Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Biserica Romano-Catolica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #211  
Vechi 26.11.2010, 10:43:54
doctor_faustus doctor_faustus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.08.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 828
Implicit

Un alt argument care este de natură să contrazică pretenția Filioque a Latinilor este unul care se bazează în argumentarea sa pe Sfânta Scriptură și pe anumite idei ale sfântului Vasile cel Mare. Potrivit teologiei sfântului Vasile Dumnezeu este în același timp o singură ființă și trei ipostase (sau ipostasuri), însă tot potrivit teologiei sfântului Vasile fiecare ipostas dumnezeiesc este caracterizat prin anumite trăsături care sunt proprii ipostasului, îl identifică ca ipostas, îl diferențiază ca ipostas în sânul Sfintei Treimi, trăsături ipostatice proprii ale fiecărui ipostas și care îl privesc pe el nefiind comune și celorlalte ipostase.

Această doctrină teologică este prezentă la sfântul Vasile în epistola 38, unde face distincția între ființa și ipostasurile dumnezeiești, precum și între trăsăturile comune ființiale ale dumnezeirii și trăsăturile ipostatice, distincte care îl disting pe fiecare ipostas în parte de celelalte ipostasuri.

Citat:
Așadar principiul deosebirii, pe care ai recunoscut-o, în cazul nostru, dintre ființă și ipostas, dacă-1 transpui ca să-l aplici la dogmele divine nu te vei înșela. Tot ce gîndirea ta îți poate sugera în legătură cu modul de existență al Tatălui (și e cu neputință ca mintea să se bazeze pe vreo idee subordonată din cauza convingerii pe care o avem Că această existență e mai presus decît orice cugetare) vei putea s-o Cugeti atît despre Fiul, cît și despre Duhul Sfînt. într-adevăr noțiunea de «necreat» și de «neînțeles» e unică și-i aceeași atît pentru Tatăl și pentru Fiul, cît și pentru Duhul Sfînt, pentru că nu-i adevărat că unul ar fi mai de neînțeles și mai necreat și că altul ar fi mai puțin. Și întrucît în Sfînta Treime deosebirea dintre persoane se face ținînd seama de notele proprii ale fiecăreia din ele, tot așa stau lucrurile și cînd considerăm ceea ce e comun tuturor celor trei persoane, de pildă cînd vorbesc de o ființă necreată sau care e mai presus de orice înțelegere, sau orice altceva asemănător nu o vom concepe global pentru ca să deosebim ceea ce-i particular; vom căuta numai semnele care ne vor îngădui să distingem clar și fără confuzie noțiunea despre fiecare persoană de cea a persoanelor considerate global. (Epistola 38.3)
[...]
Întrebîndu-ne dacă bunurile care urmează a fi împărtășite celor vrednici provin numai de la Duhul Sfînt, sîntem îndemnați în același timp de Sfînta Scriptură să credem că autorul și cauza împărțirii bunurilor pe care Duhul le lucrează în noi este numai Dumnezeu Fiul cel Unul-Născut. Căci «toate prin El s-au făcut» și «prin El sînt așezate toate», după cum ne-a învățat însăși Sfînta Scriptură. Și iarăși, ori de cîte ori ne ridicăm pînă la această idee, duși fiind de mîna unui inspirat de sus, înțelegem că toate lucrurile au fost aduse la viață din nimic, dar că ele nu de fiecare dată vin de la aceeași putere fără început, ci mai presus de toate există o Putere care subzistă fără să fi fost născută vreodată, fiind fără început și Care-i cauza cauzei a tot ce există. Căci într-adevăr, din Tatăl se naște Fiul, prin Care au fost făcute toate și de Care e subînțeles inseparabil și Duhul Sfînt, căci nu poți ajunge să te gîndești la Fiul fără să fi fost mai întîi luminat de Duhul. Deci întrucît Duhul Sfînt, din Care izvorăște asupra creației orice împărțire de bunuri, e în strînsă legătură pe de o parte cu Fiul, cu Care îl și concepem în chip imediat, dar pe de altă parte e strîns legat și de Tatăl (Care e cauza Lui, căci din El purcede) judecînd-o după ipostas, însușirea proprie a Duhului îl situează în urma Fiului și împreună cu Fiul, dar ființa Și-a luat-o prin purcedere de la Tatăl. Căci Fiul e Cel care face cunoscut și pe Duhul Cel purcezător din Tatăl, ca unul Care fiind singur născut în chip unic a ieșit strălucind ca o lumină din Lumina cea nenăscută, așa încît potrivit acestei însușiri distinctive El nu se confundă nici cu Tatăl, nici cu Duhul Sfînt, ci se recunoaște singur după însușirea de care am vorbit.

