa te aprecieze, trebuie in primul rand sa nu te mai dispretuiesti tu.Ca ceilalti sa nu ma rada ca ai nasul mare( de exemplu), trebuie sa te simti bine cu nasul tau si atunci nu te va mai atinge nici o ironie.Era o vorba " cat de mandru isi poarta ala cocoasa"..Respectul celorlalti fata de tine trebuie sa il impui prin atitudinea ta. Am intalnit oameni hidosi de-a dreptul dar erau atat de haiosi,tocmai pentru ca se simteau atat de bine in pielea lor,incat se si autoironizau... Adica erau atat de impacati cu infatisarea lor, incat se luau singuri la misto...si lumea radea in continuare,dar nu mai radea de ei ci CU EI..Si erau acceptati si iubiti...

Iubeste-te asa cum esti, pentru ca trupul pe care il ai e casuta sufletului tau..Fa-l sa se simta bine in trup, nu-i chirci orizonturile cu buna stiinta...

[silent assasin]

În prealabil postat de Melissa

In primul rand iti spun ca-mi place mult semnatura ta!:-)

Acum iti spun un lucru pe care sigur il stii : toata lumea are defecte fizice.NIMENI,dar NIMENI nu este perfect.

Ceea ce nu stii tu este ca trebuie sa-ti schimbi ATITUDINEA!
Sa te accepti asa cum esti, cum te-a lasat Dumnezeu pe pamant.Sa nu cumva sa te inchizi intr-o carcasa de nesimtire,doar ca sa nu vada lumea ca suferi.Ramai sensibil asa cum esti, dar nu mai suferii.Cum sa faci asta? Sa-ti schimbi asa cum am spus,atitudinea.

Ca ceilalti sa te aprecieze, trebuie in primul rand sa nu te mai dispretuiesti tu.Ca ceilalti sa nu ma rada ca ai nasul mare( de exemplu), trebuie sa te simti bine cu nasul tau si atunci nu te va mai atinge nici o ironie.Era o vorba " cat de mandru isi poarta ala cocoasa"..Respectul celorlalti fata de tine trebuie sa il impui prin atitudinea ta. Am intalnit oameni hidosi de-a dreptul dar erau atat de haiosi,tocmai pentru ca se simteau atat de bine in pielea lor,incat se si autoironizau... Adica erau atat de impacati cu infatisarea lor, incat se luau singuri la misto...si lumea radea in continuare,dar nu mai radea de ei ci CU EI..Si erau acceptati si iubiti...

Iubeste-te asa cum esti, pentru ca trupul pe care il ai e casuta sufletului tau..Fa-l sa se simta bine in trup, nu-i chirci orizonturile cu buna stiinta...

Asa este si mereu imi spun asta ca trebuie sa schimb la mine ce pot cu adevarat schimba.E adevarat ca-mi pot schimba si fizicul ,exista nenumarate modalitati in ziua de azi ..sala,operatii estetice,creme etc etc. dar asta nu e placut lui Dumnezeu deci mai bine schimb atitudinea si sufletul care le pot controla cu buna stiintza .Si merg pe aceasta idee:Decat sa sufar pe pamant de rautatile celorlalti si sa lupt cu ei prin alte rautati si astfel sa nu fiu placut nici lor nici Lui Dumnezeu si sa sufar si in lumea de apoi mai bine sufar aici pe pamant stiind ca acei rai vor fi pedepsiti de Domnul si sa fiu placut Lui stiind ca in lumea de apoi voi fi impacat si voi avea linistea cuvenita.E buna aceasta conceptie?