Postul

[gabriela_iagar]

Discutand cu o ruda, am ajuns si la subiectul post. si m-a intrebat...de ce diferentele acestea dintre catolici si ortodocsi in privinta postului. de ce ei se abtin doar de la carne in timp ce noi nu mancam nimic de origine animala,pentru ca in fond, crestini suntem si unii si ceilalti. Stiu ca sunt mai multe diferente intre noi si catolici, insa la celelalte le stiu explicatia, insa la aceasta nu...

daca m-ati putea ajuta putintel:D...mi-am cam prins urechile:D


Gabriela.

[elizabeta]

În prealabil postat de gabriela_iagar

Discutand cu o ruda, am ajuns si la subiectul post. si m-a intrebat...de ce diferentele acestea dintre catolici si ortodocsi in privinta postului. de ce ei se abtin doar de la carne in timp ce noi nu mancam nimic de origine animala,pentru ca in fond, crestini suntem si unii si ceilalti. Stiu ca sunt mai multe diferente intre noi si catolici, insa la celelalte le stiu explicatia, insa la aceasta nu...

daca m-ati putea ajuta putintel:D...mi-am cam prins urechile:D


Gabriela.

Este destul de simplu de explicat. Sunt doua aspecte: postul si abstinenta.
1. Postul. Cerinta primordiala a oricarui post catolic (in general vorbind) este aceea de a nu manca niciun aliment care produce durere, si aici este vorba de carne, dar nu neaparat de lapte sau oua. Dincolo de a nu manca nici un fel de carne (cu exceptia carnii de peste), in perioadele de post, in biserica catolica exista un post permanent in timpul anului miercurea si vinerea, care consta in paine si apa. Este postul cerut de Maica Domnului la Medjugorje. Din nefericire, datorita calitatii foarte proaste a painii si a preturilor prohibitive pentru produsele cu adevarat de calitate, acest frumos post este acum denaturat, in sensul ca putina lume il tine. Mai exista si posturile personale, care pot fi posturi de o zi, post negru, s.a.m.d., asemanatoare cu cele din biserica ortodoxa.
2. Abstinenta, adica abtinerea de la anumite placeri permise - cafea, sau cola, sau televizor, sau orice altceva de care ne simtim atasati si care indeparteaza sufletul de Dumnezeu. Dupa parerea mea, aceasta este partea cea mai grea a postului.

[gabriela_iagar]

Multumesc pentru raspuns. Este foarte interesant.cred ca cea mai mare deosebire nu este cea legata de mancare ci cea legata de abstinenta. in postul nostru ortodox, nu trebuie sa renunti la aceste lucruri si mai degraba la obiceiurile tale rele. si asta este destul de dificil.

[elizabeta]

În prealabil postat de gabriela_iagar

Multumesc pentru raspuns. Este foarte interesant.cred ca cea mai mare deosebire nu este cea legata de mancare ci cea legata de abstinenta. in postul nostru ortodox, nu trebuie sa renunti la aceste lucruri si mai degraba la obiceiurile tale rele. si asta este destul de dificil.

Da, poate nu am explicat destul de clar, asa ca am facut o omisiune, pe care o rectific acuma. In postul catolic, este de la sine inteles ca trebuie lasate toate obiceiurile rele. Mai mult, cum spovada este lunara, conditia dezlegarii de la sfarsitul spovezii este conditionata de angajamentul sincer de a nu mai pacatui. Prin urmare, in viata crestinului catolic, debarasarea de obiceiurile rele este un efort continuu, de-asta n-am trecut ca ar fi doar in post...

[gabriela_iagar]

În prealabil postat de elizabeta

Da, poate nu am explicat destul de clar, asa ca am facut o omisiune, pe care o rectific acuma. In postul catolic, este de la sine inteles ca trebuie lasate toate obiceiurile rele. Mai mult, cum spovada este lunara, conditia dezlegarii de la sfarsitul spovezii este conditionata de angajamentul sincer de a nu mai pacatui. Prin urmare, in viata crestinului catolic, debarasarea de obiceiurile rele este un efort continuu, de-asta n-am trecut ca ar fi doar in post...

pai si la noi e la fel...numai ca noi nu trebuie sa lasam televizorul sau internetul. mie personal mi-ar fi greu sa renunt la internet, pentru ca imi trebuie pentru scoala.pe de alta parte si la noi este dificil: sa renunti la unele alimente pentru o perioada de timp.

apropo. la multi ani>:D<. fericire, sanatate si mai ales mantuire, care este cea mai importanta.

