17 iulie- Sfanta Mare Mucenita Marina

[antiecumenism]

17 iulie- Sfanta Mare Mucenita Marina-VIATA

Sfanta Mare Mucenita Marina s-a nascut in Antiohia Pisidiei din parinti de neam bun, dar nu binecredinciosi, fiind intunecati cu paganatatea elineasca. Tatal ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. Dupa moartea mamei sale, ramanind orfana si in scutece, tatal sau a dat-o la o doica care petrecea intr-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilita, fiind hranita si venind in varsta, s-a aratat a fi frumoasa cu trupul, dar mai frumoasa cu sufletul, pentru ca era impodobita cu buna pricepere si cu bun obicei. In vremea aceea, fiind mare prigoana impotriva crestinilor, preotii si clericii, invatatorii cuvantului lui Dumnezeu, se ascundeau de frica muncitorilor, unii prin pustietati, altii prin munti si pesteri, iar altii prin sate, printre oamenii cei prosti. Ei se tainuiau in chip de saraci, dar unde puteau, invatau sfanta credinta in taina si pe multi intorceau de la inselaciunea idoleasca la crestinatate.

Deci, s-a intamplat ca fecioara Marina, care acum era de 12 ani, a auzit de la un oarecare om credincios cuvant despre Hristos, adevaratul Dumnezeu, cum S-a intrupat de la Duhul Sfint in pintecele Preasfintei Fecioare si cum S-a nascut dintr-insa pazindu-i fecioria nestricata; apoi cum a facut multe minuni si a patimit de bunavoie pentru mantuirea oamenilor, a murit, a inviat, S-a inaltat la cer si a pregatit celor ce cred in El si-L iubesc, viata cea fara de sfirsit, slava si imparatia cea vesnica. Sfanta Mare Mucenita Marina cea cu buna intelegere, auzind acestea, a crezut in Hristos. Inima ei s-a aprins cu dumnezeiasca dragoste, incat nici nu mai gandea si nici nu graia altceva, decat numai despre Iisus Hristos. Toata luarea ei aminte era acolo, unde auzea ceva graindu-se despre adevaratul Dumnezeu. Ea, precum credea intr-Insul cu inima, tot asa nu se rusina a-L marturisi pe El cu gura, desi era inca nebotezata. Sfanta Marina dorea sa-si verse singele sau pentru Hristos si cu El sa se boteze, ca intr-o scaldatoare a botezului, precum a auzit ca multi din sfintii mucenici, din amandoua partile, s-au botezat in singele lor, punindu-si sufletele lor pentru Domnul. Asemenea voia si ea sa se faca urmatoare lor.
Edesie, tatal ei, afland ca fiica lui, Marina, a crezut in Hristos, a urit-o si o socotea pe ea, nu ca pe o fiica, ci ca pe o straina. Dar Fecioara Marina isi punea nadejdea spre Tatal cel ceresc. Deci, venind in varsta cea desavarsita, ca la 15 ani, a plecat odata la oile tatalui sau, care pasteau pe cimp, ca sa le vada. In acel timp, s-a intimplat ca eparhul Olimvrie din partile Rasaritului, un muncitor cumplit al crestinilor, mergea spre Antiohia Pisidiei. El a intimpinat-o pe ea pe drum si, vazand-o ca este frumoasa, s-a mirat de neobisnuita ei frumusete.
Deci, indata ranindu-se de dragostea ei, s-a gandit sa o ia de sotie. El, stand in loc si privind-o, a inceput a o intreba: "Fecioara, sa-mi spui mie despre tine tot adevarul de ce neam esti, a cui fiica esti si cum te numesti, pentru ca te vad foarte frumoasa la vedere. De esti din parinti liberi, te voi lua pe tine cu nunta legiuita, iar de esti roaba cuiva, te voi rascumpara si te voi face femeia mea". Dar fecioara, infrumusetindu-se mai mult cu intelepciunea decat cu podoaba fetii si raspunzand cu blandete, i-a spus a cui fiica este si cum se numeste. Dar n-a tainuit ca este roaba lui Hristos, crezand intru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul si pamantul, si cu Acela insotindu-se prin dragostea inimii, nu mai are trebuinta de alt mire.