Cît despre Dumnezeu Cel peste toate, singurul Care are ca semn distinctiv și întrucîtva privilegiat al ipostasului Său pe acela de a fi Tată și de a nu subzista prin efectul nici unei cauze și ca atare, datorită acestei însușiri, este și El cunoscut într-un chip cu totul deosebit. Din pricina aceasta, în comunitatea de substanță declarăm că nu se împacă și nu se transmit semnele distinctive care se întîlnesc în Sfînta Treime și prin care se încheagă particularitatea persoanelor care ne-au fost transmise în credință: fiecare persoană e înțeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în așa fel încît cu ajutorul acestor însușiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separă ipostasele între ele. Pentru faptul că Dumnezeirea e nesfîrșită, neînțeleasă, necreată, nemărginită de nimic și pentru toate atributele de același fel, nu există nici o diferență între ființa cea dătătoare de viață (mă gîndesc la cea a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfînt), ci putem considera că între ele există un fel de comunitate continuă și indivizibilă. Iar observațiile care ne ajută să înțelegem măreția uneia sau alteia dintre persoanele pe care credința le admite în Sfînta Treime ne vor îngădui să mai observăm că nu-i nici o deosebire pentru Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt atunci cînd căutăm să-I vedem mărirea, fără ca să existe între Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt nici un interval unde cugetul ar înainta în gol. Într-adevăr nu-i nimic care să se introducă între cele trei persoane, nici altceva care ar subzista alături de ființa dumnezeiască și care să se poată împărți în chip intim prin interpunerea vreunui element străin, nici vreun interval fără consistență care să producă o absență în armonia intimă a substanței divine și care să strice armonia prin intercalarea vidului. Ci cînd ne gîndim la Tatăl, atunci îl concepem în El însuși, cuprinzînd în același timp și pe Fiul prin reflexie, iar cînd îl concepem pe Acesta, atunci nu ne despărțim nici de Duhul Sfînt, ci în chip logic și deodată, potrivit ființei, ți-o reprezinți în ea însăși, concepută în așa fel încît să fie numai una credința în cele trei persoane. Cînd zicem doar Duhul, prin această mărturisire înțelegem în același timp pe Cel al cărui Duh este. Și fiindcă Acesta e Duhul lui Hristos, El vine de la Dumnezeu, cum zice Pavel: căci după cum atunci cînd prinzi una din marginile unui stejar, automat tragi și pe cealaltă, tot așa cînd tragi Duh, cum zice proorocul, prin El tragi în același timp ții pe Fiul, și pe Tatăl. Dacă înțelegi cu adevărat pe Fiul, îl vei vedea din amîndouă părțile, El va aduce, pe de-o parte, pe Tatăl și din cealaltă pe Duhul Său propriu. într-adevăr, Cel Care e mereu în Tatăl, Acela nu va putea fi rupt de Tatăl și nu va fi niciodată despărțit de Duhul Său, Care lucrează totul în toți. Și tot așa, dacă primești pe Tatăl, prin puterea Lui primești în același timp și pe Fiul și pe Duhul, pentru că nu-i cu putință în nici un fel să-ți închipui o întrerupere sau împărțire în așa fel încît Fiul să fie cugetat fără Tatăl sau ca Duhul să fie despărțit de Fiul, ci concepi în același timp în Ei o comunitate și o deosebire negrăită și cumva neînțeleasă, fără ca deosebirea ipostaselor să rupă continuitatea ființei, fără ca această comunitate de substanță să elimine particularitatea semnelor distinctive. Și să nu te miri dacă zicem că Același e în același timp și unit și despărțit, căci de fapt concepem, ca într-o ghicitură, un fel de despărțire unită și o unire despărțita. Dacă nu ascultăm această cuvîntare în duh de dispută ori în scop de calomnie, atunci se poate găsi ceva similar chiar și în obiectele noastre sensibile. (Epistola 38.4)
Sursa: PSB 12
Reply With Quote
  #212  
Vechi 26.11.2010, 10:44:34
doctor_faustus doctor_faustus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.08.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 828
Implicit continuare

