Budism tantric - Vajrayana

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Am cateva intrebari daca vrei sa imi raspunzi la ele..

1)Sa presupuenm ca budhismul nu a luat acest crez din hinduism, cum ca fiecare isi merita suferinta din viata actuala din pricina faptelor rele din viata trecuta, desi budhismul e o latura a hinduismului.Budhismul crede in karma si reincarnare?

Da, budhismul crede in karma si in reincarnare.

Karma este o anumita particularitate a legii generale cauza-efect in continuumul unei fiinte potrivit careia toate actiunile mintii, vorbirii si trupului sunt cauze, iar toate experientele acesteia efectele lor.

Daca da cum poti vorbi de vreo mica asemanare intre crestinism si budhism?

Iadul crestin inseamna suferinta vesnica.
Samsara budista inseamna suferinta vesnica.

Iadul inseamna in esenta suferinta. Sa invii pentru a muri, necontenit. Toate experientele fiind contaminate de suferinta.

Suferinta in budism este studiata pe trei nivele, asa cum este ea experimentata de fiintele samsarei superioare (umane si supraumane) si inferioare (animale si demonice), ca suferinta bruta, suferinta schimbarii si suferinta atotpatrunzatoare.

Toate trupurile samsarice chiar daca apartin lumilor supraumane sunt tot in natura suferintei - "stricacioase".

Iisus a invatat de asemenea despre karma. “ Nu faceti rau ca sa nu patiti ceva rau” – turnul din Siloam, “Cine scoate sabia de sabie va pieri”, “Ce vreti sa va faca voua oamenii faceti-le voi lor”.

Crestinismul spune ca exista o singura viata, o moarte si o judecata, budhismul spune, sti si tu ce spune....

O moarte – pentru fiecare secventa corporala in care eul isi asuma o identitate.
Pentru ca microscopic toate trupurile samsarice sufera in permanenta procese de dezintegrare si agregare. Nu exista instante fixe corporale.

2)Un adevar absolut sau macar apropiat de absolut explica un inceput, o desfasurare si un sfarsit al pamantului, macar... care este aceasta explicatie vazuta prin ochii budhismului?

Budismul afirma ca procesele de creatie si distructie ale universurilor sunt fara oprire, fara un inceput anume. Crede intr-un sistem infinit de lumi, inconceptibil de complex. Pamantul, in aceasta desfasurare coplesitoare, nu este decat un aspect infinitezimal spatiu-timp. Bineinteles cu un inceput si sfarsit.

3)Budhismul crede intr-un Dumnezeu? eu nu am am auzit/citit pe nici un calugar budhist a afirma ca exista Dumnezeu, cei drept nici ca nu exista... De vreme ce exista ceva, acest ceva nu poate fi creat din nimic, acest ceva trebuia sa fi fost influentat daca nu din interior cel putin din exterior de ceva....

Budhismul are mai multe ramuri. Vajrayana este foarte apropiata ca religie de monoteism.

4)Ce urmareste budhismul? adeptii acestei religii urmaresc sa atinga nirvana sau nu? prin nirvana se intelege a te integra in "energia suprema" sau cum e numita de ei.. mai exact depersonalizarea? daca da, de ce crezi ca nu ar fi mai bine sa ai un lant de vieti infinite decat sa fii nimic? budhismul afirma ca prin asta vine eliberarea, eu totusi nu am cum sa nu observ ca prin asta te transformi in nimic, consider ca e mult mai bine sa fii ceva, indiferent de cate suferinte repetate ai...

Budismul urmareste in principiu eliberarea din samsara (mortile necontenite ale trupurilor), dar telul suprem este iluminarea, starea cea mai inalta.

Eliberarea presupune realizarea directa a adevarului cu privire la natura ultima a realitatii.
Iluminarea presupune in mod necesar intrarea pe calea bodhisattvica ("calea inlacrimata").

5)Ce legatura gasesti intre Iisus si budha? "budhi" sau "budhe" exista vreo 24-25, Iisus e unul singur, au spus lucruri complet diferite, dar totusi spune-mi tu aceste asemanari ( dar te rog nu merge pe principiu cainele are 4 picioare, girafa are 4 picioare, sunt acelasi animal)

Cuvintele amandurora sunt cuvinte placute Lui Dumnezeu.
Indemnul la fapte bune.
Propovaduirea dragostei si compasiunii.

6)Sti care sunt crezurile religiei New Age?