Eparhul, auzind ca fecioara este crestina, indata, ca unul ce avea stapanire de la imparati asupra crestinilor ca sa-i munceasca, a poruncit ostasilor sa o ia pe dansa si sa o aduca in cetate dupa dansul. Insa cu cinste, pentru ca auzise cuvintele ei cele fecioresti cu buna intelegere. De aceea, mai mult a iubit-o pe ea, nadajduind ca, prin ingrozirea muncilor, sa o intoarca de la Hristos si sa o aduca spre a sa voie.
Fecioara, fiind dusa de catre ostasi, se ruga in auzul tuturor catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu ma lasa si nu da sufletul meu intru stricaciune, ca sa nu ma biruiasca vrajmasii mei. Auzul meu sa nu se spurce din cuvintele lor cele viclene. Intelegerea mea sa nu se schimbe din inselaciunile lor cele spurcate, inima mea sa nu se infricoseze de ingrozirile lor cele cumplite. Nu face, Doamne, ca a mea credinta sa fie aruncata in noroiul lor si sa nu se bucure de mine diavolul cel uritor de bine. Ci, trimite-mi ajutor din inaltimea Sfantului Tau scaun si-mi da intelepciune, spre deschiderea gurii mele, ca, inarmandu-ma cu puterea Ta si cu darul Tau inteleptindu-ma, sa stau fara de frica si sa dau raspuns la intrebarea ighemonului. Doamne, cauta spre mine cu milostivire in ceasul acesta. Iata, acum sunt ca o oaie in mijlocul lupilor, ca o pasare intre cei ce o vineaza si ca pestele in mreaja. Deci, vino si ma izbaveste de toate mestesugirile vrajmasului". Astfel rugandu-se sfanta pe drum, a ajuns in cetatea Antiohiei Pisidiei.
Eparhul, intrand in cetate dupa obiceiul sau paganesc, a adus jertfa necuratilor sai zei si a facut praznic in numele imparatilor sai, iar pe cati crestini a prins, pe toti i-a aruncat in temnita, ca sa fie bine paziti pentru munci. Pe fecioara Marina a incredintat-o la niste femei cinstite sa o pazeasca. A doua zi, eparhul, sezand la judecata inaintea poporului, a poruncit ca mai intai sa aduca pe Marina la intrebare, pentru ca gandul lui era la dansa. Deci, fecioara fiind pusa in fata, el privea cu placere si cu dragoste trupeasca fara de masura la negraita ei frumusete. Apoi a inceput a vorbi catre dansa, zicand: "Preafrumoasa fecioara, toti zeii stiu ca-mi este mila de tineretile tale si-ti crut trupul tau cel tanar care cu podoaba infloreste. Te rog, asculta-ma si pe mine si adu jertfa zeilor, ca sa-ti fie bine, pentru ca multe averi si bogatii vei lua. Tu vei fi mai fericita decat cele de o varsta cu tine si mai cinstita decat toate femeile din cetatea aceasta".
Dar Sfanta Marina i-a raspuns: "Eu, invatandu-ma a cunoaste pe Tatal cel ceresc, pe Unul nascut Fiul Lui, pe Sfantul Duh, pe Unul in Treime, Dumnezeul cel adevarat si viu, deprinzandu-ma a ma inchina Lui si a-I aduce jertfa de lauda totdeauna, zeilor vostri, pe care nu i-am cunoscut, nu ma voi inchina, nici le voi aduce jertfa, ca unii ce sunt fara de suflet si nesimtitori. Deci, unora ca acelora nu le voi da cinstea mea, care se cuvine numai Ziditorului meu". Atunci eparhul a zis: "Marino, iarasi ma rog tie, asculta-ma si cinsteste pe zeii cei nebiruiti, pentru ca de vei asculta sfatul meu, atunci indata inaintea ochilor tuturor cetatenilor te vei invrednici de mare cinste. Eu te voi lua de sotie si toti vor incepe a te cinsti, ca pe sotia mea cea iubita. Eu iti voi fi spre slava si cinste, iar tu imi vei fi spre veselia si indulcirea vietii mele. Deci, de nu ma vei asculta si vei defaima dragostea ce o am catre tine, atunci sa stii ca vei cadea in multe rele. Pentru ca ma vei sili sa te muncesc, chiar nevrand, si vei pierde in zadar o asa frumusete, sanatate si viata dulce. Astfel tu vei lua multe, amare si nesuferite munci, si de foc si fiare vei pieri".
Sfanta a raspuns: "Eparhule, nu nadajdui ca vei schimba credinta mea cea intru Hristos, cu necredinta voastra, nici cu imbunari si nici cu ingroziri, pentru ca sunt roaba credincioasa Stapanului meu, Care a patimit de voie pentru mine. Daca pentru mine El a rabdat cruce si moarte, necrutandu-Si Sfantul Sau trup cel luat din Preasfanta Fecioara Maria, apoi cu cat mai mult sunt eu datoare sa mor si sa patimesc pentru Dansul, necrutandu-mi cu nimic sanatatea si pacatosul meu trup. Sa nu socotesti ca ma vei infricosa cu ingrozirile tale. Iata, eu sunt gata spre toate muncile si mortile tale, caci Acela spre care eu nadajduiesc ma va intari. Cele ce-mi zici pentru insotire, despre cinste, despre slava si despre bogatii, toate acelea imi sunt mai urite decat noroiul. Pentru ce sa ma lepad de Mirele meu Hristos, Imparatul Cel fara de moarte, si sa ma insotesc cu un om tiran si necredincios, mort cu sufletul? Niciodata nu voi face aceasta".
Eparhul, auzind acele cuvinte indraznete ale Sfintei Marina si socotindu-le drept ocara mare si spre necinstea lui, s-a umplut de manie si indata, schimband dragostea spre vrajba si spre uraciune, a poruncit sa dezbrace hainele de pe mireasa lui Hristos, s-o intinda la pamant si s-o bata fara crutare cu vergi. Sfanta fiind batuta fara de mila, trupul ei cel fecioresc se risipea de bataile ce primea, iar sangele curgea din rani ca piraiele, incat inrosea pamantul. Poporul care privea la aceea, era cuprins de o jale mare, ca vedea pe fecioara atat de frumoasa muncita cumplit. Deci, multi dintre ei plangeau. Dar propovaduitorul striga: "Marino, jertfeste zeilor, ca sa nu-ti pierzi in desert frumusetea si sa te lipsesti mai inainte de vreme de aceasta viata dulce".
Mucenita, ridicandu-si ochii mintii catre Dumnezeu, se ruga, cerand ajutor si intarire in nevointa sa cea patimitoare. Ea nu simtea durerile in munci, caci se intarea cu darul lui Hristos si rabda bataile ce i se dadeau ca in trup strain. Inca si unii din popor ziceau catre dansa: "Fecioara, pentru ce iti pierzi frumusetea ta de buna voie, petrecand in nesupunere? Vezi cat de cumplit este judecatorul. El te va pierde si se va sterge de pe pamant pomenirea ta, iar noua ne este mila de tine!" Sfanta a raspuns catre dansii cu glas mare, ocarandu-i: "O, viclenilor sfetnici si ajutatori ai rautatii! Voi sunteti plini de duhul inselaciunii, precum demult sarpele a sfatuit cu viclesug pe Eva in Rai; tot asa si voi acum ma sfatuiti, sa ma departez de Dumnezeul meu. Deci, departati-va de la mine voi, lucratorii faradelegii, ca nu ma veti insela pe mine, care m-am dat lui Hristos cu tot sufletul".
Incetand slujitorii a o bate, tiranul a zis catre mucenita: "Marino, acesta este numai inceputul durerilor tale, iar de vei petrece mai mult in nesupunerea ta, indata vei primi munci si mai mari". Sfanta a raspuns: "Fa toate cele ce-ti plac, atat tie, cat si tatalui tau, diavolul, caci eu nu am grija de munci. Eu am pe Hristos, Care ma ajuta si El va rusina toate mestesugirile voastre!" Eparhul, maniindu-se mai mult, a poruncit s-o pironeasca la muncire cu piroane si cu ostii de fier sa-i strujeasca trupul. Ea, ridicandu-si ochii spre cer, zicea: "Vrajmasii care imi gandesc rele m-au inconjurat; iar Tu, Doamne, cauta spre mine si ma miluieste. Trimite-mi ajutorul Duhului Tau cel facator de viata, ca sa ma intelepteasca a marturisi numele Tau cel Preasfint si sa ma intareasca, sa stau cu vitejie impotriva diavolului si a slugilor lui, ca, biruindu-i, sa-i umplu de rusine. Astfel sa fiu spre pilda celor ce Te iubesc si isi pazesc cinstea pentru Tine si sa cistig cu dansii parte intre cei de-a dreapta, in vremea judecatii Tale".
Sfanta se ruga astfel, iar nemilostivii slujitori ai paganului muncitor, ca niste mancatori de trupuri, ii strujeau trupul si o chinuiau mai cumplit. Carnea ii cadea si singele ii curgea pe pamant, incat i se vedeau oasele goale. Eparhul, neputand sa se uite la o muncire cumplita ca aceea, isi acoperise fata. Si toti care erau de fata se mirau de o rabdare ca aceea a sfintei. Tiranul graia catre dansa: "Marino, pana cand nu-ti va fi mila de tine? Iata ca ti s-a zdrobit trupul; deci, macar acum hotaraste-te a jertfi zeilor, ca sa nu pieri desavarsit". Mucenita a raspuns: "O, fiara salbatica, care mananci trupuri omenesti! Tu te arati ca te milostivesti si ti-e mila de mine, dar eu nu ma jelesc pe mine, deoarece Insusi Hristos, Cel ce nu S-a crutat pe Sine, S-a dat pentru mine la munci si mai mari. Iar eu, de voi asculta sfatul tau nebun si de-mi voi cruta trupul, atunci sufletul meu cum se va incununa in imparatia cereasca?" Dupa aceasta, eparhul a poruncit sa ia pe mucenita de la muncire si s-o arunce intr-o temnita adanca si intunecoasa, unde se aruncau cei osinditi la moarte.
Sfanta Mucenita Marina, stand singura in temnita aceea, nefiind acolo alti osinditi, se ruga lui Dumnezeu cu caldura duhului sau, strigand din adancul inimii: "Preaputernice Doamne, Caruia Iti stau inainte cu frica toate puterile ceresti; Incepatoriile si Stapaniile se cutremura inaintea fetei Tale si toata zidirea se tine, se schimba si se innoieste cu taria Ta cea atotputernica. Tu, Stapane, cauta din inaltimea cerului spre mine, smerita, netrebnica si nevrednica roaba Ta, ca spre Tine nadajduiesc, la Tine am nazuit si pentru numele Tau patimesc. O, Preamilostive, cauta si vindeca acest trup ranit de batai si rupt ca un sac! Innoieste sufletul meu si-l pazeste in Imparatia Ta. Da-mi putere ca sa biruiesc si sa calc pe vrajmasul meu, precum se calca nisipul cu picioarele. Sa sfaram puterea aceluia cu ajutorul Tau cel nebiruit, ca si in mine sa se preamareasca Preasfint numele Tau, in veci!"