Distincția dintre ipostase este reflectată în cuvintele: „în comunitatea de substanță declarăm că nu se împacă și nu se transmit semnele distinctive care se întîlnesc în Sfînta Treime și prin care se încheagă particularitatea persoanelor care ne-au fost transmise în credință: fiecare persoană e înțeleasă în chip diferit, datorită semnelor distinctive particulare, în așa fel încît cu ajutorul acestor însușiri, de care am amintit, se poate descoperi ceea ce separă ipostasele între ele”. Conform acestor principii fiecare ipostasă sau persoană este caracterizată în mod distinct prin niște trăsături personale care „nu se împacă și nu se transmit”, prin urmare fiind strict proprii fiecărui ipostas (sau persoană dumnezeiască) în parte.

Tot sfântul Vasile ne vorbește despre ipostasul Tatălui astfel: „Cît despre Dumnezeu Cel peste toate, singurul Care are ca semn distinctiv și întrucîtva privilegiat al ipostasului Său pe acela de a fi Tată și de a nu subzista prin efectul nici unei cauze” prin urmare despre ceea ce Îl distinge pe Tatăl. Însă potrivit versetului de la Ioan 15:26 „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” se poate observa că Revelația Dumnezeiască prezintă purcederea Duhului Sfânt (în sensul cauzei, nu a cauzatului) ca fiind un atribut care caracterizează ipostasul Tatălui, Acesta fiind acela de la care purcede Duhul Sfânt, Paracletul. Prin urmare în relația dintre Tatăl și Duhul Sfânt, ceea ce Îl caracterizează ipostatic pe Tatăl este că Îl purcede (Îl cauzează) pe Paraclet, iar ceea ce Îl caracterizează pe Paraclet este că este purces din (sau cauzat de) Tatăl ca ipostas dumnezeiesc. Prin urmare ținând cont de doctrina trăsăturilor proprii fiecărui ipostas, care sunt netransmisibile și îl caracterizează personal pe un anume ipostas al Treimii, a sfântului Vasile, atunci tragem concluzia că așa cum nașterea Fiului Îl caracterizează, ca ipostas, pe Tatăl, tot așa, conform Ioan 15:26, purcederea sau cauzarea prin purcedere a Paracletului este tot o trăsătură ipostatică a Tatălui și care, ca una care îl identifică, este netransmisibilă celorlalte ipostase dumnezeiești, prin urmare nu este transmisibilă nici Fiului, ca ipostas. Fapt care duce în mod evident la concluzia că Fiul nu are ca și caracteristică de a fi purcezător al Paracletului, această caracteristică revenindu-I Tatălui și fiind netransmisibilă și necomunicabilă ca fiind una care Îl caracterizează și Îl distinge pe Tatăl, și prin urmare Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și neavând ca și cauză a purcederii Sale și pe Fiul. Putem totuși vorbi despre relația intratreimică dintre Fiul și Paracletul, însă conform celor demonstrate în ceea ce privește relația dintre aceste ipostase dumnezeiești putem să vorbim despre orice dar nu despre vreo purcedere a Paracletului din Fiul, purcederea sau cauzarea prin purcedere fiind un atribut care este specific Tatălui, care Îl distinge ipostatic și care este netransmisibilă celorlalte ipostase treimice.

Last edited by doctor_faustus; 26.11.2010 at 10:55:37.
Reply With Quote
  #213  
Vechi 26.11.2010, 12:39:39
doctor_faustus doctor_faustus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.08.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 828
Implicit

Un alt Sfânt Părinte care desfide în mod indirect pretinsul argument al Latinilor pentru Filioque, care ar rezida în versetul scripturistic de la Ioan 16:15 „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia și vă vestește vouă.” și în versetul de la Ioan 17:10 „Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei.” este Sfântul Chiril al Alexandriei prin comentariile pe care le face acestor versete în Comentariul la Evanghelia Sfântului Ioan.

