Despre orfani sau cei din casele de copii

[dianagroza]

Toata ideea este sa nu disperi, sa ai rabdare.
Am un coleg de servici care a crescut la casa de copii. Dupa ce si-a cunoscut familia, mama alcoolica si vreo 10 frati drogati, cred ca tot cu atatia tati, desi a trait clipe ingrozitoare la camin, a zis ca tot mai bine a fost ca nu a crescut in asa un mediu familiar, ca ajungea un ratat.
Are o inima mare, sta intr-o casa primita de la biserica (donata in acest scop) cu inca vreo 5 persoane tot de la casa de copii si din cauza ca nu au locuri de munca, sau sunt prost platiti, a hotarat sa-i intretina pana se mai pun pe picioare.
S-a facut placut, munceste pe unde poate dupa servici si castiga un ban un plus.
Eu il admir mai ales pentru dragostea de oameni pe care o are, mai ales dupa cate a avut de suferit de pe urma unor asa numiti "oameni".

frati cretini :))

[nsimona]

Am 43 de ani, un băiat de 21 de ani şi sunt o mamă singură. Deşi am un copil imi doresc să infiez o fetiţă abandonată in maternitate. Legislaţia noastră este foarte stufoasă şi pune multe piedici in calea celor care doresc să infieze un copil in loc sa inlesnească adopţiile. In felul ăsta ar fi mai puţini copii abandonaţi şi chinuiţi