Sosind noaptea si sfanta rugandu-se lui Dumnezeu neincetat, diavolul a indraznit a infricosa pe mucenita prin niste infiorari de naluciri. Dumnezeu a voit acestea, spre mai mare preamarire a placutei Sale. Deci, fara de veste s-a cutremurat temnita si s-a vazut iesind dintr-un foc ca un fum, o oarecare stralucire si s-a aratat diavolul in chip de balaur pestrit, mare si infricosat. El era inconjurat si incins imprejurul trupului sau cel vazut, de multi serpi mici si de vipere. Diavolul a suierat infricosat si, cascand gura mare si spurcata, lasa o putoare nesuferita. El, inconjurand imprejur pe mucenita, ii facea frica mare si spaima; apoi, deschizandu-si gura cea spurcata, a navalit si a apucat capul sfintei inghitindu-l. Astfel ca mucenita se parea ca este inghitita de balaur, precum de demult Proorocul Iona de chit. Ea nu s-a deznadajduit insa, nici nu s-a indoit in credinta; ci, indreptandu-si toata mintea catre Dumnezeu, a facut pe sine semnul Sfintei Cruci, si indata a vazut crapandu-se pintecele balaurului, iar ea a iesit intreaga si nevatamata din inghitirea lui. Din acel ceas a pierit toata infricosarea, nalucirea si vedenia diavoleasca, pentru ca, desfacandu-se pamantul, a inghitit pe balaur si pe toti serpii care erau cu dansul, pogorandu-i in iad.
Sfanta Mucenita, fiind stralucita de o lumina cereasca si uitandu-se in sus, a vazut acoperamantul temnitei ridicat si raze coborandu-se de sus spre dansa in chipul soarelui. Ea a vazut o cruce mare stralucind cu lumina negraita, iar deasupra crucii vedea o porumbita alba ca zapada, care graia astfel: "Bucura-te, Marino, inteleapta porumbita a lui Hristos, caci ai biruit pe vrajmasul cel rau. Bucura-te si te veseleste, fiica Sionului celui de sus, caci a venit ziua veseliei tale, in care, cu inteleptele fecioare, vei intra in camara cea nestricata a Mirelui Celui fara de moarte, a Impara-tului ceresc!"
Porumbita graind acestea catre dansa, Sfanta Marina s-a umplut de negraita bucurie si placere, iar trupul ei cel rupt se vindeca. Ea singura simtea in sine cum crestea carnea in ranile ei si le umplea. Pielea cea ranita s-a vindecat si i-a trecut toata durerea si neputinta. Astfel s-a facut cu tot trupul sanatoasa si frumoasa, ca si mai inainte. Ea s-a intins spre multumirea lui Dumnezeu, strigand si zicand: "Te binecuvintez pe Tine, Stapane; Te preamaresc Doamne, Dumnezeul meu, si laud numele Tau; ca, milostivindu-Te spre mine, m-ai cercetat si ai tamaduit trupul meu. Sufletul meu l-ai intarit si nu m-ai dat in mainile vrajmasilor mei; ci, aratandu-mi chipurile lor cele necurate, i-ai doborit pe ei in adancul cel mai de-desubt. Infricosarile lor le-ai gonit din mine, iar acum, bucurandu-ma si veselindu-ma de Tine, Dumnezeule, Mantuitorul meu, ma rog bunatatii Tale celei iubitoare de oameni, ca sa ma invrednicesti pe mine baii Sfantului Botez, ca precum cu singele, asa si cu apa spalandu-ma, sa ma aflu vrednica a intra in camara Ta, ca esti binecuvantat in veci!" In niste vedenii si descoperiri ca acestea si intr-o bucurie ca aceasta praznuind Sfanta Marina, a petrecut toata noaptea aceea, pana ce s-a luminat ziua, cand a sosit si vremea sfirsitului nevointei sale.
A doua zi, eparhul Olimvrie iarasi a sezut la judecata sa cea necurata si nedreapta, adunindu-se la priveliste tot poporul. Poruncind el ca sa scoata pe mucenita din temnita, a pus-o inaintea sa la intrebare. Vazand-o pe ea cu fata luminoasa si cu tot trupul intreg si sanatos, neavand nici o urma de ranile cele de ieri, s-a mirat foarte mult si tacea uimit, nepricepand cum mucenita, care ieri a fost ranita peste tot, intr-o noapte s-a tamaduit desavarsit. Inca se mira si poporul de acea minunata tamaduire. Deci, unii ziceau, ca mare este puterea lui Hristos, iar altii o numeau pe aceea vraja.
Eparhul, abia deschizandu-si gura, a inceput a zice catre sfanta: "O, Marino, vezi cat se ingrijesc de tine zeii nostri, caci, milostivindu-se spre tineretea si frumusetea ta, te-au vindecat de ranile tale. Deci, se cade si tie ca, pentru facerea de bine ce ai luat-o de la ei, sa le rasplatesti cu jertfe multumitoare, iar mai vartos se cade tie, ca sa fii urmatoare si mostenitoare tatalui tau, precum el slujeste zeilor in randuiala jertfelor, tot asa si tu te vei face jertfitoare si le vei sluji lor in toate zilele vietii tale". Sfanta a raspuns: "Nu se cuvine mie sa las pe Dumnezeul meu Cel adevarat si viu si sa slujesc zeilor vostri celor mincinosi si morti. Mai ales se cade si tie, sa cunosti pe Unul Dumnezeul cerului si sa crezi in El. Puterea Lui ai vazut-o in mine, caci tu care m-ai rupt ieri in bucati, El asta noapte, intr-un ceas m-a facut intreaga si sanatoasa; pentru ca El este doctor Atotputernic al sufletelor si al trupurilor omenesti". Dar impietritul eparh a poruncit ca iarasi s-o chinuiasca.
Atunci au spanzurat-o din nou la muncire si, aducand lumanari aprinse, ii ardeau spatele si coastele ei, iar ea, afundindu-si mintea in Dumnezeu cu rugaciunea ce o facea in taina inimii ei, rabda acele chinuri in tacere. Ea a fost arsa ca un carbune si fripta ca niste carne de mancare. Dupa ce au scos-o de la muncire abia vie, a strigat cu glas mare: "Doamne, m-ai invrednicit pe mine pentru numele Tau a trece prin foc, invredniceste-ma a trece si prin apa Sfantului Botez, ca, spalandu-ma de pacate, sa ma duci in imparatia Ta!" Muncitorul, auzind ca mucenita a pomenit de apa, a zis: "Iata, inseteaza, ticaloasa! Se cade a o adapa pe dansa".
Deci, el a poruncit sa traga un poloboc foarte mare si sa-l umple cu apa si sa arunce intr-insul pe mucenita legata, ca, afundindu-se in apa, sa se inece. Slujitorii cand au luat-o ca s-o arunce in apa, ea a zis cu glas mare: "Doamne, Iisuse Hristoase, Care prin barbatie scoti pe cei ferecati, Care dezlegi legaturile mortii si ale iadului si ridici din morminte cu voia dumnezeiestii Tale puteri, cauta spre roaba Ta si rupe legaturile mele, iar aceasta apa sa-mi fie spre Sfantul Botez si spre a doua nastere, cea spre viata vesnica; astfel ca, dezbracandu-ma de omul cel vechi, sa ma imbrac in cel nou si sa ma arat Tie in camara Ta in haina cea de nunta!"