Citat:
CAPITOLUL 2 - DUHUL SFÂNT ESTE PRIN FIRE ÎN FIUL ȘI ÎN FIINȚA LUI, CA ȘI ÎN FIINȚA TATĂLUI

„Toate câte le are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia și vă vestește vouă” (In 16, 15)

Fiul ni S-a arătat și în acestea ca pecete reală și exactă a ipostasului Tatălui și ne dă să înțelegem prin cele spuse că, fiind rod al ființei Tatălui, le are pe toate ale ei după fire, și acelea sunt în mod cuvenit ale Lui. Căci, nefind nimic care taie, desparte sau înstrăinează pe Fiul de Tatăl, în nici o privință, Tatăl e asemenea și egal cu Fiul, afară numai de faptul că este Tată, ființa luminând în Amândoi în același mod. De aceea cum n-ar fi toate comune, mai bine-zis aceleași, în Amândoi, în așa fel că în Fiul sunt cele ale Tatălui, iar în Născătorul, cele ale Născutului? De aceea pe temeiul unei înțelegeri desăvârșite, precum socotesc, a spus cuvintele despre Ei. Căci n-a spus că „toate câte le are Tatăl, le am și Eu,” ca să nu se înțeleagă că ar purta aceleași trăsături cu modelul în mod exterior, ca noi, care am fost făcuți după chipul lui Dumnezeu, ci zice: „Sunt ale Mele,” arătând unirea extremă pe care o are cu Născătorul și deoființimea arătată în însușirile neschimbate ce se află în Amândoi. Aceasta o poți vedea foarte clar și în alte cuvinte spuse către Tatăl: „Toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale, ale Mele.” Cum nu le-ar avea pe toate aceleași prin fire Cei între care nu este nici o deosebire și Care au în toate egalitate și asemănare?

Deci Dumnezeu-Tatăl are în Sine pe Duhul Său, adică pe cel Sfânt, prin Care Se sălășluiește în Sfinți și le descoperă tainele, nefolosindu-L pentru aceasta în chip de slujitor (să nu socotești aceasta!), ci Duhul existând în Tatăl ființial și provenind din Tatăl, fără să se producă vreo diviziune sau distanțare, ci declarând ca proprii cele în care și din care este. Căci Dumnezeu nu vorbește altfel făpturii decât prin Fiul în Duhul, căci Duhul este propriu și Unuia-Născutului, fiindcă este de o ființă cu Tatăl. Deoarece arată că este al lui Dumnezeu-Tatăl, Fiul Se descoperă în Duhul celor vrednici și lucrează prin Duhul cele ce le voiește. Dar aceasta îmi aparține și Mie prin fire. Din acest motiv am spus că „dintr-al Meu ia și vă vestește vouă.” Dar să nu se tulbure nimeni când aude în acestea cuvântul „ia,” ci să se gândească mai ales la aceea: (Duhul) lucrează drept, pentru că toate le spune despre Dumnezeu în felul nostru, dar nu trebuie înțelese astfel, ci mai presus de noi. Spunem că Duhul ia de la Tatăl și de la Fiul cele ale Lor nu ca și cum nu ar avea cunoștința și puterea aflate în Ei, ci le are de abia atunci când se cugeta că le ia. Căci totdeauna Duhul este înțelept și puternic, sau este Înțelepciunea și Puterea de Sine nu prin împărtășire de la cineva, ci prin fire. Căci, precum ar putea spune cineva că buna mireasmă a aromatelor care ne vine de la simțuri este alta decât cele din care vine, dar nu e alta prin faptul că se răspândește din ele și este în ele, așa să cugeți despre Dumnezeu și despre Duhul Sfânt. Căci Duhul este ca o mireasmă vie și lucrătoare a ființei Lui, aducând făpturii cele de la Dumnezeu și insuflând prin ea împărtășirea de ființa cea mai presus de toate. Căci dacă buna mireasmă a aromatelor își întipărește tăria în veșminte și preface cele în care vine, într-un fel conform ei, cum nu ar putea Duhul Sfânt, o dată ce este din Dumnezeu prin fire, să facă părtași de firea dumnezeiască pe cei în care vine? Fiind deci Fiul rod și pecete ale Ipostasului Celui ce L-a născut, aduce toate ale Lui prin fire. De aceea zice: „Toate câte le are Tatăl ale Mele sunt. De aceea am zis că din al Meu ia și vă vestește vouă.” El vorbește despre Duhul, Care iese prin El și este în El, prin Care Se sălășluiește El însuși în Sfinți. Căci Duhul Lui nu este altfel decât El, deși există în mod propriu. Căci Duhul este Duh, și nu Fiu.
Prin urmare după cum se vede și din comentariul sfântului Chiril cele despre care Fiul spune că toate câte le are Tatăl sunt ale Lui privesc firea dumnezeiască a Amândurora și nu privesc trăsăturile particulare, distinctive ale ipostaselor în parte, trăsături pe care sfântul Vasile le numește ca netransmisibile și proprii fiecărui ipostas în parte.

