Arsenie Boca si Sfanta Taina a botezului

[Nicador]

În prealabil postat de alynna

De unde atata ironie la adresa Parintelui Arsenie Boca?
Ba da, prin botez, se iarta pacatele, insa inclinatiile spre pacat mostenite de la parinti raman. E logic, copiii seamana cu parintii, cu cine altcineva sa semene. Atat fizic, cat si moral. Si e logic ca mostenesc atat cele bune, cat si cele rele.
Si ce ai spus tu in legatura cu acele carti care n-ar avea binecuvantare este o mare minciuna. Eu am cateva carti scrise de Parintele Arsenie Boca si au binecuvantarea Preasfintitului Calinic, episcopul Argesului. Asa ca nu mai dezinforma.

Atata ironie pentru ca dracii au bagat mereu strambe intre oameni si sfinti.

[Florin_cj]

În prealabil postat de Florin_cj

Multumesc pentru completari!

Sa multumim Lui Dumnezeu pentru pacea pe care am primito!
Poate ca prin gura mea s-a strecurat ceva necurat si tot ceea ce este necurat este de la nevrednicia mea, de aceea poate nu mi-ar strica un calus, dar ideia de baza era:
Adevarul nu se poate face din pricina unei legi, ci din dragoste fata de Adevar, asta pentru ca ceea ce facem sa ramana vesnic adevarat! Dar cine este fara de pacat? Doar prin rugaciune cu credinta si dragoste, a noastra a tututror, se poate ajunge la Adevar! Dar omul din pricina pacatului considera misterul ceva demn de iubit, eu pot sa spun ca iubirea misterului nu mi-a adus decat neliniste si frica, ba mai mult m-a poticnit si am vrut sa intorc misterul cu un alt mister pentru fratii mei si am facut mai mare neliniste!
De aceea repet: eu pacatosul sunt nevrednic sa scriu aceste cuvinte, sunt doar un scrib, fiecare va vedea in ele ceea ce are ochi sa vada, dar stiu cu adevarat ca daca adoarme constiinta mea, fratele meu intru Dumnezeu, va intinde mana cu dragoste dupa mine si ma va trezi cu o mangaiere Sfatnta, Cuvantul Lui Dumnezeu!



Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu liniste si rabdare!

În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
*Ps. 19:1, etc.; Fap. 14:17; Fap. 17:27
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
*2Împ. 17:15; Ier. 2:5; Efes. 4:17, 18
22. S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
*Ier. 10:14
23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
*Deut. 4:16, etc.; Ps. 106:20; Isa. 40:18, 25; Ier. 2:11; Ezec. 8:10; Fap. 17:29
24. De aceea*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că** îşi necinstesc singuri† trupurile;
*Ps. 81:12; Fap. 7:42; Efes. 4:18, 19; 2Tes. 2:11, 12. **1Cor. 6:18; 1Tes. 4:4; 1Pet. 4:3. †Lev. 18:22
25. căci au schimbat în minciună adevărul* lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de mihailt

Exista o teorie cumplita si foarte eretica care spune ca sufletul copilului este creat din unirea sufletelor parintzilor.
Ca aceasta teorie nu are nicio legatura cu crestinismul este partea a doua.

Eu zic să te mai gândeşti.

Iete ce scrie aci, aci si aci:

Teologumenele sunt unele învăţături creştine ce-şi au temelia în revelaţia dumnezeiască, dar care nu au consensul unanim al Bisericii, deşi sunt într-o largă circulaţie.

Cuvântul "teologumena" vine de la "theologumenon".

Exemplu de teologumene: timpul creării îngerilor, problema creării sufletului din cel al părinţilor .
Cu cât teologumena realizează mai deplin consensul Bisericii răspândite, cu atât se apropie mai mult de dogmă.

TEOLOGUMENA
Este o învăţătură de credinţă emisă de un teolog având un oarecare temei în revelaţie, care nu întruneşte consensul unanim al Bisericii, nedefinit de Biserică, dar care vine să precizeze anumite aspecte ale învăţăturii Bisericii insuficient dezvoltate în dogme. Teologumena are o mare circulaţie şi rămâne pasibilă de dezvoltare în cadrul tradiţiei bisericeşti. O condiţie principală este să nu contrazică dogmele, ci să constituie obiect de reflexie teologică.
Pentru că este expresia unor teologi, teologumena se apropie de dogmă dar este acceptată mai mult prin „consensus ecclesiae dispersae”.

Redăm câteva exemple de teologumene: tipul creării şi căderii îngerilor, crearea sufletului în urmaşii lui Adam, modul transmiterii păcatului strămoşesc, luarea cu trupul la cer a Maicii Domnului etc.
Pentru a fi considerată în rândul teologumenelor, o credinţă tradiţională trebuie să întrunească patru condiţii:

1.Să aibă temei în revelaţie sau deductibil din revelaţie;
2.Să privească aspecte neformulate în dogme, care nu au fost aprofundate sau dezvoltate în Biserică;
3.Să fie în acord cu dogmele, atât în conţinut cât şi în consecinţele pe care le poate avea asupra învăţăturii Bisericii;
4.Să i se simtă nevoia şi utilitatea.