Asa rugandu-se mucenita, slujitorii au aruncat-o in polobocul cel plin de apa si, afundindu-o, voiau sa o inece. Atunci indata s-a cutremurat pamantul si legaturile mucenitei s-au dezlegat, iar slujitorii, cuprinsi de mare frica, au fugit de langa poloboc, pentru ca venise de sus o raza de lumina negraita deasupra capului sfintei si i s-a aratat iarasi acea porumbita alba pe care o vazuse mai inainte pogorandu-se din inaltime in chipul soarelui. Aceea, purtand in gura o cununa de aur si zburand pe deasupra capului mucenitei, se atinse cu picioarele de crestetul capului ei si iarasi zbura in inaltime. Vedenia aceasta era vazuta nu numai de sfanta, ci si de unii din cei ce stateau de fata, care erau vrednici de o vedenie ca aceea; pentru ca in popor erau multi crestini tainuiti, care s-au invrednicit de a vedea acestea.
Sfanta, stand in apa, fara a se scufunda, canta slavind si binecuvantand numele cel mare al Preasfintei Treimi: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Apoi s-a vazut un stilp de foc deasupra sfintei, ajungand pana la cer, iar pe stalp era o cruce in chipul cristalului, care arunca raze luminoase; deci, porumbita aceea, zburand, a sezut pe varful crucii. Atunci a venit un glas de sus in auzul tuturor, zicand: "Pace tie, Marino, mireasa lui Hristos! Acum vei primi din mana Domnului cununa frumusetii cea nevestejita si te vei odihni cu sfintii in imparatia cerurilor!" Poporul auzind acel glas, inca si pe mucenita vazand-o iesind din apa cu trupul sanatos, neavand pe sine nici urma de arsuri, ci fiind intreaga, alba cu trupul si frumoasa, indata o multime mare de barbati si de femei au crezut in Hristos si s-au marturisit ca sunt crestini, aratandu-se gata de moarte pentru Hristos. Ighemonul s-a inspaimantat vazand intoarcerea catre Hristos a poporului celui atat de numeros. Deci, nu stia ce sa faca.
El, umplandu-se de manie, a scos oastea pe care o avea inarmata cu sabiile trase asupra poporului si a poruncit ca pe toti cei ce slaveau numele lui Hristos sa-i taie. Deci, cati erau acolo necredinciosi sau fricosi, aceia au fugit. Iar cati cu adevarat au crezut, aceia singuri s-au plecat sub sabie. Atunci au cazut ucisi din amandoua partile ca la cincisprezece mii. Aceia, botezandu-se in sangele lor si curatindu-se de toate pacatele, au intrat intru bucuria Domnului lor, incununati cu mucenicie.
Dupa aceasta, eparhul a condamnat si pe mucenita a fi taiata cu sabia. Deci, Sfanta Marina, fiind scoasa afara la locul cel de taiere, a cerut putina vreme la cei ce o duceau pe ea si, intor-candu-se spre poporul cel ce venea dupa dansa, ii sfatuia pe toti sa cunoasca pe Unul adevaratul Dumnezeu, facatorul lor, si sa fuga de inselaciunea diavoleasca si de pierderea inchinarii de idoli. Apoi, plecandu-se la rugaciune, s-a rugat din destul pentru toti. Atunci, deodata s-a cutremurat pamantul si a venit frica peste toti. Multi au cazut la pamant de frica, chiar si calaul, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos, cu sfintii Sai ingeri, S-a aratat din cer miresei Sale, chemand-o pe dansa intru odihna Sa, intinzandu-si mainile ca sa-i primeasca sufletul ei. Ea, umplandu-se de negraita bucurie, a rugat pe calau ca degraba sa-si savarseasca porunca lui. Deci, ea si-a plecat cinstitul sau cap sub sabie si astfel a fost taiat, iar sufletul i s-a luat cu mainile Domnului si l-a dus la locasurile ceresti.

