dragostea

[Traditie]

Ory, uitasem ca ai zis ca esti ortodoxa.



As dori sa stiu cum simti ca esti in starea de "adunare launtrica". E vorba de trezvie, e vorba de a face ca inima-mintea-trupul sa fie adunate intr-un tot sau e vorba de altceva ce nu percep eu?

În primul rând, niciodata nu trebuie sa credem ca am aflat metoda de împlinire a voii divine, fiindca e fals, nu exista aceasta metoda iar ce vrea Dumnezeu cu noi ramâne o taina, precum si calea ce trebuie s-o urmam.


Starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale. Când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu.

[iosif]

În prealabil postat de ory

Stimate Traditie,te indaratnicesti sa spui ca sunt catolica,chiar daca ti-am marturisit foarte clar ca sunt CRESTIN ORTODOXA,asta este rautate din partea ta.Daca atitudinea mea nu este asemanatoare cu modalitatea ta de "propovaduire"a credintei,inseamna ca nu sunt ortodoxa?...sau care-i treaba?Daca eram catolica,cred ca se evidentia destul de clar acest lucru printr-o exprimare spirituala specifica,pe care am remarcat-o la persoanele catolice de pe acest forum.Si stii ceva,mai bine as fi catolica decat ortodoxa ca tine,care,practic face apel la instigare prin modalitatea de afisare a credintei.Sper ca ai inteles care-i treaba cu asceza....."sigur ca da!"...
Sovidiu,multumesc pentru apreciere,chiar daca nu sunt catolica si sunt ortodoxa de cand mama m-a facut,dar,dupa cum ai remarcat,nu-mi place sa ma-mbat cu apa rece.........si chiar daca suna paradoxal,tocmai o relatie prea apropiata cu aspectul religios m-a facut sa gandesc astfel,astazi.Nu rau,doar mai realist,pentru ca am constatat ca lumea "vorbeste" dar viata ramane aceiasi,plina de ispite si placeri,materialism si perfiditate.SCUZE!

Draga Ory,

Stai linistita, si eu tot catolic sunt dupa parearea lui Traditie. Cine nu e de acord cu ideile lui, e catolic...:), bine ca nu ne-a facut protestanti, eram si mai departe de adevar!

[sovidiu]

În prealabil postat de Traditie

Ory, uitasem ca ai zis ca esti ortodoxa.



As dori sa stiu cum simti ca esti in starea de "adunare launtrica". E vorba de trezvie, e vorba de a face ca inima-mintea-trupul sa fie adunate intr-un tot sau e vorba de altceva ce nu percep eu?

În primul rând, niciodata nu trebuie sa credem ca am aflat metoda de împlinire a voii divine, fiindca e fals, nu exista aceasta metoda iar ce vrea Dumnezeu cu noi ramâne o taina, precum si calea ce trebuie s-o urmam.


Starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale. Când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu.