Nu

7)Daca lebada merge pe apa, barca merge pe apa, sunt aceeasi "specie" sau se integreaza in acelasi "lucru"? Atunci? Afirmi mai sus cum ca crestinismul a dus in eroare, adica a mintit intentionat laicii, ce motive ar avea Crestinismul, mai exact Ortodoxia, sa i minta si sa i duca in eroare in legatura ce ceva din alte religii de vreme ce absolut nici o religie sau practica de pe pamant nu se aseamana cu Ortodoxia?

Cred ca nu s-a dorit intelegerea budismului. Ortodoxia se considera suficienta.
O religie este inteleasa in profunzime atunci cand exista o anumita disponibilitate si deschidere. Altfel, orice poate fi interpretat impotriva acesteia.

8)Daca sunt asemanari atat de vagi intre crestinism si budhism iar tu afirmi ca le practici pe amandoua, si sti cumva crezurile new age-iste, nu cumva te apropii mai bine de aceste crezuri decat de crestinism sau budhism? mai exact, iei din fiecare cate putin si vezi lucrurile cum vrei tu...

Nu vad diferente intre budism (mahayana) si crestinism. Ce ofera budismul in plus, o aprofundare detailata a metodei apofatice.

9) Crezi ca exista o realitate? o unica realitate

Nodul gordian este acest verb: “a exista”. Cand ii patrundem corect sensul devenim liberi.

10) Crezi in adevarul absolut sau in cel relativ?

Iti recomand studiul celor doua adevaruri: conventional si ultim (relativ/absolut).

Este tema fundamentala din cea de a doua expunere a lui Buddha: Perfectiunea Intelepciunii (propovaduita in Muntii Vulturilor – Rajagriha).

[Badescu]

Am inteles ! ma dau batut, consider ca esti la un grad de ratacire mult mai mare decat am fost eu, pana sa imi deschida Dumnezeu ochii sa imi dau seama pe ce coclauri mergeam.

Dar inainte sa te las am totusi cateva sfaturi minore pentru tine, nu intelege cum ca as vrea sa par mai bun sau mai nu stiu cum ca tine, nici ca as avea de gand sa am vreo dualitate cu tine...

Am avut aceleasi crezuri ca tine, credeam in religiile orientale, credeam in crestinism, credeam in ocultism, credeam in multe. Am luat din toate cate putin si mi-am facut in cap o "salata de legume" dupa bunul meu plac...

1) Citeste scrierile Sfintilor Parinti. Nu incerca sa intelegi Ortodoxia dupa bunul tau plac, dupa cum ti se leaga tie anumite conexiuni in cap, si sa le interpretezi ca atare.

2)La fel, citeste si scrierile budhiste, citeste explicatia lor, nu ceea ce intelegi tu la prima vedere..

3) Documenteaza-te despre religia New Age, tu esti adeptul acestei religii si nici macar nu sti asta... (sper sa nu fac un rau ca ti-am recomandat sa te documentezi despre new age si sa te prinzi mai rau in aceste capcane).

Numai bine! Domnul sa ne ajute!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Am inteles ! ma dau batut, consider ca esti la un grad de ratacire mult mai mare decat am fost eu, pana sa imi deschida Dumnezeu ochii sa imi dau seama pe ce coclauri mergeam.

Dar inainte sa te las am totusi cateva sfaturi minore pentru tine, nu intelege cum ca as vrea sa par mai bun sau mai nu stiu cum ca tine, nici ca as avea de gand sa am vreo dualitate cu tine...

Am avut aceleasi crezuri ca tine, credeam in religiile orientale, credeam in crestinism, credeam in ocultism, credeam in multe. Am luat din toate cate putin si mi-am facut in cap o "salata de legume" dupa bunul meu plac...

1) Citeste scrierile Sfintilor Parinti. Nu incerca sa intelegi Ortodoxia dupa bunul tau plac, dupa cum ti se leaga tie anumite conexiuni in cap, si sa le interpretezi ca atare.

2)La fel, citeste si scrierile budhiste, citeste explicatia lor, nu ceea ce intelegi tu la prima vedere..

3) Documenteaza-te despre religia New Age, tu esti adeptul acestei religii si nici macar nu sti asta... (sper sa nu fac un rau ca ti-am recomandat sa te documentezi despre new age si sa te prinzi mai rau in aceste capcane).

Numai bine! Domnul sa ne ajute!

Fiecare are propriile intelegeri, propriile rataciri. Este un proces, o curgere continua.
Daca Domnul vrea... se Arata, fara cuvinte si talcuiri. Fara sisteme de gandire.

Cum ti-a deschis Dumnezeu ochii?

Numai bine! Domnul sa ne ajute!

[Badescu]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fiecare are propriile intelegeri, propriile rataciri. Este un proces, o curgere continua.
Daca Domnul vrea... se Arata, fara cuvinte si talcuiri. Fara sisteme de gandire.