Sfanta Mare Mucenita Marina si-a sfarsit nevointa muceniciei sale, in 17 zile ale lunii iulie. Patimirea a scris-o cel ce a vazut cu ochii, robul lui Dumnezeu Teofim, care a privit la toate muncile ei. El s-a invrednicit de aceleasi vedenii, care i s-au descoperit sfintei. Astfel, el a dat credinciosilor spre folos si spre cinstea si pomenirea iubitei mirese a lui Hristos, Marina, si spre slava iubitorului de oameni, Hristos, Mantuitorul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie cinste si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

[antiecumenism]

ACATISTUL SFINTEI MARE MUCENITE MARINA

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:
Condacul 1:

Frumoasa floare crescuta intre spinii idolesti si impodobita cu frumuseti sufletesti, avand minte cu buna intelegere si inima aprinsa de vapaia dragostei dumnezeiesti, Sfanta Mare Mucenita Marina, vorbeai mereu de Mirele tau Hristos si de vesnica imparatie, asteptand cu dorire sa-ti jertfesti viata si sa te unesti cu El, pentru care iti cantam: Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Icosul 1:
Nascuta fiind din parinti de bun neam, dar necredinciosi, de copila ai ramas orfana de mama, iar tatal tau Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre ingrijire la o femeie in afara cetatii, de la care ai invatat si te-ai intarit in credinta in Dumnezeu. Pentru aceasta iti zicem asa:
Bucura-te, floare aleasa dintre spinii idolesti;
Bucura-te, ca ai dorit Domnului sa-l slujesti;
Bucura-te, ca la doisprezece ani in Hristos ai crezut;
Bucura-te, ca dulceata invataturii crestine bine ai cunoscut;
Bucura-te, ca pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucura-te, ca ai inceput sa urmezi ale Lui cuvinte;
Bucura-te, ca nimic dintre cele pamantesti nu mai cugetai;
Bucura-te, ca numai de numele lui Hristos graiai;
Bucura-te, ca ai dorit viata si vesnica fericire;
Bucura-te, ca ai urat desertaciunea lumii si a ei ratacire;
Bucura-te, ca ai crezut in Cel ce a facut cerul si pamantul;
Bucura-te, ca aceasta ai marturisit cu cuvantul;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 2:
Tatal tau Edesie, auzind ca ai primit credinta cea sfanta a crestinilor, a inceput sa te urasca si te socotea ca pe o straina, dar tu, punandu-ti nadejdea in Dumnezeu, il rugai pe Tatal Ceresc sa te ajute si sa te intareasca pentru a-L putea marturisi, strigandu-l: Aliluia!