Domnule Traditzie, bine ca ti-ai dat seama ca exagerezi, adica nu potzi cere unui om sa faca ce a facut alt om, aici ma refer la a-l imita cumva maimutzarindu-se ca practic il faci sa devina fatzarnic, si de aceea nu potzi cere unui om simplu sa faca si sa-si explice ce faceau parintzii filocalici in ascezele lor foarte complexe... iar cand spui ca sa faca totul le ceri sa nu faca nimic ca e clar ca abea potzi face unul doua lucruri pe zi si in rest sa ramai cu gura cascata... dar ai si dreptate cand esti furios pe echilibru ca nu ai cum sa pastrezi echilibru cand te stradui sa mergi intr-o directie, spreacolo tot progresezi, dar directzia este si pacea si odihna dupa unii sfintzi parintzi filocalici, doar ca ei se ingrijeau de cei din manastire, unii pe altzii asha fel incat sa-l respecte si pe Dumnezeu, iar dumneata parca vrei sa ne faci monahi, adica sa ne scoti din lume, iar Domnul s-a rugat Tatalui pentru a-i sai sa nu fie scosi din Lume, iar parerea mea ramane aceiasi, Domnul Iisus a zis mereu, sarcina mea este simpla, jugul meu este usor, ... sa se lepede de sine si sa-si ia crucea sa si sa mearga (in lume sau unde o voi) sa-i urmeze Lui,...
Si Domnule, nu ca ash fi dobandit smerenia, ci chiar mi-a trebuit peste 20 de ani ca sa pricep cateva fraze (sa zic 15-20-25), propozitzii, pe care ni le-a cerut Domnul Iisus pe care unii le pricep intr-o clipa, altzii in luni de zile, iar altzii ca mine in ani, si abea apoi, potzi sa zici ca te afli cat de cat in adevarul care te elibereaza, traind in el, mergand cu el si cu dogma, si cu postul... dar astea sunt simple si putzine, ca Iisus nu ne-a dat bataie de cap nici poveri... dar este o munca sisifica intr-adevar pana ajungi sa constatzi frumusetzea si curatzenia lor si chiar odihna lor... mie cum spuneam mi-a luat zeci de ani iar Dumnezeu Iisus zice dati Cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu... aici subliniind ca nici macar nu cere o totala dedicare lui caci de aici se pricepe ca trebuie sa dai naturii ce este al naturii, pamantului ce este al pamantului, lumii ce este al lumii sia sa mai departe dar macar si lui Dumnezeu ar fi bine sa mai dam macar din cand in cand ce este a lui Dumnezeu... adica la unii sfintzi parinti... macar un pic de atentzie...

[Traditie]

aici subliniind ca nici macar nu cere o totala dedicare lui

Tocmai asta cere, dedicare totala. Cititi evangheliile.

[sovidiu]

Cum adica asha ai intzeles dumneata pe baza la toate evangheliile si a ce a scris parintzii filocalici sa ne facem cu totzii calugari domnule intr-o totala dedicare? Poi la asha afirmatzie a domniei tale, nu pot decat sa te invit sa o faci dumneata intai dupa cum spui iar eu multzumindu-ma asha cum am afirmat sa raman la parerea mea domnule "in putzin si bine, in adevar, cu jugul cel usor si bun, in lume si printre oameni, dedicat si lui Dumnezeu macar cu cateceva (sper sa fi reusit in cite ceva lucruri, om vedea peurma), ..." iar dumneata, foarte bine, fa dedicare totala in asceza, asha cum parca pretinzi de la altzii... dar dumneata ce crezi ca inseamna asceza? poi inainte de toate rugaciune inseamna... si daca ne ceri asceza inseamna ca rugaciune ne ceri si daca ne ceri rugaciune, atunci potzi sa fi linistit ca ne si rugam... oricum itzi multzumesc de grija...

[Traditie]

Cum adica asha ai intzeles dumneata pe baza la toate evangheliile si a ce a scris parintzii filocalici sa ne facem cu totzii calugari domnule intr-o totala dedicare?

Nu clugari. Putem sa ne dedicam total si traind în lume.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de Traditie

Starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale. Când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu.

Traditie draga,

Spui ca "starea de trezvie se face prin renuntarea la implicarea în activitati trupesti sau mintale". Totusi, pentru a renunta la activitati trupesti si mintale, te gandesti la ce renunti si la ce nu, asa ca tot ajungi sa ai o alta activitate decat numai rugaciunea.