Cum ti-a deschis Dumnezeu ochii?

Numai bine! Domnul sa ne ajute!

Asta cred ca e problema principala, ca exista o unica realitate si un unic adevar absolut, care este Dumnezeu. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult o sa ne apropiem de adevar si o sa putem vedea realitatea.

Cum mi-a deschis Dumnezeu ochii? .. e o poveste destul de lunga si incurcata, in viitor cand o sa pot sa imi vad mai clar trecutul am de gand sa scriu despre asta. Dar cu ocazia asta o sa scriu o relatare pe scurt..

Cred ca momentul cel mai important e cand am fost inchis in franta, am facut 7 luni, am citit Biblia, fiind singura carte in limba romana, cei drept o Biblie protestanta.
Inainte sa intru la inchisoare duceam o viata destrabalata, multe, foarte multe droguri, in special iarba (cannabis), urmaream placerea dar o consumam si pentru revelatiile care le primeam in acele momente.

Intodeauna m-a interesat ce se intampla dupa aceasta viata. Am privit Ortodoxia prin conceptiile luate pe parcursul timpului. Ca fiind ceva ce iti impune reguli pe care majoritatea oamenilor nu le respecta. A ajutat la asta multe documentare si scrieri care puneau la zid crestinismul si Ortodoxia.

La inceput m-am apropiat de astrologie, imediat dupa de religiile orientale. Am citit scrieri ale lui Satyananda si alti gurusi. La prima vedere par atat de convingatoare ca eram mai mult decat 100% ca am descoperit adevarul. Am inteles ca prezentul conteaza, nici trecutul, nici viitorul nu are importanta. Am inceput sa meditez, sa traiesc cat mai mult in prezent (cat reuseam sau imi aduceam aminte) . Am citit din ce in ce mai mult despre religiile orientale...

In inchisoare prin citirea Bibliei aveam impresia ca mi-a aratat Dumnezeu adevarul dar cand am iesit nu m-am schimbat deloc, am inceput sa fumez mai multa iarba, am inceput sa ma documentez mai mult despre religiile orientale, m-am documentat si despre daci, zamolxe si metode de a ajunge la iluminare...

Ajunsasem sa cunosc foarte multe lucruri, stiam sigur asta, absolut tot ce invatam se conecta la anumite crezuri si conceptii preluate pe parcursul vietii. Stiam cum pot sa ma incarc cu energia de care am nevoie. Aveam prieteni care imi cereau sfatul in repetate randuri...De multe ori traiam cu impresia ca mai am putin si ating iluminarea. Ajunsasem uneori sa cred ca pot fi o reincarnare a lui Iisus (Dumnezeu sa ma ierte) ... Ajunsasem la un grad de mandrie neimaginabil. Ajunsasem sa imi pot reprima absolut toate suferintele, nu ca nu le-as fi avut, doar ca stiam atat de bine sa le reprim incat ma minteam singur ca nu se intampla nimic, zambeam toata ziua dar sufletul imi plangea si nici macar nu stiam asta.
Tot timpul am vrut sa fac binele, niciodata nu am fost atras de rau, tocmai din aceasta cauza m-am apropiat atat de mult de aceste invataturi.

Cum a aparut trezirea? nici eu nu imi pot aduce aminte foarte bine ce s-a intamplat, nu imi pot da seama exact ce s-a intamplat, iti spun sincer. Tin minte ca intr-o noapte am avut o paralizie in somn sau ceva de genul, dar imi pot amintii foarte vag. Doar ca stateam pe spate cu mainile sub perna si timp de 5 secunde m-am trezit neputand sa imi misc absolut nici un membru al corpului. Am simtit o suferinta in acele 5 secunde de nedescris, nimeni nu isi poate imagina asa ceva. E posibil sa fii durat mai mult, eu doar 5 secunde mi-am amintit dupa ce m-am trezit...

Imediat dupa am inceput sa rascolesc internetul despre ce s-a intamplat. Am reusit sa gasesc ceva despre aceasta paralizie, cum demonii pot avea putere asupra ta de vreme ce te apropii mai mult de ei.

Peste cateva zile cautam diferite inselatorii pe internet, aveam de gand sa imi dezaprob multe lucruri care pe parcursul vietii mi le-am asumat ca niste adevaruri... Marturisesc ca niciodata nu am fost de acord cu masoneria, desi are multe principii din religiile orientale si ocultism, in care credeam si eu de altfel.

