Cele Doua Lumi

Capitolul I

Lucrurile se simplifica in mare masura indata ce ne dam seama ca,in mod fundamental,exista doar doua imparatii.Exista imparatia pe care Biblia o numeste ,,lumea”si exista imparatia lui Dumnezeu,numita si Imparatia Domnului si Mantuitorului nostru Cristos Isus.Acestea sunt lumi diferite.Lumea este o imparatie a intunericului,dar cand se spune acest lucru ideea nu se refera la planeta Pamant pe care Cel de Sus ne-a dat-o ca locuinta temporara.Nici la lumea naturii pe care Dumnezeu ne-a dat-o spre bucuria noastra.Si in mod sigur nu la lume ca populatie de oameni,pe care Dumnezeu se asteapta sa-I iubim la fel cum o face si EL.Lumea,in sensul mentionat,este civilizatia pe care omul si-a construit-o pentru a-si satisface dorintele fara Dumnezeu.Nu este doar o lume independenta ci direct opusa Lui,bazata pe principii gresite si promovare de false idealuri.Este,in mare masura,o lume egocentrica.Acesta lume fara Dumnezeu a fost de la inceput pecetluita cu blestemul Sau si ceea ce oamenii numesc imbunatatire,inventii sau progress fara Dumnezeu inseamna pur si simplu ridicarea la nesfarsit a Turnului Babel,esentialmente idolatrie si centru al glorificarii de sine.In realitate lumea este goala,o fatada,oamenii incercand in mod iluzoriu sa scoata din ea mai mult decat poate ea oferi in realitate.O lume de iluzii,o societate artificiala,stralucire fara substanta.Spiritul acestei lumi,lumescul,este dragostea pentru lucruri trecatoare,ce-l taraste pe crestin departe de Dumnezeu.O persoana lumeasca este aceea ale carei planuri se termina-n mormant.Lumescul este un spirit,un temperament,mai degraba o atitudine decat o actiune.O poza,o postura,viata lipsita de chemare cereasca,viata fara idealuri,viata fara inaltimi.Lumescul nu recunoaste nimic din chemarea inalta a lui Dumnezeu in Hristos.Nu este o tara cu munti.Este o viata orizontala.Lumescul nu are nimic vertical in el,scopul sau fiind succesul nu sfintirea.Spune intotdeauna ,,inainte”si niciodata ,,In sus”.Un barbat sau o femeie din lume nu vor spune niciodata ,,Imi ridic ochii in sus”.Frate,daca te intorci vreodata sa traiesti viata lumesca,trebuie sa te intorci la ea prin mormant,deoarece mormantul zace intre trupul lui Cristos,din care faci si tu parte,si lumea care l-a respins.Lumea l-a respins si tu ai fost ingropat in Cristos de lumea care uraste Biserica Sa.Exista o limita a rabdarii divine fata de cel care incearca sa obtina ce este mai bun in ambele lumi.

In contrast puternic cu toate acestea se afla imparatia Domnului si Mantuitorului nostru Cristos Isus.In acest taram ceea ce este spiritual invinge ceea ce este sufletesc-pamintesc iar eternul inlocuieste temporarul.Imparatia Cerurilor se preocupa de dreptate,pace si bucurie,Cristos fiind centrul ei si nu interesele personale.Totul dobandeste valoare numai potrivit judecatii Sale.Toti oamenii straini de Dumnezeu apartin lumii.Se gasesc la toate nivelurile societatii,de la elite si pana la drojdia sa.Multi sunt morali in aparenta iar altii sunt fatis imorali,depravati si nelegiuiti.Au in comun faptul ca sunt in razboi fatis cu Imparatia Cerurilor.Ei umbla dupa mersul lumii acesteia,dupa domnul puterii vazduhului,a duhului care lucreaza acum in fii neascultarii.Ei sunt acasa in lume,iubesc lumea si lumea ii iubeste pe ei.Sunt dusmani ai lui Dumnezeu,tinuti in stransoarea necuratului iar David i-a descris ca fiind oameni ai acestei lumi,care isi au partea lor in viata acesta.Cetatenii cerului sunt in lume dar nu sunt din ea.Sunt o colonie spirituala a cerului,nu sunt cetateni ai pamintului care se duc spre ceruri ci cetateni ai cerului care isi croiesc drum prin acesta lume,pelerini si necunoscuti,exilati si straini,o natiune sfanta in interiorul unei lumi stricate,ei sunt familia Celui de Sus.Ei nu iubesc lumea sau lucrurile care fac parte din lume ci cauta sa faca voia lui Dumnezeu,stiind ca astfel vor ramine pe veci cu EL.Intr-un sens adevarat pentru lumesc ei sunt cei care refuza sa fie turnati dupa chipul lumii.Societatea cere conformitate,daca ajungi sub standardele ei te va pedepsi.