Icosul 2:
Cand ai fost de cincisprezece ani, mergand la camp sa vezi oile tatalui tau, eparhul cetatii, mai marele si crudul Olimvrie a trecut pe acolo si, vazandu-te, s-a ranit la suflet de frumusetea ta, intrebandu-te cine esti. Iar tu plina de curaj i-ai raspuns ca esti crestina si mireasa lui Hristos, pentru care-ti zicem asa:
Bucura-te, ca pe eparh in cale L-ai intalnit;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu L-ai mar turisit;
Bucura-te, ca eparhul s-a ranit de fru musetea ta;
Bucura-te, ca sa-ti afle numele dorea;
Bucura-te, ca Marina i-ai spus ca te numesti;
Bucura-te, ca pe Domnul Hristos i-ai spus ca-L iubesti;
Bucura-te, ca inchinarii la idoli nu te-ai invoit;
Bucura-te, ca sufletul cu rugaciunea ti-ai impodobit;
Bucura-te, ca eparhul auzind s-a tulburat;
Bucura-te, ca in cetate cu grele chinuri te-a infricosat;
Bucura-te, ca de munci si de cazne te bucurai;
Bucura-te, ca pe tiran cu intelepte cuvinte il infruntai;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 3:
Eparhul cetatii, scotandu-te la judecata, privea cu placere la frumusetea ta si cu glas amagitor te indemna sa jertfesti zeilor spre a-ti cruta tineretea; dar tu, fericita Marina, aveai mintea la Dumnezeul cel Adevarat si cu mare glas ai strigat: Unul este Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Datatorul-de-viata caruia-l cant: Aliluia!

Icosul 3:
Auzind aceasta marturisire a ta, Sfanta Marina, Olimvrie te ademenea prin cuvinte inselatoare sa-i fii sotie, fagaduindu-ti din toate dulcetile lumii, dar tu cu barbatie l-ai defaimat, iar pe Hristos, Mirele tau, L-ai laudat, chemandu-L in ajutor; pentru care tarie a ta te laudam asa:
Bucura-te, ca silnicia tiranului cu tarie ai biruit;
Bucura-te, fecioara, ca la necuratii idoli n-ai jertfit;
Bucura-te, ca sufletul curat l-ai pastrat pentru cerescul tau Mire;
Bucura-te, ca pentru aceasta trupul l-ai dat spre chinuire;
Bucura-te, ca a te uni cu Hristos ai dorit;
Bucura-te, ca pe Sfanta Treime ai marturisit;
Bucura-te, mireasa lui Hristos cea in credinta tare;
Bucura-te, Sfanta Marina, cea grabnica ajutatoare;
Bucura-te, ca respingandu-l, paganul te privea cu nespusa cruzime;
Bucura-te, ca spre chinuire sa fii data a poruncit cu mare asprime;
Bucura-te, defaimatoarea amagirilor lumesti;
Bucura-te, iubitoare a frumusetilor ceresti;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 4:
Fiind plin de manie si ura, tiranul a parasit amagita-i dragoste si fara mila a poruncit sa fii dezbracata de hainele tale si batuta cu vergi. Dar tu, intarita in credinta lui Hristos, cu rabdare in rugaciune cantai: Aliluia!

Icosul 4:
Rabdand chinurile grele, pamantul se inrosea de sangele tau. Poporul, uimit si plin de jale, privea cum piere frumusetea ta, dar crudul Olimvrie ti-a inmultit suferinta, pironindu-te pe lemn si cu cangi sfasiindu-ti trupul, iar tu cu mare barbatie rabdai; pentru care noi iti strigam asa:
Bucura-te, ca neclintita ai ramas in chinuire;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu ii aduceai multumire;
Bucura-te, ca loviturile vergilor le rabdai;
Bucura-te, ca pentru Domnul Hristos patimeai;
Bucura-te, ca puterea dumnezeiasca te-a acoperit;
Bucura-te, ca prin suferinta multa te-ai sfintit;
Bucura-te, ca pamantul de sangele tau s-a inrosit;
Bucura-te, ca prin aceasta pe satana l-ai zdrobit;
Bucura-te, ca toate cu taria diamantului le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin calde rugaciuni sufletul ti-ai luminat;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ta cea multa Hristos te-a incununat;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 5:
Ridicandu-ti privirea la cer, te gandeai la patimile de pe Cruce ale Mirelui tau si cu dragoste si credinta te rugai Lui: Vrajmasii m-au inconjurat, Doamne, cauta spre mine, roaba Ta, si ma miluieste, ca din toata inima sa-ti cant: Aliluia!

Icosul 5:
Intarita fiind in credinta in Dumnezeu, nimic nu a putut sa te desparta de dragostea Mirelui tau Hristos, nici sfaturile poporului, nici viclenele amagiri, nici salbaticia tiranilor sau asprele amenintari, ca sa slujesti idolilor, pentru care tarie a ta, noi, minunandu-ne, iti cantam asa:
Bucura-te, ca de Cerescul Mire nu te-ai despartit;
Bucura-te, ca in cruda chinuire, mai mult L-ai iubit;
Bucura-te, ca n-ai voit sa slujesti idolilor spurcati;
Bucura-te, ca nu te-ai supus paganilor blestemati;
Bucura-te, ca ai suferit taieturile uneltelor de fier;
Bucura-te, ca gandind la Hristos, priveai linistita la cer;
Bucura-te, ca uneltirile paganilor le-ai biruit cu tarie;
Bucura-te, ca toate le-ai suferit cu barbatie;
Bucura-te, ca trupul tau s-a chinuit pe pamant;
Bucura-te, ca sufletul stralucit a mers la Domnul cel Sfant;
Bucura-te, de Cereasca imparatie rav-nitoare;
Bucura-te, Mucenita in necazuri ajutatoare;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 6:
Vazand tiranul eparh ca nimic nu te poate inspaimanta, a poruncit sa fii aruncata in temnita celor osanditi la moarte. Dar tu, Sfanta Mucenita Marina, desi aveai oasele goale in urma chinurilor, inaltai rugaciuni fierbinti lui Dumnezeu, ca sa te intareasca asupra vrajmasilor, cantandu-l: Aliluia!