Comentariul sfântului Chiril la Ioan 17:10

Citat:
Ceea ce se spune că e supus Tatălui se află și sub stăpânirea Fiului. De aceea zice: „Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele.” Căci unde strălucește și se arată identitatea firii, acolo e și slava neschimbată a demnității ei, nedând ceva din ea în mod împărțit, ci răspândind în mod egal una și aceeași slavă. Moștenitorul ființial al măririlor Tatălui arată că are toate cele ale Născătorului, dar arată și pe Născătorul că are toate ale Lui, pentru că Fiecare se arată prin fire în Celălalt. Fiul strălucește în Tatăl, și Tatăl, în Fiul. Așa ne-au mărturisit de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Deci, dacă una din măririle Tatălui este să aibă stăpânirea peste toți, aceasta aparține și Fiului, căci El este pecetea ființei Tatălui, nesuportând nici o schimbare și deosebire în ceva.
Prin urmare se vede și în comentariul la acest verset că cele despre care vorbește Hristos sunt cele care privesc identitatea firii și prin urmare nu se referă la trăsăturile particulare și distinctive ale fiecărui ipostas dumnezeisc în parte.
Reply With Quote
  #214  
Vechi 26.11.2010, 12:44:28
doctor_faustus doctor_faustus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.08.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 828
Implicit

Am uitat să dau sursele citatelor: amândouă sunt din aceeași carte tradusă de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae "Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan" apărută la editura IBMBOR în anul 2000. Primul este de la pag. 992-994, iar al doilea este de la pag. 1030.
Reply With Quote
  #215  
Vechi 28.12.2010, 07:48:56
Monachos Monachos is offline
Member
 
Data înregistrării: 05.12.2009
Mesaje: 39
Implicit

De ce a fost nevoie de introducerea lui "Filoque" in Crez atata vreme cat Sfintii Parinti nu au considerat necesar la Niceea si Constantinopol. Altfel, catolicii in curand vor schimbat tot Crezul introducand acolo si dogma lor a Imaculatei Conceptii, Maria, Mama Bisericii, infailibilitatea papala...
Reply With Quote
  #216  
Vechi 28.12.2010, 08:54:06
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.752
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Monachos Vezi mesajul
De ce a fost nevoie de introducerea lui "Filoque" in Crez atata vreme cat Sfintii Parinti nu au considerat necesar la Niceea si Constantinopol.
Fiindcă niciun episcop catolic, la vremea primelor Concilii Ecumenice, nu a pus la îndoială ortodoxia credinței, afirmând că Sfântul Spirit purcede NUMAI de la Tatăl.

Citat:
Altfel, catolicii in curand vor schimbat tot Crezul introducand acolo si dogma lor a Imaculatei Conceptii, Maria, Mama Bisericii, infailibilitatea papala...
În principiu, e posibil. Dacă un număr semnificativ de credinicoși DIN LUMEA CATOLICĂ, mai ales preoți și episcopi care au chemarea să îndrume poporul credincios, vor afirma că Sf Maria a fost născută cu prihană, sau că papa, în calitate oficială, poate greși în materie de credință sau de morală, atunci s-ar putea ca Biserica să considere oportun să reacționeze în fața ereziei și să facă noi adăugiri la Simbolul Credinței.

În ceea ce privește "Maria, Maica Bisericii", deocamdată nu este dogmă, deci nu va fi inclusă în Crez. Este, însă, tradiție liturgică apuseană. Sf Fecioară are multe nume, de exemplu: Turn de Fildeș, Scaun al Înțelepciunii, etc.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 28.12.2010 at 08:56:30.
Reply With Quote
  #217  
Vechi 28.12.2010, 10:01:48
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Fiindcă niciun episcop catolic, la vremea primelor Concilii Ecumenice, nu a pus la îndoială ortodoxia credinței, afirmând că Sfântul Spirit purcede NUMAI de la Tatăl.
Din citatele date mai sus rezulta ca majoritatea sfintilor au spus ca purcede numai de la Tatal. Iar ca purcede si de la Fiul a spus doar Fer. Augustin.
Argumentatia cu "numai" folosita de catolici mi se pare puerila, folosita doar in lipsa de orice altceva, pentru ca nu exista un alt argument.
In Crez spunem "Facatorul Cerului si al Pamantului". Bineinteles ca aici nu subintelegem ca poate ar mai exista si un alt facator. Iar "din Tatal purcede" e la fel de clar. In acest fel la fiecare pasaj din Sfanta Scriptura putem adauga cate ceva care ni se pare mai potrivit.
Reply With Quote
  #218  
Vechi 28.12.2010, 11:45:11
MariaB MariaB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.11.2005
Locație: Bucuresti
Religia: Catolic
Mesaje: 325
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
In acest fel la fiecare pasaj putem adauga cate ceva care ni se pare mai potrivit.
nu este vorba de ce pare mai potrivit, ci de ce este necesar