M-am documentat mai mult despre demoni, despre diavol, inainte de asta nu prea am dat importanta acestui aspect, credeam si nu credeam in diavol...Intelegeam iadul cum doream eu, mai mult ca o suferinta a fiecarui om sau ca iadul e defapt aceste siruri de raincarnari...
Timp de 2 sau 3 zile am tot cautat pe internet despre aceste inselatorii , masonerie, diavol, etc, ajungeam de la una la alta. Nu stiu ce s-a intamplat la un moment dat, sincer sa fiu habar nu am, doar ca mi-au dat lacrimile si parca a cazut un zid din fata ochilor mei. In acel moment tot ce stiam eu mi s-a parut o nebunie, o iluzie neimaginabil de mare. Am citit mai mult, mai mult, mai mult, acum gaseam dovezi peste tot, peste tot unde cautam gaseam ce aveam nevoie. Am invatat mai multe despre Hristos, cei drept cum Il vedeau pe Hristos protestantii... cum puneau la zid Ortodoxia si Catolicismul... Dupa 2 saptamani am reusit sa revin la Ortodoxie, am inceput sa citesc scrieri din Ortodoxie si abea acum incepea sa apara o farama de "adevar adevarat".

De ce spun ca momentul cel mai important a fost in inchisoare, in franta? Pentru ca a fost singura sansa ca eu sa pot citii Biblia, am citit ultima pagina din Bilbie inainte cu 2 ore sa ma eliberez. Cred ca fara acest lucru si acum credeam in acelasi lucruri.... Si dupa ce am iesit credeam in religiile orientale dar undeva in subconstient gaseam un adevar, si imediat dupa ce mi s-au deschis ochii am reusit sa vad clar care e situatia

Acum stiu, pot vedea clar care sunt o parte din jocurile diavolului, prin ce metode reuseste sa i indeparteze pe oameni de Dumnezeu.
Consider ca un lucru foarte important este ca o persoana sa isi dea seama ca revelatiile pot venii si de la Dumnezeu, iar atunci cand vin, desi vin rar, vin ca adevaruri absolute, parti foarte mici, dar parti dintr-un adevar absolut. Si pot venii si de la diavol, iar atunci cand vin, vin perfect ca sa iti lege anumite conexiuni, iar tu vei putea crede in ele si ti le asumi ca adevaruri. E destul de greu sa iti dai seama, aproape imposibil de vreme ce o persoana e destul de departe de Dumnezeu.

Am prieteni care cred in aceleasi lucruri, am vorbit uneori cu ei dar daca imi aduc aminte cu cata indarjire credeam eu in aceste lucruri, imi dau seama ca nimeni, absolut nimeni nu te poate face sa crezi altceva decat ajutorul lui Dumnezeu.
Acum incerc inca sa imi dezaprob multe lucruri asumate ca adevaruri pe parcursul vietii, am multe lucruri in care inca cred, nici macar nu stiu asta, nici macar nu stiu ca aceste conceptii inca le am in cap si cred in tot felul de lucruri nebunesti. Doar cand gasesc anumite dezaprobari la aceste conceptii reusesc sa imi dau seama in ce am crezut atat de mult timp...
Am decis sa trec toate aceste dezaprobari/demascari undeva, ca poate cineva, la un moment dat se poate folosii de ele...

Numai bine omu! Doamne ajuta!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Asta cred ca e problema principala, ca exista o unica realitate si un unic adevar absolut, care este Dumnezeu. Cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult o sa ne apropiem de adevar si o sa putem vedea realitatea.

Intradevar exista o realitate unica esentiala - dar si o diversitate inimaginabila a manifestarii, cu care Aceasta comunica.

Roirea micro-lumilor si macro-lumilor nu este rupta de absolut, iesita complet de pe orbita, intr-o miscare necontrolata, haotica.

Fiecare particularitate desi pare sa se afirme complet independent de sursa, in esenta depinde de aceasta in fiecare cuanta existentiala.

Cand identificam in mod corect relatia dintre relativul manifestarii si esentialul ei, am gasit adevarul.

Si acesta "ne face liberi." Nu mai percepem o lume separata de Dumnezeu, ci o lume in care Dumnezeu este pretutindeni.

Cum mi-a deschis Dumnezeu ochii? .. e o poveste destul de lunga si incurcata, in viitor cand o sa pot sa imi vad mai clar trecutul am de gand sa scriu despre asta. Dar cu ocazia asta o sa scriu o relatare pe scurt..

Cred ca momentul cel mai important e cand am fost inchis in franta, am facut 7 luni, am citit Biblia, fiind singura carte in limba romana, cei drept o Biblie protestanta.
Inainte sa intru la inchisoare duceam o viata destrabalata, multe, foarte multe droguri, in special iarba (cannabis), urmaream placerea dar o consumam si pentru revelatiile care le primeam in acele momente.