Icosul 6:
Stand singura in temnita intunecoasa, diavolul, venind la tine in chip de caine, cu mare indraznire te infricosa, dar tu, cu multa barbatie, cu ciocanul ce l-ai gasit, in cap l-ai lovit pana ce vedenia cea rea a pierit, si rugandu-te lui Dumnezeu l-ai biruit, pentru care te laudam asa:
Bucura-te, Mucenita Marina, ca multe rani ai rabdat;
Bucura-te, ca paganii in temnita te-au aruncat;
Bucura-te, ca satana acolo te-a ispitit;
Bucura-te, ca fara teama capul cu un ciocan i-ai zdrobit;
Bucura-te, ca atunci mare cutremur s-a facut;
Bucura-te, ca, rugandu-te, satana a disparut;
Bucura-te, ca lumina cereasca s-a aratat;
Bucura-te, ca acoperisul temnitei s-a ridicat;
Bucura-te, ca Sfanta Cruce stralucea in vazduh;
Bucura-te, ca Mirele Tau te-a intarit prin Sfantul Duh;
Bucura-te, Sfanta Marina, ajutatoare a celor necajiti;
Bucura-te, Mucenita, intarirea celor ispititi;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 7:
Deasupra Sfintei Cruci cea plina de lumina zbura o porumbita alba care cu glas bland zicea: Bucura-te, Marina, Mucenita a lui Hristos, ca ai biruit pe satana, vrajmasul cel rau si curand vei veni in camara Mirelui tau; iar tu, bucurandu-te de cele vazute si auzite, cantai Domnului: Aliluia!

Icosul 7:
Duhul tau la aceasta vedenie s-a inveselit, iar trupul, ca prin minune, de rani s-a tamaduit dobandind frumusetea cea dintai si plina de bucurie ii multumeai lui Dumnezeu, pentru care noi iti cantam asa:
Bucura-te, Mucenita mult-rabdatoare;
Bucura-te, catre Domnul rugatoare;
Bucura-te, ca El in temnita te-a cercetat;
Bucura-te, ca ranile cele grele ti-a vindecat;
Bucura-te, ca Duhul Sfant ca o porumbita a venit;
Bucura-te, ca pentru suferinta Domnului l-ai multumit;
Bucura-te, Mucenita, in credinta si in nadejde intarita;
Bucura-te, fecioara curata de Domnul Hristos pazita;
Bucura-te, in ispitele noastre ajutatoare;
Bucura-te, Sfanta Marina, a satanei zdrobitoare;
Bucura-te, ca de Mirele Hristos ai fost iubita;
Bucura-te, ca de Duhul Sfant ai fost ocrotita;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 8:
A doua zi, fiind din nou scoasa la judecata, spre mirarea tuturor erai deplin sanatoasa si vindecata de ranile trupului, dar ei rataciti fiind, credeau ca zeii te-au ajutat. De aceea tu i-ai infruntat si cu tarie ai marturisit puterea lui Hristos cea vindecatoare, cantand cu veselie: Aliluia!

Icosul 8:
Olimvrie, vazand statornicia, curajul tau si credinta in Dumnezeu, a poruncit sa-ti arda spatele si coastele cu faclii aprinse, dar tu mai cu putere te rugai si in tacere rabdai chinurile grele, pentru care cu barbatie te laudam asa:
Bucura-te, Sfanta Marina, cea vindecata de Domnul;
Bucura-te, ca in suferinta ajuti pe tot omul;
Bucura-te, ca vazandu-te poporul mult s-a minunat;
Bucura-te, ca si noi mijlocitoare in cer te-am castigat;
Bucura-te, ca in chinuri gandul tau era numai la Cel de Sus;
Bucura-te, Mucenita, ca pe tiran l-ai rapus;
Bucura-te, ca trupul cu faclii ti-a fost ars;
Bucura-te, ca mireasa lui Hristos ai ramas;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu L-ai slavit in suferinta;
Bucura-te, ca toate chinurile te-au intarit in credinta;
Bucura-te, ca prin rabdare ai castigat cununa;
Bucura-te, ca in ceruri te veselesti intruna;.
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 9:
Dupa ce te-a izbavit Domnul de la astfel de muncire, ai strigat: “Doamne, m-ai invrednicit sa merg prin foc pentru Tine, ajuta-ma sa trec si prin apa Sfantului Botez”. Acestea auzind tiranul, te-a aruncat intr-un butoi cu apa, iar tu, afundan-du-te, in rugaciuni cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:
Aruncata fiind de slujitorii idolesti in apa, te rugai Domnului Hristos ca aceasta afundare sa-ti fie Sfantul Botez pentru a doua nastere in viata vesnica si - o, minune - cutremur mare s-a facut, legaturile s-au desfacut, slujitorii ingroziti au fugit, iar tu te-ai mantuit, pentru care iti cantam asa:
Bucura-te, Mucenita, ca in chinuri grele ai fost cu folos;
Bucura-te, ca, aruncata in apa, Botez ai cerut lui Hristos;
Bucura-te, ca paganii au vrut sa te inece;
Bucura-te, ca vointa si credinta n-au putut sa ti le plece;
Bucura-te, ca in suferinta Domnul te-a cercetat;
Bucura-te, ca frumoasa vedenie cereasca ti-a aratat;
Bucura-te, ca rabdarea ti-a fost rasplatita;
Bucura-te, ca de toti esti preamarita;
Bucura-te, fecioara sfanta, intarirea celor ce se nevoiesc;
Bucura-te, grabnica ajutatoare celor ce se mantuiesc;
Bucura-te, ca pentru cei ce-ti poarta numele esti ocrotitoare;
Bucura-te, ca pentru cei din necazuri esti izbavitoare;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 10:
Cei care erau de fata cand in apa ai fost aruncata au vazut din cer o lumina pogorandu-se si o porumbita alba avand in cioc o coronita de aur pe care o atingea de crestetul tau, iar tu, bucurandu-te, ii cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:
Vedenia cereasca de multi a fost vazuta, cum din cer stalp de foc venea pana la tine, avand crucea raze luminoase si porumbita cu glas lin s-a auzit zicand: Pace tie, Marina! Mireasa lui Hristos, acum vei primi cununa muceniciei si te vei odihni in ceruri”, pentru care noi te laudam asa:
Bucura-te, ca prin vedenie ai fost intarita;
Bucura-te, ca de Hristos ai fost rasplatita;
Bucura-te, ca in ceruri acum locuiesti;
Bucura-te, ca acolo cu mucenitele te veselesti;
Bucura-te, ca din apa, vie ai iesit botezata;
Bucura-te, ca in cer si pe pamant esti laudata;
Bucura-te, ca din ceruri ne trimiti putere;
Bucura-te, ca satana, cand te pomenim, pe loc piere;
Bucura-te, Mucenita, a fecioarelor tarie;
Bucura-te, sprijinitoarea celor ce se roaga tie;
Bucura-te, ca prin tine crestinii s-au intarit;
Bucura-te, ca pe Hristos Mirele tau mult L-ai iubit;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!