[elizabeta]

În prealabil postat de gabriela_iagar

pai si la noi e la fel...numai ca noi nu trebuie sa lasam televizorul sau internetul. mie personal mi-ar fi greu sa renunt la internet, pentru ca imi trebuie pentru scoala.pe de alta parte si la noi este dificil: sa renunti la unele alimente pentru o perioada de timp.

apropo. la multi ani>:D<. fericire, sanatate si mai ales mantuire, care este cea mai importanta.

Nu trebuie lasat Internetul daca este instrument de lucru. Si nici televizorul. Cel putin nu de tot, ci redus, pentru a se lasa loc rugaciunii. Esenta postului este pregatirea pentru evenimentul asteptat - acum, Nasterea Domnului. Si pentru aceasta, este nevoie de multa liniste interioara. Ori daca cineva isi petrece timpul mai mult uitandu-se la televizor in detrimentul rugaciunii, pe care ajunge sa o faca in graba, inainte de culcare, atunci este dependent, deci atasat, mai mult de lucrurile lumesti, nu de rugaciune. La fel se intampla cu alte indeletniciri care nu aduc folos sufletesc...

...multumesc de urare, dar astazi este Sfanta Ecaterina, nu Elisabeta...multumesc oricum...

[Marius22]

Exista diferente evidente intre Romano-Catolicism si Ortodoxie sub toate aspectele (dogmatic, drept bisericesc, liturgic etc). Si mai evidente sunt insa diferentele ce tin de spiritualitatea celor doua Biserici. Modul diferit in care fiecare Biserica se raporteaza la post se datoreaza, deci, acestui fapt.

In Biserica Ortodoxa viata crestina intotdeauna a avut si are, un profund caracter ascetic. Sfintii Parinti amintesc cu totii despre necesitatea purificarii, a curatirii de patimi, in vederea cunoasterii lui Dumnezeu. Ori, vremea postului nu este decat o chemare adresata membrilor Bisericii, spre a gusta din preaplinul vietii dumnezeiesti. Postul este calea prin care, noi, renuntam la cele vremelnice spre primirea celor vesnice.

Exista, desigur, si in sanul Bisericii Ortodoxe o raportare personala la post. Oameni diferiti, masuri diferite. Asa se face, ca, in acelasi timp, pentru unii el este doar lipsa sau imputinare a hranei, iar, pentru altii este gustare din "Izvorul cel fara de moarte".

[elizabeta]

În prealabil postat de Marius22

Exista diferente evidente intre Romano-Catolicism si Ortodoxie sub toate aspectele (dogmatic, drept bisericesc, liturgic etc). Si mai evidente sunt insa diferentele ce tin de spiritualitatea celor doua Biserici. Modul diferit in care fiecare Biserica se raporteaza la post se datoreaza, deci, acestui fapt.

In Biserica Ortodoxa viata crestina intotdeauna a avut si are, un profund caracter ascetic. Sfintii Parinti amintesc cu totii despre necesitatea purificarii, a curatirii de patimi, in vederea cunoasterii lui Dumnezeu. Ori, vremea postului nu este decat o chemare adresata membrilor Bisericii, spre a gusta din preaplinul vietii dumnezeiesti. Postul este calea prin care, noi, renuntam la cele vremelnice spre primirea celor vesnice.

Exista, desigur, si in sanul Bisericii Ortodoxe o raportare personala, la post. Oameni diferiti, masuri diferite. Asa se face, ca, in acelasi timp, pentru unii el este doar lipsa sau imputinare a hranei, iar, pentru altii este gustare din "Izvorul cel fara de moarte".

Este mult adevar in cele scrise de tine, Marius.
Printr-o ciudata turnura a lucrurilor, eu personal am ajuns sa traiesc, in perioade diferite din viata, in sanul primitor al ambelor biserici.
Si o spun cu mana pe inima, fara nici cea mai mica intentie de a ofensa pe cineva, ca ma simt acasa si intr-una, si intr-alta. Mai mult, ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi a vietii mele (atata cat mi-a mai ramas) pentru ca, la nivelul meu umil, laic, mirean, am inteles ca mantuirea este in ambele biserici, dupa masura credintei, a faptelor bune, a dreagotei pe care o avem...