Intodeauna m-a interesat ce se intampla dupa aceasta viata. Am privit Ortodoxia prin conceptiile luate pe parcursul timpului. Ca fiind ceva ce iti impune reguli pe care majoritatea oamenilor nu le respecta. A ajutat la asta multe documentare si scrieri care puneau la zid crestinismul si Ortodoxia.

La inceput m-am apropiat de astrologie, imediat dupa de religiile orientale. Am citit scrieri ale lui Satyananda si alti gurusi. La prima vedere par atat de convingatoare ca eram mai mult decat 100% ca am descoperit adevarul. Am inteles ca prezentul conteaza, nici trecutul, nici viitorul nu are importanta. Am inceput sa meditez, sa traiesc cat mai mult in prezent (cat reuseam sau imi aduceam aminte) . Am citit din ce in ce mai mult despre religiile orientale...

In inchisoare prin citirea Bibliei aveam impresia ca mi-a aratat Dumnezeu adevarul dar cand am iesit nu m-am schimbat deloc, am inceput sa fumez mai multa iarba, am inceput sa ma documentez mai mult despre religiile orientale, m-am documentat si despre daci, zamolxe si metode de a ajunge la iluminare...

Ajunsasem sa cunosc foarte multe lucruri, stiam sigur asta, absolut tot ce invatam se conecta la anumite crezuri si conceptii preluate pe parcursul vietii. Stiam cum pot sa ma incarc cu energia de care am nevoie. Aveam prieteni care imi cereau sfatul in repetate randuri...De multe ori traiam cu impresia ca mai am putin si ating iluminarea. Ajunsasem uneori sa cred ca pot fi o reincarnare a lui Iisus (Dumnezeu sa ma ierte) ... Ajunsasem la un grad de mandrie neimaginabil. Ajunsasem sa imi pot reprima absolut toate suferintele, nu ca nu le-as fi avut, doar ca stiam atat de bine sa le reprim incat ma minteam singur ca nu se intampla nimic, zambeam toata ziua dar sufletul imi plangea si nici macar nu stiam asta.
Tot timpul am vrut sa fac binele, niciodata nu am fost atras de rau, tocmai din aceasta cauza m-am apropiat atat de mult de aceste invataturi.

Cum a aparut trezirea? nici eu nu imi pot aduce aminte foarte bine ce s-a intamplat, nu imi pot da seama exact ce s-a intamplat, iti spun sincer. Tin minte ca intr-o noapte am avut o paralizie in somn sau ceva de genul, dar imi pot amintii foarte vag. Doar ca stateam pe spate cu mainile sub perna si timp de 5 secunde m-am trezit neputand sa imi misc absolut nici un membru al corpului. Am simtit o suferinta in acele 5 secunde de nedescris, nimeni nu isi poate imagina asa ceva. E posibil sa fii durat mai mult, eu doar 5 secunde mi-am amintit dupa ce m-am trezit...

Imediat dupa am inceput sa rascolesc internetul despre ce s-a intamplat. Am reusit sa gasesc ceva despre aceasta paralizie, cum demonii pot avea putere asupra ta de vreme ce te apropii mai mult de ei.

Peste cateva zile cautam diferite inselatorii pe internet, aveam de gand sa imi dezaprob multe lucruri care pe parcursul vietii mi le-am asumat ca niste adevaruri... Marturisesc ca niciodata nu am fost de acord cu masoneria, desi are multe principii din religiile orientale si ocultism, in care credeam si eu de altfel.

M-am documentat mai mult despre demoni, despre diavol, inainte de asta nu prea am dat importanta acestui aspect, credeam si nu credeam in diavol...Intelegeam iadul cum doream eu, mai mult ca o suferinta a fiecarui om sau ca iadul e defapt aceste siruri de raincarnari...
Timp de 2 sau 3 zile am tot cautat pe internet despre aceste inselatorii , masonerie, diavol, etc, ajungeam de la una la alta. Nu stiu ce s-a intamplat la un moment dat, sincer sa fiu habar nu am, doar ca mi-au dat lacrimile si parca a cazut un zid din fata ochilor mei. In acel moment tot ce stiam eu mi s-a parut o nebunie, o iluzie neimaginabil de mare. Am citit mai mult, mai mult, mai mult, acum gaseam dovezi peste tot, peste tot unde cautam gaseam ce aveam nevoie. Am invatat mai multe despre Hristos, cei drept cum Il vedeau pe Hristos protestantii... cum puneau la zid Ortodoxia si Catolicismul... Dupa 2 saptamani am reusit sa revin la Ortodoxie, am inceput sa citesc scrieri din Ortodoxie si abea acum incepea sa apara o farama de "adevar adevarat".