la un anumit moment, a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede si de la Fiul
dupa cum la un moment anterior a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede de la Tatal
(Crezul de la Niceea nu mentiona decat credinta in Duhul, fara sa spuna altceva despre Duhul)

cat despre anatemele pentru cei care ar fi scos sau adaugat ceva la cele stabilite de vreun Conciliu, acestea au fost inca de la primul Conciliu, dar conciliile urmatoare au mai venit cu unele clarificari...
__________________
catolica
Reply With Quote
  #219  
Vechi 28.12.2010, 12:47:56
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.666
Implicit

Citat:
În prealabil postat de MariaB Vezi mesajul
nu este vorba de ce pare mai potrivit, ci de ce este necesar

la un anumit moment, a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede si de la Fiul
dupa cum la un moment anterior a fost necesar sa se spuna ca Duhul purcede de la Tatal
(Crezul de la Niceea nu mentiona decat credinta in Duhul, fara sa spuna altceva despre Duhul)

cat despre anatemele pentru cei care ar fi scos sau adaugat ceva la cele stabilite de vreun Conciliu, acestea au fost inca de la primul Conciliu, dar conciliile urmatoare au mai venit cu unele clarificari...
Crezul e e alcatuit la doua Sinoade, nu doar la Niceea. Asupra acestui crez s-au dat apoi anateleme acelea, la urmatoarele sinoade. De aceea ce s-a mai stabilit la acele sinoade nu a mai fost introdus in crez. De asemenea, niciodata nu s-a mai refacut, schimbat ce se stabilise la sinodul anterior, ci s-a discutat despre alte probleme de credinta. Biserica apuseana abia la inceputul secolului XI a introdus Filioque in crez. ma refer la Roma si la papa.
Reply With Quote
  #220  
Vechi 28.12.2010, 13:45:48
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

Ortodocsii nu cunosc ca Duhul purcede si de la Fiul. Aici nu-i loc de filosofie, de vorbarie, de rationamente ieftine, de speculatie teologica.

Asa este experiat Duhul Sfant
, ca purcezand de la Tatal, nu si de la Fiul. E o Taina mare asta, inaccesibila ratiunii noastre, cunoascuta in parte prin descoperire dumnezeiasca.

Spunea Gheron Iosif:
"Si cand, in ascultare si in liniste, se vor curati simturile tale si se va odihni mintea ta si se va curati inima ta, atunci vei primi har si luminarea cunostintei.

Vei deveni in intregime lumina, in intregime minte, in intregime straveziu. Si izvoraste din el asa o teologie, incat daca ar fi trei care sa scrie in acelasi timp, nu as putea sa cuprinda raurile care ies cu repeziciune si care raspandesc pace si deplina nemiscare a patimilor in tot trupul.

Se aprinde inima de iubirea dumnezeiasca si striga : " Tine, Iisuse al meu, valurile harului Tau, ca ma topesc ca ceara ". Si intr-adevar se topeste, netinandu-l. Si mintea este rapita in contemplatie, in vederea cea dumnezeiasca. Si se savarseste unirea.

Se transforma omul si devine una cu Dumnezeu, incat nu se mai cunoaste si nu se mai distinge sinele sau, precum fierul inrosit in foc, cand se aprinde si se face una cu focul."

Gheron Iosif Isihastul si toti Sfintii Bisericii Ortodoxe, adica teologii, cei uniti cu Dumnezeu, indumnezeiti, deveniti in intregime lumina, asa au marturisit: ca Duhul Sfant purcede doar de la Tatal. Eu pe ei ii cred, intrucat Dumnezeu li S-a descoperit astfel; ei sunt teologi adevarati (nu de repetitie), graitori nemincinosi de Dumnezeu, calauzitori sinceri.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare