|
|
#1
|
||||
|
||||
Imparatia din noi
Hristos spunea catre farisei: "Imparatia Cerurilor este in voi". Eu am simtit multe la viata mea. Acum, intrebarea mea este: cum simtim Imparatia Cerurilor din noi?
|
#2
|
||||
|
||||
O împărăție are un împărat. Hristos mai spunea și: „Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu”. Iar lui Pilat i-a confirmat că El este, cu adevărat Împărat, într-o împărăție care nu este din lumea aceasta.
Deci ca să intrăm în această Împărăție, a Lui, acolo unde Hristos este împărat, trebuie întâi să ne pocăim, să ne spălăm sufletele, să ne îmbrăcăm în haina de nuntă luminoasă și curată a harului. Haină nouă, de altfel, căci harul înnoiește totul. |
#3
|
||||
|
||||
Și de aceea este în noi, mai exact în inima noastră Împărăția cerurilor, pentru că acolo este locul în care ne întâlnim cu Hristos. Inima, adică adâncul sufletului nostru, acolo unde trebuie să facem ordine și curățenie, pregătind-o ca pe o cămară de nuntă, adică loc al întâlnirii mistice dintre Hristos și noi.
În noi se petrece totul, ușa inimii la care Hristos bate, devine pentru noi poartă către Împărăția Sa atunci când o deschidem. El intră la noi, iar noi ieșim către El. El vine în întunericul nostru, noi ne deschidem către lumina Lui. Mai spunea și sfântul Isaac Sirul: Iată, cerul este în tine dacă ești curat. |
#4
|
||||
|
||||
Citat:
Nu este o lume separata de aceasta existenta. Imparatia Cerurilor este o integralitate existentiala, fara margini si cuprindere, in care Dumnezeu este simtit a fi pretutindeni, este "vazut apofatic" peste tot. Caci Imparatia Cerurilor este, de fapt, Trupul Sau infinit. Ochiul curat strabate existentele fara contact, fara obstructie. Oriunde este slobod, nu i se opune nicio rezistenta. Omul, in Imparatia Lui Dumnezeu, nu-si simte prezenta limitata la o anumita locatie. Ci se simte impreuna cu Dumnezeu, simultan peste tot. O co-prezenta ubicua. Nicio existenta nu este exclusa. Toate sunt circumscrise, sunt simtite ca parte a Adevarului, ca manifestare a Adevarului. Insa pentru aceasta, omul vechi trebuie sa moara - mistic - impreuna cu Hristos pe cruce. Omul nou pastreaza doar continuitatea constiitei de sine, caci in rest devine sub toate celelalte aspecte o alta Fiinta. - cu fiintare, intelegeri, manifestari si puteri inconceptibile noua celor legati de cele ale pamantului.
__________________
|
#5
|
|||
|
|||
Citat:
Deci : nemurirea se poate afla in noi, dar ca manifestare ramane de vazut ce si cand ... |
#6
|
|||
|
|||
Cand crestinul a iertat pe toata lumea, iubeste pe toata lumea si simte o iubire nespusa fata de Dumnezeu, atunci Imparatia Cerurilor este in inima sa. Cand, dimpotriva, uraste pe toata lumea, Il uraste si pe Dumnezeu, atunci locul respectiv nu ramane vacant, ci este dominat de imparatia raului.
Crestinii simt, insa, cum cele doua imparatii isi disputa intaietatea pentru a pune stapanire pe suflet. Fara ajutor de la Dumnezeu si fara nevointa, nu reusim sa ne facem inimile salasuri ale Preasfintei Treimi. |
#7
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
|
#8
|
|||
|
|||
Florin trebuie sa recunosc: o mare parte din postarile tale ma lasa adesea perplex. Cel mai probabil nu inteleg nimic din sincretismul crestino-oriental, sau cum se numeste combinatia asta.
|
#9
|
||||
|
||||
Prea le luati in serios.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Cu noi ? Cu mine cel pacatos ori prea necurat? Cu oamenii acestia de nimic fata de care prea adesea simt doar dispret ? Da ! Cu noi . Imparatia cerurilor nu se scarbeste de noi , nu se refuza noua, ci se daruieste sufletelor noastre chinuite de mizerie , neseprand ca ar merita ceva . Imparatia cerurilor este lumina coborata peste intunericul nostru , este linistea coborata peste nebunia noastra , este speranta coborata pe neasteptate in mormantul vietii noastre Daca Dumnezeu nu s-a scarbit sa toarne duhul Sau peste aceste fapturi de nimic care suntem, si ne-a iubit cu atata dragoste ,incat sa ne considere fii ,pe niste criminali nerecunoscatori ca noi, atunci si noi trebuie sa ne plecam in fata acestei minunate vesti :"Imparatia cerurilor se apropie ,si este chiar in voi" Oare cum ar trebui sa ne purtam cu oamenii,pe care Dumnezeu insusi I-a iubit atat de mult , incat din dusmani ai sai ,I-a considerat casnici ai sai , fara ca acestia macar sa ii fie recunoscatori ? Imparatia lui Dumnezeu este slava Lui continua din inimile noastre , bucuria darurilor daruite noua fara vreun merit , si iubirea aproapelui asemenea cu iubirea lui Dumnezeu . Nimic nu este mai mare ca Dumnezeu ,care ne umple de revarsarea dragostei Sale , si asemenea LUi , cel asemenea noua. Last edited by iustin10; 11.02.2015 at 01:45:55. |
|