De ce spun ca momentul cel mai important a fost in inchisoare, in franta? Pentru ca a fost singura sansa ca eu sa pot citii Biblia, am citit ultima pagina din Bilbie inainte cu 2 ore sa ma eliberez. Cred ca fara acest lucru si acum credeam in acelasi lucruri.... Si dupa ce am iesit credeam in religiile orientale dar undeva in subconstient gaseam un adevar, si imediat dupa ce mi s-au deschis ochii am reusit sa vad clar care e situatia

Acum stiu, pot vedea clar care sunt o parte din jocurile diavolului, prin ce metode reuseste sa i indeparteze pe oameni de Dumnezeu.
Consider ca un lucru foarte important este ca o persoana sa isi dea seama ca revelatiile pot venii si de la Dumnezeu, iar atunci cand vin, desi vin rar, vin ca adevaruri absolute, parti foarte mici, dar parti dintr-un adevar absolut. Si pot venii si de la diavol, iar atunci cand vin, vin perfect ca sa iti lege anumite conexiuni, iar tu vei putea crede in ele si ti le asumi ca adevaruri. E destul de greu sa iti dai seama, aproape imposibil de vreme ce o persoana e destul de departe de Dumnezeu.

Am prieteni care cred in aceleasi lucruri, am vorbit uneori cu ei dar daca imi aduc aminte cu cata indarjire credeam eu in aceste lucruri, imi dau seama ca nimeni, absolut nimeni nu te poate face sa crezi altceva decat ajutorul lui Dumnezeu.
Acum incerc inca sa imi dezaprob multe lucruri asumate ca adevaruri pe parcursul vietii, am multe lucruri in care inca cred, nici macar nu stiu asta, nici macar nu stiu ca aceste conceptii inca le am in cap si cred in tot felul de lucruri nebunesti. Doar cand gasesc anumite dezaprobari la aceste conceptii reusesc sa imi dau seama in ce am crezut atat de mult timp...
Am decis sa trec toate aceste dezaprobari/demascari undeva, ca poate cineva, la un moment dat se poate folosii de ele...

Numai bine omu! Doamne ajuta!

Este limpede ca fondul religios, cautarea, existau in tine inainte de revelatie.

Revelatie care insa a venit tot prin citit si "conexiuni aferente". Elemente mentale cauzale. Caci fara ele nu exista o baza de manifestare a "efectului intelegere."

A fost nevoie de o anumita circumstanta ca sa produca epifania in aceasta directie.

Nicio epifanie nu este "ultima". Mintea urca din epifanie in epifanie, necontenit.

Insa cand aceasta este marcanta, cand face o tranzitie mai abrupta intre doua stari - ea pare a fi definitiva.

Iar tendinta este de a o conceptualiza si reitera in exces asa cum s-a produs, fara avansarea la epifania "copil", epifania urmatoare.

Faptul ca ai gasit o certitudine interioara este extraordinar. Este un element de stabilitate, care genereaza un anumit tip de forta din interior.

Insa, din punctul meu de vedere trebuie sa ne miscam inainte, sa sapam mai in profunzime.

Caci Dumnezeu este o mina de aur fara de sfarsit.

[Badescu]

Referitor la revelatii nu am cum sa fiu de acord cu tine. Atata timp cat acele "revelatii" iti apar in urma citirii sau documentari din diferite surse, acelea nu sunt revelatii, acelea sunt simple conexiuni pe care ti le faci singur cu ajutorul ratiunii. Pe langa asta ar trebui sa stii ca revelatii poti primii si de la diavol.

Intradevar, Dumnezeu este o mina de aur fara de sfarsit, problema e ca nu vorbim si credem in acelasi Dumnezeu. Eu cred intr-un Dumnezeu adevarat, caruia i gresesc neincetat, ce e mai rau e ca o fac cu buna stiinta; de asta ma rog sa nu primesc nimic altceva de la El inafara de iertare.. Tu crezi intr-un Dumnezeu propriu, in cel mai bun caz creat de propria ta ratiune si imaginatie, in cel mai rau caz raportat la propriile placeri si dorinte egoiste...

Numai bine !

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Referitor la revelatii nu am cum sa fiu de acord cu tine. Atata timp cat acele "revelatii" iti apar in urma citirii sau documentari din diferite surse, acelea nu sunt revelatii, acelea sunt simple conexiuni pe care ti le faci singur cu ajutorul ratiunii. Pe langa asta ar trebui sa stii ca revelatii poti primii si de la diavol.