Draga Ionut,Parerea mea e ca,si cei mai napastuiti de soarta aparent sau cei mai norocosi la prima vedere, toti avem traume si lectii de invatat prin trecerea noastra prin aceasta lume. Ceea ce eu consider ca toti trebuie sa invatam este in primul rand gratitudinea fata de divinitate, pentru VIATA, pentru tot ceea ce ne-a imprumutat temporar sa folosim sau ‘avem’ pe pamant. Si toti trebuie sa Ii multumim ori de cate ori putem pentru tot: celulele noastre, pentru maini, picioare, suflet, adapost, hrana, apa, etc . intr-un cuvant pentru VIATA pe pamant si pentru IUBIREA cu care am fost conceputi. Sunt copii care se nasc fara maini si fara picioare si altii care mor la varste fragede. Aparent, in logica umana, este o mare nedreptate. Si atunci, tu, ca orfan, esti mult mai noros ca ei, aparent.Eu insa vad ca norocos nu pe cel ce primeste mai mult sau mai putin la nastere, ci cel care face tot ce poate cu ceea ce are si este multumit de asta. Eu vad ca norocosi pe cei ce-si slefuiesc sufletul si innobileaza spiritual, in ciuda lipsurilor, pe cei care fac tot posibilul si imposibilul sa se transforme pe sine, sa se innobileze, sa se apropie si mai mult de divinitate, pe parcursul acestei TRECERI pe pamant si multumesc pentru sansa asta, dandu-li-se zile de la Dumnezeu. Si unii si altii, ‘norocosii’ si napastuitii pot suferi imens in viata.
Sunt copiii, care au familie si sunt abuzati de parintii lor.
Chiar credeti ca o familie inseamna mereu educatie, grija, sanatate spirituala si morala? Sau protectie si siguranta?
Sunt familii care ii terorizeaza pe copiii si ii trateaza ca pe viermi, non-stop. Sau care isi drogheaza sau imbata copiii inainte sa primeasca hrana solida…. Sunt ‘familii’ care ii negociaza ca pe sclavi si care isi vand copiii…. Sunt atatea orori care se pot intampla intr-o familie.
Si de asemenea, credeti ca daca aveti ‘norocul’ sa va nasteti intr-o familie sanatoasa, nu puteti pierde parintii cand aveti mai mare nevoie de ei? Si ce este mai cumplit decat sa pierzi ceva ce este nobil si iti aduce iubire si protectie, ca parintele pe care il iubesti. Parintii mor de cele mai multe ori inaintea copiilor. Suferinta aceea de a pierde un parinte model, nu se compara poate decat cu acea suferinta de a pierde un copil prin moarte.
Dar tocmai aici este ceea ce insemna lege divina. Tot ceea ce obtinem pe pamant este cu un scop de purificare spirituala. Cine are pierde, mai devreme sau mai tarziu si trebuie sa vada mereu partea plina a paharului. Adica in loc sa sufere ca a pierdut acel om, sa se bucure ca l-a avut pentru ‘n’ ani. Cine nu are parinti din nastere, sa multumeasca ca nu are dupa ce sa sufere mai tarziu, sa creada ca va gasi iubire in parintii sotiei, in sotie, in copiii lui, in viata. Sa aiba inceredere in Dumnezeu ca a stiut el ce-a facut si ca poate, astfel, orfan fiind, l-a ferit de alte rele si mai mari, sau de la o moarte precoce si i-a dat sansa sa devina un spirit curat, care sa se purifice pe pamant prin suferinta, care insa depinde numai de individ cum sa o controleze si depaseasca spre desavarsire sa.
DAR IN PRIMUL RAND, TOTI TREBUIE SA NU SE SIMTA SINGURI NICIODATA, CACI PARINTELE TUTUROR ESTE DUMNEZEUL SI TOTI FACEM PARTE DIN ‘FAMILIA’ LUI si a oamenilor de bine.
SI TOTI TREBUIE SA AVEM CEA MAI MARE IUBIRE PENTRU EL, PNTRU ACEASTA ENTITATE UNIVERSALA CARE GUVERNEAZA UNIVERSUL, SI PE CARE UNII IL NUMIM DUMNEZEU, ALTII ALTFEL., DAR CARE INDEAMNA LA IUBIRE, IERTARE, MUTUMIRE, INTELEGERE, GENEROZITATE, TOLERANTA, CURAJ SI CREDINTA IN SINE SI IN SOARTA, IN DUMNEZEU.
