Desi am murit, sunt viu- Sfantul Ioan Maximovici

[Ekaterina]

"Valentin Collegna Stadnitski a absolvit corpul cadetilor din Poltava. Acolo studiase si Vladica Ioan, cei doi cunoscandu-se reciproc. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Valentin Collegna s-a mutat din Iugoslavia la Bruxelles, unde traia cu sora lui, D-na Dobrovolski. Intr-o zi, in timp ce spala ferestrele apartamentului, aceasta a cazut pe strada de la etajul doi. Accidentul s-a petrecut in 1959, cand ea avea 65 sau 66 de ani. I s-au rupt atat de multe oase, incat doctorii nu-i mai dadeau absolut nici o speranta in vreo recuperare. Vladica Ioan veni la spital impreuna cu parintele Chedomir Ostoichem, unde a inceput sa se roage langa patul muribundei. Ulterior, parintele Chedomir spunea ca era pentru prima data cand il auzise pe Vladica Ioan vorbind in rugaciune cu Dumnezeu.

A doua zi dimineata, doctorilor nu le-a venit sa creada ca pacienta nu murise; mai mult, incepea sa-si revina destul de repede. In decurs de o luna, ea parasi spitalul vindecata complet, traind multa vreme dupa aceea. Toate acestea mi-au fost spuse astazi in amanunt de catre Vera Alekseevna Stassen, nepoata protopopului Vasilii Vinogradov, primul paroh al catedralei noastre parohiale din Bruxelles. (Vladimir Kotliarevski, Bruxelles, Belgia)"

[Ekaterina]

"Filip Gering s-a nascut in 1943 la Bruxelles. Impreuna cu fratele lui, Dimitrie, el l-a slujit cu constiinciozitate pe Vladica Ioan ca paracliser. Filip a fost operat de ceea ce se credea a fi o simpla apendicita, dar s-a descoperit ca era cancer; starea lui era fara sperante. Totusi, prin arzatoarele rugaciuni ale Vladicai Ioan, nu dupa multa vreme, Filip s-a refacut complet – ceva la care doctorii bineinteles ca nu se asteptau. El a absolvit ca inginer Universitatea din Louvain, a lucrat in Canada, iar acum traieste in Italia. (Vladimir Kotliarevski, Bruxelles, Belgia)"

[Ekaterina]

"Pe 12/25 februarie (Duminica Iertarii), anul acesta (1990) sotia mea a dat nastere celui de-al doilea fiu. Eram amandoi ingrijorati de aceasta nastere, din pricina primului copil, nascut in 1988, care era sa moara la nastere (slava Domnului, acum e bine!), sotiei mele spunandu-i-se ca pentru sarcinile viitoare va fi nevoie sa suporte o cezariana. Cu cateva zile inainte de nastere, am uns-o cu untdelemn de la mormantul Sfantului Ioan, iar rugaciunile lui dinaintea tronului lui Dumnezeu au fost ascultate pentru noi.

Sotia mea a nascut pe cale normala (nu a fost nevoie de nici o operatie), travaliul durand numai trei ore! Totul s-a intamplat atat de repede… (la primele ore din Duminica Iertarii), incat am fost cu totii luati prin surprindere, inclusiv doctorii, care in acea zi se pregateau de operatie. Copilul a fost mai mare decat cel dintai, fapt care a contribuit o data mai mult la nedumerirea doctorilor, care erau siguri ca sotia mea nu va putea naste niciodata un copil pe cale normala.

La aproape o luna de atunci, sotia, care isi hranea pruncul de la san, a inceput sa manifeste unele simptome ce indicau un abces mamar. Avuse unul foarte periculos dupa nasterea primului nostru fiu, sfarsind prin a suferi doua operatii si alegandu-se cu o septicemie care i-a inrautatit boala. Am mai uns-o o data cu untdelemn sfintit si, in decurs de patruzeci si opt de ore, au disparut toate simptomele! Cu adevarat, slavit este Dumnezeu intru Sfintii Lui! Cum e si firesc, suntem foarte recunoscatori si l-am botezat pe fiul nostru Iain (echivalentul galez pentru Ioan). (Nevrednicul preot Ian Prior, Aberdeenshire, Scotia)"

"Desi am murit, sunt viu "

Interesanta afirmatie si in acelasi timp contradictorie din simplul motiv ca lumea materiala se asociaza foarte greu si chiar deloc cu lumea de dincolo a lumii crestine, probabil din necunostiinta "de cauza".

Dar nu asta m-a intrigat pe mine, nicidecum, fiind familiar cu "declaratiile" din lumea de dincolo a crestinilor, ci modul in care cuvintele au fost asezate in text. De ce? Pentru ca se pune accentul pe moarte si nu pe viata, invierea avand nici cel mai mic interes.

"De ce sa mai inviez atata timp cat sunt viu desi am murit" - o reactie logica a anomaliei constiintei , catalogata necesara pentru credinta.

Totusi eu as aseza in context altfel cuvintele : "Desi sunt viu, am murit acestei lumi"