Daca te inalti deasupra standardelor ei te va persecuta.Ea cere un conformism greoi,cenusiu si obisnuit.Dar crestinul are directia in sus,el iese din ritmul lumii cand aude vocea din alta sfera.El nu mai este un ecou,el este o voce,nu este un lucru,el este o persoana.Dominatia turmei este indepartata.Acesta lume stricata nu este niciodata un prieten milos care sa ne ajute sa mergem catre Dumnezeu.Exista insa un rit al trecerii din lume spre Imparatia lui Cristos,cunoscut ca si nasterea din nou.Prin urmare crestinul nu trebuie sa fie socat cand va face cunostiinta cu ura lumii,Mantuitorul niciodata nu a promis ca viata crestinului va fi lipsita de dispret, ridiculizare si persecutie.Dimpotriva,EL i-a asigurat pe ai Lui ca vor avea necazuri.Este o falsa evanghelie aceea care ofera zambetul aprobator al lumii intrucat lumea il uraste pe Cristos si in mod natural ii va ura si pe cei care il urmeaza.Ucenicul nu va avea pe acest drum un tratament mai bun decat cel dat Invatatorului sau pe pamint intrucat daca lumea a gasit o cruce pentru EL nu te poti astepta sa acorde coroane ucenicilor.Lumea iubeste ce este al ei,pe aceia care se supun regulilor impuse de ea.Oamenii din lume,care nu pot sa se puna de acord cu privire la multe aspecte,se unesc in ostilitatea lor fata de Cristos.Farisei si saduchei,evrei si neamuri,Pilat si Irod,toti isi gasesc punctual comun in ura lor.Cu cat Biserica se aseamana mai mult cu lumea,vorbeste ca si lumea,lucreaza ca si lumea,cu atat mai mult lumea o dispretuieste,caci lumea poate lovi Biserica in toate aspectele cu o singura exceptie:acela de a trai viata lui Cristos.Acesta si numai acesta va fi mereu unicul semn de distinctie si numai in acesta va sta puterea ei.

Liniile de lupta sunt trasate in mod clar si este o zi trista pentru un crestin cand este admirat de lume.Inseamna ca mesajul sau este atat de prefacut incat ofensa de pe Cruce adresata lumescului s-a dus.Sau inseamna ca viata lui nu este diferita de vietile celor din jur,care nu il condamna.A fost luat de curent in loc sa inoate impotriva lui.Ca si un cameleon s-a acomodat mediului sau.Poporul lui Dumnezeu insa nu trebuie sa se intimideze din cauza incruntarii inofensive a lumii,ei il urmeaza pe Cel care a invins lumea.Mai mare este Cel care este in noi decat cel care este in lume iar credinta iti va arata goliciunea lumii,umbra trecatoare fara substanta trainica.Nu poate sa iti dea decat placeri ale pacatului pentru un timp limitat.Supusii Imparatiei lui Dumnezeu sunt o enigma pentru oamenii lumii si de aceea ei se mira ca nu alergati impreuna cu ei la acelasi potop de desfrau si va batjocoresc.Lumea nu are ce sa le ofere,decat pofta ochilor,a firii pamintesti si laudarosenia.Cand Satan l-a ispitit pe Mantuitor el i-a aratat intr-o clipa toate imparatiile lumii si gloria lor.N-a durat mult.Dumnezeu va avea nevoie de o eternitate pentru a dezvalui copiilor Sai nemarginita bogatie a harului Sau,in bunatatea Lui fata de noi in Cristos.Este o falsa asteptare sa crezi ca se vor imbunatatii conditiile din lume,atat Biblia cat si stirile zilnice resping acesta iluzie.