Intradevar, Dumnezeu este o mina de aur fara de sfarsit, problema e ca nu vorbim si credem in acelasi Dumnezeu. Eu cred intr-un Dumnezeu adevarat, caruia i gresesc neincetat, ce e mai rau e ca o fac cu buna stiinta; de asta ma rog sa nu primesc nimic altceva de la El inafara de iertare.. Tu crezi intr-un Dumnezeu propriu, in cel mai bun caz creat de propria ta ratiune si imaginatie, in cel mai rau caz raportat la propriile placeri si dorinte egoiste...

Numai bine !

Noi nu stim daca altii se inchina Dumnezeului adevarat sau nu.

Pentru ca lucrarea launtrica a fiecaruia nu este la vedere.

Chiar daca omul greseste in cele dinafara, gandul sau launtric nu-l putem vedea.

Deci trebuie sa fim cu bagare de seama cand spunem ca "Eu ma inchin Dumnezeului adevarat iar tu unuia Fals". Pentru ca in aceasta judecata ne indreptatim pe noi insine si osandim pe altii.

O facem ca si cum am stii adancul inimii celuilalt si am judeca miscarile dinlauntrul ei.

Judecarea celuilalt este o forma de violenta a mintii. Dar in esenta o violenta.

Una este sa nu fii de acord cu anumite argumente si rationamente; Una este neacceptarea lor si alta este 'condamnarea'.

'Judecarea' striga astfel "Eul tau este stramb - iar eul meu este drept'.

'Eul meu este drept pentru ca se smereste' - este un rationament care iese automat din duhul smereniei. Idem pt. 'Eul meu cere doar iertare, eul tau este ratacit.'

Eurile sunt pozitionate antitetic. Iar propriul eu intotdeauna pe 'latura buna'.

Paradoxal, 'smerenia' este folosita ca argument pentru a ridica din nou eul pe piedestal.

--------------------

Pana nu scapam de parerea de sine, suntem legati puternic cu lanturile iubirii de sine. Si toate actiunile noastre sunt colorate de egoism.

Fie ca cerem bogatii, sanatate, iertare sau mantuire. Iubirea de sine este acolo, prezenta in fiecare miscare a mintii.

Numai bine!

[Badescu]

În prealabil postat de florin.oltean75

Noi nu stim daca altii se inchina Dumnezeului adevarat sau nu.

Pentru ca lucrarea launtrica a fiecaruia nu este la vedere.

Chiar daca omul greseste in cele dinafara, gandul sau launtric nu-l putem vedea.

Deci trebuie sa fim cu bagare de seama cand spunem ca "Eu ma inchin Dumnezeului adevarat iar tu unuia Fals". Pentru ca in aceasta judecata ne indreptatim pe noi insine si osandim pe altii.

O facem ca si cum am stii adancul inimii celuilalt si am judeca miscarile dinlauntrul ei.

Judecarea celuilalt este o forma de violenta a mintii. Dar in esenta o violenta.

Una este sa nu fii de acord cu anumite argumente si rationamente; Una este neacceptarea lor si alta este 'condamnarea'.

'Judecarea' striga astfel "Eul tau este stramb - iar eul meu este drept'.

'Eul meu este drept pentru ca se smereste' - este un rationament care iese automat din duhul smereniei. Idem pt. 'Eul meu cere doar iertare, eul tau este ratacit.'

Eurile sunt pozitionate antitetic. Iar propriul eu intotdeauna pe 'latura buna'.

Paradoxal, 'smerenia' este folosita ca argument pentru a ridica din nou eul pe piedestal.

--------------------

Pana nu scapam de parerea de sine, suntem legati puternic cu lanturile iubirii de sine. Si toate actiunile noastre sunt colorate de egoism.

Fie ca cerem bogatii, sanatate, iertare sau mantuire. Iubirea de sine este acolo, prezenta in fiecare miscare a mintii.

Numai bine!

Ai luat din Budhism ceva, din crestinism ceva, din hinduism ceva, din ocultism ceva, le-ai amestecat si ai ajuns la concluzia ca poti ajuta alti oameni sa gaseasca calea corecta?. Iti repet, drumul spre iad e pavat cu bune intentii, degeaba esti smerit daca nu ai nici o treaba cu Dumnezeu.

Da stiu ca trebuie sa fiu cu bagare de seama cand spun ca eu cred intr-un Dumnezeu adevarat iar tu nu, dar pur si simplu stiu asta, tu nu ai cum sa intelegi, inca nu ai o certitudine ca ceea ce crezi tu e adevarat... Tu doar citesti, te documentezi, putin de colo , putin de colo, faci niste conexiuni cu ceea ce stii deja (chiar daca multe sunt doar iluzii) , gasesti 3-4 surse care iti prezinta acelasi lucru, imediat iti asumi "ceva-ul" ca pe un adevar. Ce te face sa crezi ca toate conexiunile pe care le-ai facut in ultimii ani nu au plecat de la niste premise gresite? daca ar fi asa ai realiza ca ai batut campii atata timp...