Condacul 11:
Poporul venit la priveliste s-a cutremurat de puterea dumnezeiasca, cum din munci ai fost scapata, iar marele tiran Olimvrie, temandu-se de intoarcerea lor spre Dumnezeul cel adevarat, a poruncit sa fie ucisi toti cei care il marturisesc pe Hristos si-l canta Lui: Aliluia!

Icosul 11:
Dupa suferirea muncilor, intarita fiind in credinta crestina, te-au scos afara din cetate si a poruncit tiranul sa fii ucisa cu sabia. Atunci toti s-au inspaimantat, pamantul s-a cutremurat, calaului din mana sabia i-a cazut, iar tu plina de curaj asteptai implinirea poruncii de a-ti jertfi viata, pentru care iti cantam asa:
Bucura-te, Sfanta Marina, ca de sabie ai fost taiata;
Bucura-te, ca de Hristos la cer ai fost luata;
Bucura-te, ca la moartea ta pamantul s-a cutremurat;
Bucura-te, ca pe satana l-ai rusinat;
Bucura-te, ca prin rabdarea ta cea multa capul i-ai zdrobit;
Bucura-te, ca pentru Hristos mult ai patimit;
Bucura-te, de vrajmasi risipitoare;
Bucura-te, de ceresti daruri imparti-toare;
Bucura-te, ca acum cu ingerii in ceruri petreci;
Bucura-te, ca te veselesti cu Mirele ceresc pe veci;
Bucufa-te, a noastra ocrotitoare in nevoi;
Bucura-te, rugatoare la Dumnezeu pentru noi;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 12:
Sfanta Mucenita Marina, prin munci grele si chinuri mari, frumoasa ca aurul cel curatit de sapte ori in foc, ai trecut hotarul cel ingust al vietii tale, ajungand la Mirele cel fara de moarte, de la care ai primit cununa biruintei, bucurandu-te in camara cea cereasca, impreuna cu fecioarele cele intelepte cantandu-l Lui: Aliluia!

Icosul 12:
Paharul cel amar al patimilor l-ai baut, Sfanta Marina, savarsindu-ti viata prin mucenice, pentru care sufletul tau a intrat in dulceata Raiului, iar trupul tau cel mucenicesc imprastie in jur mirosul cel minunat, veselind pe toti crestinii. Si acum trimite noua, celor ce praznuim pomenirea ta, daruri si ajutor din ceruri ca sa-ti cantam cu dragoste asa:
Bucura-te, Mucenita Marina, a Raiului mostenitoare;
Bucura-te, ca in veci esti luminata de Cerescul Soare;
Bucura-te, preafrumoasa mireasa a lui Hristos;
Bucura-te, ca bisericilor le dai mult folos;
Bucura-te, turturea dulce glasuitoare;
Bucura-te, a Sfintei Treimi marturisitoare;
Bucura-te si te roaga pentru noi, cei oropsiti;
Bucura-te si ne ajuta pe noi, cei ispititi;
Bucura-te, Mucenita rabdatoare pentru credinta;
Bucura-te, ca esti stalp si pilda celor din suferinta;
Bucura-te, ca sfanta ta icoana o sarutam;
Bucura-te, ca praznuirea ta cu bucurie o laudam;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, Sfanta Mare Mucenita a lui Hristos Marina, cea care pentru Hristos viata ti-ai jertfit si adevarata credinta ai marturisit, in ceruri acum te veselesti lauda aducand Sfintei Treimi impreuna cu cetele mucenicilor. Roaga-te pentru noi Mirelui tau sa ne intareasca in credinta, de ispite sa ne pazeasca, de vrajmasi sa ne mantuiasca, de foc, de apa si de necazuri sa scapam, ca pe Dumnezeu, prin tine, sa-L laudam cantandu-l: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Nascuta fiind din parinti de bun neam, dar necredinciosi, de copila ai ramas orfana de mama, iar tatal tau Edesie, slujitor idolesc, te-a dat spre ingrijire la o femeie in afara cetatii, de la care ai invatat si te-ai intarit in credinta in Dumnezeu. Pentru aceasta iti zicem asa:
Bucura-te, floare aleasa dintre spinii idolesti;
Bucura-te, ca ai dorit Domnului sa-l slujesti;
Bucura-te, ca la doisprezece ani in Hristos ai crezut;
Bucura-te, ca dulceata invataturii crestine bine ai cunoscut;
Bucura-te, ca pe Mirele Hristos L-ai dorit fierbinte;
Bucura-te, ca ai inceput sa urmezi ale Lui cuvinte;
Bucura-te, ca nimic dintre cele pamantesti nu mai cugetai;
Bucura-te, ca numai de numele lui Hristos graiai;
Bucura-te, ca ai dorit viata si vesnica fericire;
Bucura-te, ca ai urat desertaciunea lumii si a ei ratacire;
Bucura-te, ca ai crezut in Cel ce a facut cerul si pamantul;
Bucura-te, ca aceasta ai marturisit cu cuvantul;
Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Muce-nita a lui Hristos!

si Condacul 1:

Frumoasa floare crescuta intre spinii idolesti si impodobita cu frumuseti sufletesti, avand minte cu buna intelegere si inima aprinsa de vapaia dragostei dumnezeiesti, Sfanta Mare Mucenita Marina, vorbeai mereu de Mirele tau Hristos si de vesnica imparatie, asteptand cu dorire sa-ti jertfesti viata si sa te unesti cu El, pentru care iti cantam: Bucura-te, Sfanta Marina, Mare Mucenita a lui Hristos!