Daca umpli cu iubire toata fiinta ta pentru Dumnezeu, pentru Cosmos, pentru Univers, pentru Pamant (animale si plante), pentru ceilalati semeni si pentru tine, pentru creatia ta, atunci, nici o suferinta nu este de neindurat, nici o lipsa nu mai devine mare si din ceea ce ai, mereu vei imparti cu altii.
Ai iubire, vei da iubire si vei primi iar iubire. Si restul vine de la sine. Cine are ura da ura si primeste ura si cercul merge la nesfarsit intr-o nefericire perpetua.
Oamenii pot rupe cercul suferintei lor, prin a da iubire si cand au parte de ura sau respingere, si atunci vor primi ceea ce dau, adica iubire. Cu ajutorul lui Dumnezeu si al credintei in bine si in divinitate, raul initial se poate transforma in bine si suferinta poate inceta cu iertarea, toleranta, iubirea noastra, indiferent ce am suferit.
Pe pamant suntem toti datori sa ne bucuram la maxim de ceea ce avem, multumind inainte de a le folosi, lui Dumnezeu, si constientizand ca oricand ni se pot lua toate aceste ‘daruri’ in timpul vietii si sigur, vom fi lipstiti de ele, prin moarte fizica.
Apoi, trebuie sa nu creem dependent de ceea ce avem. Adica, stiind ca tot ce e lumesc, ne va parasi prin moartea fizica, si ne este ‘imprumutat’ doar pana la trecerea intr-o alta lume, trebuie sa fim gata de trecere fara regret pentru obiectele si fiintele de pe pamant.
Deci fii fericit ca ai ce ai, si impacat, linistit, cand ti s-a luat sau nu ti s-a dat ceva, multumind ca ai avut sau ca te-a ferit de a-l avea. Noi nu stim motivele pentru care unii au una sau altii alta. Ceea ce stiu este ca acum, pacatele noastre au efecte vizibile in timpul vietii noastre.
Si lipsa multumirii de sine si de soarta, insemna sa nu esti multumit de Dumnezeu si ‘darurile’ Lui. Si unui om, care iti da ceva, trebuie sa ii zici multumesc. E, divinitatea ne-a dat viata si pentru asta multumim in primul rand.
Si apoi, are de unde lua, asa ca, nemultumitului I se ia darul, este posibil oricand. Poti pierde un brat, un picior, sanatatea, fiinta iubita, etc. TREBUIE CA ORICE TI SE INTAMPLA SA CREZI CA ESTE SPRE BINELE TAU SI SA MULTUMESTI CA TI S-A INTAMPLAT.
Asa, nimic si nimeni nu te poate atinge.
Cand esti gata sa renunti la tot ce este lumesc, inclusive viata, fara regrete, abia atunci esti liber sa traiesti fericit. Nici o lipsa nu-ti va innegura privirea, nici un santaj, nu te va corupe, nici un om nu te poate face sclavul lui, nu vei fi sclavul banului si nici al carierei. Cei ce nu accepta sa piarda ce au sau sunt disperati sa obtina ceva sunt cei mai usor de corrupt, de facut robi, de supus la fapte negative si de incovoiat, iar sufletul lor va suferi imens, pierderile vor fi imposibil de evaluat pe pamant si mai apoi. Un spirit liber si multumit cu orice, supus doar divinului si legilor lui, traieste si in lagarele comunismului, intr-o temnita, singur zeci de ani de zile, biciuit zilnic si in teroare, in frig si in lipsuri, fara sa se planga de nimic. Si acela poate si-a vazut mama violate, tatal omorat si fratii sau surorile schingiuite.
Se compara aceste orori cu vreuna din vietile altora? Si sincera sa fiu nici o comparative de intensitatea durerii nu-si are sens, pentru ca un om calit, al muntelui, nu va baga in seama o intepatura de viespe, iar pentru un om sensibil, poate devein teroarea vietii lui, o fobie de care nu va scapa usor. Deci, ranile sufletului sunt si ele ca si ranile fizice. Cu cat esti mai calit si mai obisnuit cu ele, cu fruntea sus si cu sufletul curat, spre bine, cu atat faci fata mai usor incercarilor lui Dumnezeu.