"Eul" meu nu condamna "eul" tau :) , tu incerci sa intelegi asta, eu nu fac asta deloc, mai ales ca si eu am trecut prin ceea ce treci tu. Eu doar iti spun ca bati campii. Degeaba ai anumite cunostiinte despre ceva daca ele pleaca de la premise gresite.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Badescu

Ai luat din Budhism ceva, din crestinism ceva, din hinduism ceva, din ocultism ceva, le-ai amestecat si ai ajuns la concluzia ca poti ajuta alti oameni sa gaseasca calea corecta?. Iti repet, drumul spre iad e pavat cu bune intentii, degeaba esti smerit daca nu ai nici o treaba cu Dumnezeu.

Da stiu ca trebuie sa fiu cu bagare de seama cand spun ca eu cred intr-un Dumnezeu adevarat iar tu nu, dar pur si simplu stiu asta, tu nu ai cum sa intelegi, inca nu ai o certitudine ca ceea ce crezi tu e adevarat... Tu doar citesti, te documentezi, putin de colo , putin de colo, faci niste conexiuni cu ceea ce stii deja (chiar daca multe sunt doar iluzii) , gasesti 3-4 surse care iti prezinta acelasi lucru, imediat iti asumi "ceva-ul" ca pe un adevar. Ce te face sa crezi ca toate conexiunile pe care le-ai facut in ultimii ani nu au plecat de la niste premise gresite? daca ar fi asa ai realiza ca ai batut campii atata timp...

"Eul" meu nu condamna "eul" tau :) , tu incerci sa intelegi asta, eu nu fac asta deloc, mai ales ca si eu am trecut prin ceea ce treci tu. Eu doar iti spun ca bati campii. Degeaba ai anumite cunostiinte despre ceva daca ele pleaca de la premise gresite.

--------------------------

Poate ca te inteleg foarte bine!

Poate ca am propriile certitudini pe care "tu nu ai cum sa le intelegi." (pe moment)

Sunt forme de exprimare care impun, care pun bocancul in prag - si nu lasa spatii pentru argumente. Ori crezi ca mine, in felul meu, ori "bati campii".

Poate ca acesta este modul de promovare cel mai eficient, cea mai convingatoare formula de convertire a celor rataciti.

Imi pare rau, nu mi se potriveste.
------------------

Nu spun ca Dumnezeul tau este unul fals. Nu imi pot permite asa ceva. Nu te cunosc. Si chiar daca te-as cunoaste este ceva care ma depaseste cu totul.

Nu imi arog adevarul absolut. Incerc sa fiu precaut si daca gresesc, sa fiu gata sa aplic corectiile de rigoare.

---------

Ce premise sunt gresite in opinia ta?


Numai bine!

[florin.oltean75]

Legenda tantrelor Heruka

Se spune ca, in negura timpurilor, candva, universul a fost condus de un zeu mundan, numit Ishvara.

Mandalele lui existau peste tot in aceasta lume, dar cele mai importante dintre acestea au fost cele 24 de lacasuri.

Adoratorii ii sacrificau animale, ceea ce il incanta pe Ishvara, in schimb, acesta oferindu-le prosperitate si bogatii.

Dar, Ishvara se opunea oricui incerca sa obtina eliberarea sau iluminarea.

Sub influenta lui Ishavara, oamenii din acea vreme macelareau mii de animale, crezand ca erau acte de pietate si virtute.

In fapt, acestia acumulau karma negativa foarte grea care-i priva de posibilitatea atingerii eliberarii sau iluminarii.

Nemaiputand tolera aceasta situatie, eroii si eroinele celor cinci familii de Buddhasi l-au rugat pe Buddha Vajradhara sa intervina.

La rugamintile acestora, Vajradhara s-a manifestat in forma lui Heruka si prin puterea binecuvantarilor a imblanzit inima lui Ishavara iar mandalele acestuia le-a preschimbat in unele proprii.

Heruka nu a reabsorbit mandalele pe care le-a emanat in cele 24 de lacasuri, transformate in taramuri pure, lasandu-le intacte pana in ziua de astazi.

Se spune ca acestea pot fi vazute de fiintele cu o karma speciala, pura.

Dupa convertirea lui Ishvara, Buddha Heruka a dat diverse invataturi
(esentializate, mai detaliate si extinse) cu privire la tantrele radacina Heruka.