[geo.nektarios]

Postul - dupa marturisirea marelui Vasile - este cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu. Caci zice acest mare parinte al Bisericii lui Hristos: “Cucereste-te si sfieste-te, omule, de batranetea si vechimea postului, pentru ca de o vechime cat lumea este porunca postului. Caci in rai s-a dat aceasta porunca atunci cand a zis Dumnezeu iui Adam: Din toti pomii raiului poti sa mananci, dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit (Fac., 2, 16–17)”.
Prin cuvantul “post” noi intelegem o infranare de la mancaruri, dar si de la toate dorintele rele, pentru ca crestinul sa-si poata face rugaciunea cu usurinta si sa impace pe Dumnezeu, sa-si omoare poftele si sa castige harul lui Dumnezeu. Postirea este o fapta de virtute, cu lucrare de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire.
In acelasi timp insa, este si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca este o jertfa, o renuntare de bunavoie la ceva care ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care le avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn vazut al ravnei si al sarguintei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii Sai, care nu au nevoie de hrana. “Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana” (Sf. Simeon Tesaloniceanul, rasp. la intreb. 14, p. 327).
Rostul postului este folosul trupului si al sufletului, pentru ca intareste trupul si curateste sufletul, pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea si Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori (Ies., 34, 28; Deut. 9, 18; Jud., 20, 26; I Regi, 7, 6; Isaia, 58; Ioel, 2, 15). Si Isus, fiul lui Sirah, zice: “Nu fi nesatios intru toata desertaciunea si nu te apleca la mancari multe. Ca in mancarile cele multe va fi durere, iar nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesat, multi au pierit; iar cel infranat isi va spori viata” (37, 32-34).
Mantuitorul insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei (Matei, 4, 2 , Luca, 4, 2); si tot Mantuitorul ne invata cum sa postim (Matei, 6, 16-18). El ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune (Matei, 17, 21; Marcu, 9, 29). Posteau, de asemenea, sfintii apostoli si ucenicii lor (Fapte, 12, 2-3; II Cor., 6, 5); ei au randuit postul pentru crestini (Asezamintele Sfintilor Apostoli, Cartea a V-a, cap. XIII)

Iata cateva situatii in care Sfanta Scriptura pomeneste despre post:
-Moise a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti (Ies., 34, 28; Deut., 9, 9-18);
-Daniel, de asemenea, a postit (9, 3; 10, 3).
-Postul este de folos in vremea judecatilor lui Dumnezeu (Ioel, l, 14; 2, 11-12; Iona, 3, 4-7),
-in vreme de nenorociri si primejdii (II Regi, 1, 12 ; Matei, 4, 3) si este bun -in vederea izbavirii de primejdii viitoare (Ioel, 2, 12; Iona, 3, 4-5).
-Postul este bun in vremea suferintelor Bisericii (Matei, 9, 15; Luca, 5, 33-35) ;
-in vremea suferintelor altora (Ps. 13, 3 ; 14, 23).
-Postul trebuie insotit de rugaciune (II Regi, 12, 16; Ioel, 2, 15-17; Dan., 9, 3; Luca, 2, 37; I Cor., 5, 7),
-de marturisirea pacatelor (I Regi, 7, 6; Dan., 9, 3-6) si de smerenie (Deut., 9, 18).
-Postul este bun pentru intoarcerea la Dumnezeu (II Par., 20, 3; Isaia, 58, 6; Ioel, 2, 12), ca si in vremea de intristare (Jud., 20, 26; II Regi, 1, 12; Ps. 34, 12-13; 68, 12; Dan., 10, 2-3).
Iata ce spune sfantul Ioan Gura de Aur: “Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesatioase, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si-l usureaza” (Omilia a X-a la Cartea Facerii, cap. I).

[elizabeta]

În prealabil postat de geo.nektarios

Prin cuvantul “post” noi intelegem o infranare de la mancaruri, dar si de la toate dorintele rele, pentru ca crestinul sa-si poata face rugaciunea cu usurinta si sa impace pe Dumnezeu, sa-si omoare poftele si sa castige harul lui Dumnezeu. Postirea este o fapta de virtute, cu lucrare de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire.
In acelasi timp insa, este si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca este o jertfa, o renuntare de bunavoie la ceva care ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care le avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn vazut al ravnei si al sarguintei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii Sai, care nu au nevoie de hrana. “Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana” (Sf. Simeon Tesaloniceanul, rasp. la intreb. 14, p. 327).
Rostul postului este folosul trupului si al sufletului, pentru ca intareste trupul si curateste sufletul, pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea si Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori

Foarte bine articulat!