Stiu, ca poate parea desuet sa spun ca exista dureri mai mari decat a fi orfan. Stiu ca exista dureri ca fiind fiica de musulman (si nu a ales fata sa se nasca in acea familie), sa stai in teroare ca tatal tau vrea sa te omoare din ‘onoare’ ca nu vrei sa te mariti cu nu stiu ce mos pe care ti l-a ales el….Sunt fete omorate din cauza aceasta si sa stii ca valoarea ta intr-o ‘familie’ este doar de a fi vanduta ca si camilele la targ, este foarte dureroasa. Asa orfan, zici, asa a vrut Domnul, si nu stii daca nu cumva mama ta a renuntat la tine nevoita fiind, dar iubindu-te. DAR SA FII DE 23 ANI SI SA TE ATACE FRATELE TAU CU CUTITUL LA ORDINUL TATALUI….IN FAMILIA ACEEA ‘MULT RAVNITA DE ORFANI’….
Sau sa te incuie tatal intr-un beci si sa te violeze o zeci de ani de zile si sa ai copii cu tatal tau?
Eu cred ca trebuie sa ne uitam toti numai in ograda noastra ca sa ne cautam fericirea si motivele de multumire. Si sa facem ce-i mai bun din ceea ce avem.
Raiul si iadul sunt in miniature pe pamant. Si exersam aici pentru ce va urma. Dar numai de noi depinde daca facem din viata noastra asa cum este un rai sau un iad. Atitudinea si gandirea noastra, faptele noastre conteaza mai mult decat orice. Si, exemplul lui Isus este ceea ce ne da forta sa vedem cat de norocosi suntem si ne este model pentru tot ce avem de indurat, caci suferintele noastre nu sunt nici 1% din ce a putut El indura sau alti oameni.
Oamenii sunt si buni si rai. Si vin si pleaca din viata noastra, ca sa ne insusim lectia de viata. Iertatii pe cei ce v-au gresit, v-au abandonat, gasiti-le scuze, caci poate au fost obligati sa o faca sau au fost prea slabi de inger atunci cand au facut-o, iertatii pe cei care va batjocoresc, va umilesc, orfani fiind sau nu, si rugati-va pentru iertarea pacatelor dusmanilor vostri, prietenilor si familiei, pentru cele ale omenirii si pentru cele personale.
Nu te teme ca vei fi respins ca esti orfan de familia viitoarei sotii si nu vei fi respins. Crede ca Dumnezeul te va ajuta, cere si ti se va da. Daca ti-e frica de respingere, de batjocura, de umilire, caci asta ai suferit o copilarie intreaga, toate acestea se vor repeta la nesfarsit pana vei invata lectia. Dar dupa o perioada de suferinta, ca sa-ti arate Dumezeul ca ai uitat de El si nu ai inceredere in El si ca nu iti lasi grijile la El, Acesta iti va da boli, ca avertisment ca nu gandesti si simti bine. Apoi, poate le vindeci fizic cu medicamente, dar se muta in alt organ si apoi nu se vor mai putea vindeca usor, daca atitudinea ta nu se schimba. Apoi voi devein cronice si mai apoi vor fi terminale. Pana si bolile terminale, cancerul, scleroza in placi, etc se pot vindeca printr-o schimbare drastica a comportamentului bolnavului, prin purificare fizica si spiritual, prin abstinenta de la hrana, post, rugaciune, constientizarea greselilor si corectarea lor, prin alta mentalitate.
Ionut, iarta-ma ca iti rapesc mult timp cu acest mesaj, dar, vreau sa iti spun ca inteleg prin ce treci, inteleg durerea ta, dar singurul care o poate inlatura esti tu, cu ajutorul lui Dumnezeu si prin schimbarea atitudinii tale.
Citeste despre MOUTH AND FOOT PAINTING ARTISTS (Artisti Pictori cu Gura si Piciorul), despre acesti oameni care s-au nascut doar trunchi si cap, fara maini si fara picioare, si care au reusit sa aiba familii, copii, cariere, avere, case, etc. Si pee i tot Dumnezeul i-a creat si stand alaturi de Dumnezeu, au reusit sa invinga toate lipsurile si au facut din viata lor un exemplu pentru toti oamenii cu membre. Si unii dintre acestia au fost abandonati in orfelinate si nu sunt capabili sa fara NIMIC fara sa depinda de altii. Si totusi, multi au reusit ceea ce altii, ‘norocosi’ la nastere nu au reusit. Unii au devenit chiar celebri. Dar nu celebritatea pe pamant este ceea ce incanta si impresioneaza, ci faptul ca toate picturile lor sunt vesele, pline de culoare, de optimism, de recunostinta pentru viata, de frumos si DIVIN.
Ai potential imens dat. Si esti un OM. Esti egalul tuturor celorlaltor oameni. Ai grija de sufletul si spiritual tau. Este tot ceea ce conteaza. Caci toti avem familie, familia oamenilor de omenie din acest univers si toti suntem copiii lui Dumnezeu. Cu drag si iubire si intelegere si incredere sa vei gasi CALEA, Ana-Daniela