Apoi legat de "când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu", eu cred ca putem sa fim în Dumnezeu si facand o activitate, atata timp cat o facem cu si pentru El, cu iubire de Dumnezeu si de aproape. Mi se pare mai important sa realizam o selectie a activitatilor, decat sa renuntam total la ele. Ceva de genul: Stau si dorm sau ma duc sa o ajut pe nu stiu ce vecina bolnava sau care nu se poate deplasa? Stau linistita acasa sau ma duc la o cunostinta care a avut o problema ca sa o incurajez, sa fiu langa ea, sa ne rugam impreuna? Fac economii sau dau o parte din bani unor persoane in dificultate? Fac mancare numai pentru mine sau fac si pentru vecinii de langa mine care sunt someri si nu se descurca deloc? Stau la televizor sau ma duc sa zic o rugaciune? Trec nepasator pe langa cersetorul de pe strada sau ma opresc macar sa-i vorbesc si sa se simta si el om? Imi vad de activitatile mele, sau ma opresc sa o ajut pe colega mea care are niste nelamuriri? Imi fac numai canonul meu de rugaciune, sau mai zic un Paraclis sau din Psaltire pentru o persoana care are de gand sa divorteze sau sa avorteze sau sa cada in cine-stie ce pacat? ETC.

In concluzie, ma gandesc ca e important sa fim atenti la a folosi timpul cum trebuie, alegand activitatea care ne apropie mai mult de Dumnezeu si de oameni. Viata hristocentrica este o dinamica spre mantuire, nu o stare statica mistico-molesitoare. Cred ca, fiind in lume, trebuie gasita calea ca sa nu cadem nici in misticism, nici in umanitarism, ci sa urmam dreapta socoteala si echilibrul. Ce zici?

Elena

[Traditie]

Totusi, pentru a renunta la activitati trupesti si mintale, te gandesti la ce renunti si la ce nu, asa ca tot ajungi sa ai o alta activitate decat numai rugaciunea.

Da, dar facem cât putem.




Apoi legat de "când nu suntem în ceva, suntem în Dumnezeu", eu cred ca putem sa fim în Dumnezeu si facand o activitate, atata timp cat o facem cu si pentru El, cu iubire de Dumnezeu si de aproape.

Ramânând permanent în Dumnezeu în rugaciune, El ne ajuta sa facem ce vrea El fara ca noi sa ne abatem atentia. Si totodata suntem constienti de lucrurile din jurul nostru. Suntem în acelasi timp în doua lumi, dar noi ne straduim sa fim doar în cea nevazuta.




Mi se pare mai important sa realizam o selectie a activitatilor, decat sa renuntam total la ele.
Da, dar cautând sa alegi ce trebuie sa faci, vei vedea ca nu stii, vei cere ajutorul lui Dumnezeu si treptat vei ajunge la convingerea ca trebuie sa fii mereu în Dumnezeu.

Noi trebuie sa împlinim toate poruncile si sa ne silim fiindca silitorii sunt cei ce intra în Împaratia cerurilor.




Stau linistita acasa sau ma duc la o cunostinta care a avut o problema ca sa o incurajez, sa fiu langa ea, sa ne rugam impreuna?
A face lucruri parute bune este o ispita poate la fel de periculoasa cu a face lucruri evident rele. Tu crezi ca dovedesti ca esti miloasa ca mângâi cunostinta, dar de fapt poti sa-i induci niste idei care s-o duca la niste lucruri rele.



Viata hristocentrica este o dinamica spre mantuire, nu o stare statica mistico-molesitoare.

Da, numai ca dinamismul vine din schimbarile ce vor veni DIN INITIATIVA DIVINA, nu din dinamismul ce vrem noi sa-l imprimam vietii noastre exterioare. Eu cred ca isihastii aveau cea mai dinamica viata fiindca atunci când lasi toate pentru Dumnezeu (iarasi fac precizarea ca nu ma refer la calugari sau pustnici) El poate sa vina la tine si ce va urma numai lipsit de dinamism nu este.




Cred ca, fiind in lume, trebuie gasita calea ca sa nu cadem nici in misticism, nici in umanitarism, ci sa urmam dreapta socoteala si echilibrul. Ce zici?

Da, cred ca e bine ca întotdeauna sa luptam pe o mie de planuri, nu doar pe unul.