|
#41
|
|||
|
|||
Citat:
Dozajul potrivit al adevărului, cred eu, se stabilește conform situației "ipostatice". Prescripțiile generale au și aici, ca întotdeauna în relațiile dintre persoane, valoare de reper ideal, așa cum e inclusiv canonul în Biserică. Însă adevărul nu poate lipsi niciodată, chiar dacă se mai întâmplă să și doară puțin. Întra-adevăr Gibrain arată o cale a înțelepciunii înalte când spune prin gura "Profetului" său "lăsați loc vânturilor Raiului să danseze între voi", adică adierilor Duhului libertății . Cine-și găsește însoțirea potrivită pe o asemenea cale, pe care merg laolaltă împăcate între ele, iubirea emițătorului și libertatea receptorului în ambele sensuri, nu mai are de ce să propună dileme tâmpite pe forum, așa cum fac eu pe topicul de față.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 21.07.2015 at 01:46:43. |
#42
|
||||
|
||||
Citat:
Varianta 2 - nu întotdeauna păsarea noastră reclamă păsarea celuilalt. E posibil să-ți pese de celălalt, și concomitent să-ți dorești cât mai puțină păsare din partea lui. Pentru că ești conștient că "păsarea" este dificilă, și uneori duce la suferință. |
#43
|
||||
|
||||
Citat:
Cea ce găsesc interesant este că, în ciuda vulgarității și aparentei amoralități a expresiei, ni se întâmplă, nu zic tuturor, dar multora dintre noi, să o evocăm ocazional, pentru că viața ne dă asemenea prilejuri. |
#44
|
||||
|
||||
Nu e adevărat, chiar dacă aparent, aici, vremelnic, poate să pară așa.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#45
|
|||
|
|||
GMihai: se intimpla multe, cateodata suntem luati prin surprindere de evenimente, in alte situatii le anticipam cumva. Uneori lucrurile merg bine, in alte cazuri merg prost. Unii oameni te ajuta, altii te lovesc, pe altii nu ii intereseaza. Mergi inainte, pana la capat, sau abandonezi. Cred ca se numeste viata nu-i asa? :)
|
#46
|
|||
|
|||
Citat:
- a te opri; a face un popas, chiar dacă drumul tău îți pare singurul care contează pentru tine în acel moment; - a te reorienta, fie și pentru o clipă; - a renunța la etichetare și încadrări "mintoase", pentru a afla concret despre ce-i vorba cu semenul tău (aici îmi amintesc de o scenă cu o tânără care țipa, minute în șir, și nimeni nu s-a oprit din preocupările personale pentru a întreba, măcar, despre ce-i vorba...; toată lumea "știa" deja despre ce-i vorba, cazul fusese clasat înainte să fie cercetat); - a jertfi un scop, o șansă, o oportunitate, un ceva prețios pentru tine atunci când întâlnești pe aproapele; a petrece împreună cu el un fapt al vieții tale (și a lui) în ciuda "importanței" treburilor (și persoanei) tale; - a te decentra de pe poziția ta de soare și beneficiar al vieții tale; - a împărtăși; - a rămâne în ...celălalt, pentru a forma o tovărășie; - a te deschide la schimb, cu simțământul că nu știi dacă dai sau dacă primești; taina relației...; - a face contact în condițiile unei receptivități noncritice (în orice caz, binevoitoare) cu alter; - a făptui procesul de deschidere și schimb, asumîndu-ți riscuri; - a da mai departe ceea ce ai primit și crezi că merită dăruit (în baza experienței valoroase cu acel dar); - a pune în comun. "Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea și, văzîndu-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungînd în acel loc și, văzînd, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergînd pe cale, a venit la el și, văzîndu-l..." ( Lc 10, 31-37) Unul vede și trece mai departe. Altul vine, mai întâi (adică se angajează într-o relație de apropiere) și abia apoi vede... |
|