[Patrice]

Cat de frumos ai scris Ana Daniela1

[Ekaterina]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Sti, fiecare om crede ca daca strangi acesti copii de pe drumuri sau daca le dai o mancare si niste haine cu asta s-a terminat tot. Nu o spun ca si repros, dar ceea ce traiesc acesti copii este o drama continua.
Bebelus fiind nu-i tine mama lor in brate, nu simt protectia si dragostea lor. Nu se joaca nimeni cu ei asa cum fac proprii parinti. Le ies primii dincuti, incep sa umble, descopera lumea SI SUNT SINGURI cand se intampla asta si chiar daca nu constientizeaza deja durerea isi face loc in inima lor. E crunt sa nu cresti cu dragoste materna. Si sa vezi cand incepe constientizarea acestui lucru...Si mai apoi cant toata lumea te respinge si tu sti ca asta NU este firesc si normal. Si cresti si prapastia aceasta se adanceste tot mai mult si mai mult.

Cata dreptate ai, mesajul tau este induiosator. Din pacate nu putem face nimic concret pentru aceste sufletele. Si pentru ca suntem atat de neputiinciosi, iar acolo unde este vointa si dorinta de a ajuta, de multe ori nu este posibil acest lucru, va propun ca fiecare din noi sa citim aceasta frumoasa rugaciune pentru acesti copii, macar o dat pe zi.

Rugaciune pentru copiii orfani

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai invatat sa ne rugam unii pentru altii, asculta putina noastra rugaciune pentru copiii care sunt lipsiti de dragostea parintilor lor. Tu, Care esti Fiul Preaiubit al Parintelui Ceresc, ajuta-i pe copiii orfani sa simta dragostea Sa sfanta. Tu, Cel ce ai zis: „Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia“, ajuta-i pe copiii orfani sa dobandeasca mangaierea pe care ai fagaduit-o.

Dimpreuna cu ei, ajuta-i si pe cei care au fost parasiti de parintii lor si care cresc in foame, frig, mizerie si durere. Si daca vreunii din ei nu au fost luminati de Sfantul Botez, mai inainte de orice Te rugam sa randuiesti nasterea lor in Sfanta Ta Biserica. Doamne, sa nu-i lasi fara ajutorul Tau!Dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care a zis: „Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang“, ar trebui ca inimile noastre sa se intristeze pentru suferintele copiilor greu incercati de viata. Cum ne-am putea numi crestini, daca ne-am imbuiba de toate bunatatile, in timp ce altii rabda foame si frig? Sau cum am putea sa cerem ajutorul Tau, de nu-i vom ajuta la randul nostru pe cei ce au nevoie de ajutor? Lumineaza-ne pe noi, Doamne, sa-i ajutam cu ce ne sta in putinta, ca sa indulcim macar putin amara lor viata.

Binecuvanteaza-i, Doamne, pe acesti copii necajiti, si pe cei care ii ajuta pe ei intareste-i si le rasplateste lor dupa mare mila Ta, ca un bun si iubitor de oameni. Amin.

[Yasmina]

În prealabil postat de Eliana

Din pacate, ceea ce spune Sophia este foarte adevarat. Legea adoptiei la noi in tara este extrem de severa si incurcata + ca se percep spagi colosale si din acest motiv un numar foarte mare de copii sunt fortati sa traiasca in orfelinate, departe de caldura unei familii.

Sunt multe familii care nu pot avea copii sau care au insa doresc sa si adopte iar daca statul ar acorda mai multa atentie acestei probleme sunt sigura ca ar gasi o solutie pentru usurarea procedurilor de adoptie si in acelasi timp pentru evitarea plasarii unui copil intr-un mediu nesanatos sau dubios.

A incercat cineva sa infieze copii din strainatate??? Daca romanii nu fac adoptia usoara,eu le-as plati o lectie si as infia copii straini!
Ce mai conteaza,copiii sunt copii, nimeni nu spune ca trebuie sa faci fapte bune numai fata de cetatenii propriei tari ci fata de toata lumea!!
Dumnezeu iubeste toti oamenii,cum ar fi sa iubeasca doar anumite natii ???

[antiecumenism]

Mânăstirea Bănceni, Cernăuţi – Ucraina- Părintele român Mihail, are grijă de 140 de copii orfani:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=FHYzRzK6nXQ



ce diferenta mare intre copiii crescuti si ingrijiti si sufleteste la manastire si copiii care cresc la casele de copii


este un documentar foarte impresionant ,merita sa va uitati...

[antiecumenism]

Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina - Tată pentru 400 de suflete:

http://www.youtube.com/watch?v=RsQla...eature=related

FOARTE IMPRESIONANT...,DACA AR FI SI MEMBRII SINODULUI (BOR) ASA,PATRIARHUL SI MITROPOLITII, AR SCHIMBA TOATA ROMANIA,DAR DIN PACATE NU SUNT ASA.